Referat Imperiul Bizantin2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Imperiul Bizantin2 si de asemenea puteti face Download Referat Imperiul bizantin2

Citeste fragmente din Referat Imperiul Bizantin2

Imperiul Bizantin Bizantul a fost pentru Occident sursa unor influente fructoase pentru dezvoltarea culturii si artei sale dupa anul 1000. Noua Roma a preluat de la antichitate esentialul civilizatiei sale: institutiile romane, cultura greaca, asimilata treptat noii culturi crestine, si economia urbana. Initial Bizantul a fost un oras grec situat pe malul european al Bosforului, stramtoare ce separa Asia Mica (astazi Turcia) de Europa. Intelegand importanta acestei asezari inconjurate de apa din trei parti, imparatul Constantin a repus bazele acestui oras in 330 d. Hr. Numit Constantinopol dupa numele imparatului, orasul a devenit “noua Roma”, de unde era guvernata jumatatea de Est a Imperiului. Spre deosebire de Vest, aceasta regiune mai avea resurse si bogatii considerabile, inclusiv orase importante; toate acestea iau dat posibilitatea sa faca fata cu succes perioadelor grele care urmat , culminand in 476 cu caderea Imperiului Roman. Jumatatea de Est a Imperiului Roman s-a transformat intr-un stat grec ortodox-Bizantul. Imparatul aflat la Constantinopol a continuat sa guverneze Balcanii, Grecia si estul Mediteranei. Desi numim aceasta regiune Imperiul Roman de Rasarit, pentru cei aflati sub conducerea sa noua stapanire era cunoscuta sub numele de Imperiu (oricat de instabil ar fi fost acesta). Pe de alta parte, ei sperau ca Apusul nu era pierdut pentru totdeauna. Insufletit de aceasta idee, Imparatul Iustinian (527 – 565) a inititat o puternica miscare militara, recucerind Africa de Nord, Italia si sudul Spaniei. Domnia lui Iustinian a fost marcata de o serie de realizari remarcabile: amendarea legii romane si construierea unor cladiri impozante, cum ar fi Hagia Sophia (catedrala Sfanta Sofia), sunt doar o parte din aceste realizari. Arhitectura Imperiului Bizantin este ilustrata intr-o maniera frapanta de marele zid de incinta al Constantinopolului, aparat de 200 de turnuri. In plan civil arhitectura bizantina se situeaza la raspantia dintre lumea romana si cea orientala. Influenta romana este reprezentata de terme si forumuri, iar cea orientala este perceptibila in adoptarea bisericii cu cupole, asa cum este Bazilica Sfanta Sofia, construita intre 532 si 537. Epoca de aur a arhitecturii bizantine este reprezentata si de Bazilicile Sfintii Apostoli si Sfintii Sergius si Bacchus din Constantinopol. Constantinopolul, capitala Bizantului a fost timp de secole cel mai frumos oras al Europei. Dar Imperiul nu putea sa apere granite atat de intinse la nesfarsit. In 568 lombarzii au cucerit nordul Italiei, dar in general in partea de apus aveau loc numeroase retrageri de trupe. In partea se est, sortii se dovedeau schimbatori in luptele cu Persia; dar in anii 630 arabii musulmani au navalit din nou si au cucerit Persia, invingand Bizantul, Sirai , Egiptul si Africa de Nord. Dupa pierderea Tunisiei, in 696, Imperiul Roman de Rasarit se limita la Balcani, Asia, Sicilia si o palma de pamant in sudul Italiei. Aceste state au construit inima Imperiului in urmatoarele secole. 2 – Veacul al VII-lea este opiatra de hotar in istoria Bizantului. Prin pierderea provinciilor din Orient si din Africa-Siria, Mesopotamia, Armenia, Palestina, dar si Egipt si Cartagina, in urma cuceririlor Islamului, prin prabusirea frontierei dunarene si luarea in stapanire a Balcanilor de catre triburile slave. Imeriul este redus la Asia Mica si la cele doua metropole din Europa, Constantinopolul si Thessalonicul. Noua Roma a lui Constantin Iustinian inceteaza sa mai revendice, in practica, dominatia universala si promoveaza, urmare a pierderii populatiei roamanice din Balcani si din tarile mediteraneeane, latina inceteaza sa mai fie limba oficiala, iar greaca este singura limba vorbita in Bizant. Imperiul isi redefineste astfel identitatea si redevine un stat ”national” grec, ce face din ortodoxie suprema sa valoare. Sub semnul acestor mutatii se abandoneaza treptat titlul de imperator auguatus de catre suveranul sau, pentru a se intitula “basileu al romanilor”. Se incheia astfel procesul transformarii Bizantului intr-o monarhie greaca de drept divin: imparatul nu isi mai legitimeaza puterea prin delegarea populara, ca in principatul lui Augustus, ci prin originea sacra a autoritatii absolute (“basileu al romanilor, prin Hristos Dumnezeu”). Pierderile suferite in secolul al VII-lea au avut si avantaje: Imperiul era mai compact iar granitele erau mai usor de aparat. Din numeroase puncte de veder Imperiul a ramas “roman” cu un imparat autocratic si sistem legislativ de inspiratie romana. Dar limba folosita si cultura erau grecesti, iar religia se dezvolta intr-un mod aparte. Din acest motiv istoricii prefera sa foloseasca denumirea de Imperiu Bizantin, sau simplu Bizant. In secolele VIII-IX, Bizantul cunoaste alte dispute religioase, numite “luptele iconoclaste”. In plan religios, este un conflict intre adversarii cultului icoanelor si partizanii venerarii venerarii icoanelor. Imaginile lui Hristos si ale sfintilor din biserici sunt distruse si in locul lor sunt pictate animale, pasari si motive vegetale. In fruntea “distrugatorilor de icoane” se afla imparatii insisi, care au ca tel sa recupereze de la biserica averile imense si perstigiul politic pierdute de la puterea imperiala in veacurile trecute. Sunt secularizate amri bunuri funciare, desfiintate manastiri, caluagrii sunt obligati sa revina la viata activa pentru a mari numarul contribuabililor si a sporii baza de recrutare a armatei. Cultul icoanelor este restabilit (843), dar puterea si prestigiul imparatului s-au consolidat in raporturile cu biserica. Cu o armata foarte bine pregatita si riguros reorganizata ca un stat din “prima linie”, aflat permanent sub amenintarea Islamului, Imperiul Bizantin a rezistat timp de opt secole. Cea mai importanta cheie de rezistenta a constituit-o sistemul de aparare al Constantinopolului, prin intermediul a trei ziduri care s-au dovedit de nestrapuns. Constantinopulul era totodata cel mai mare si mai superb oras al crestinitatii, leagan al unei culturi in care artele si, in general, rafinamentul ii faceau pe cruciati si pe feudalii din Apus sa se simta ca niste bieti provinciali. Intre Rasarit si Apus s-a produs o ruptura si din punct de vedere al religiei. Printre cuceririle arabilor sau numarat si maretele dioceze Antiohia, Ierusalim si Alexandria. In aceasta situatie, Constantinopolul si Roma raman singurele pretendente la postul de lider al crestinatatii, iar disputele dintre ele se intensifica. La Constantinopol, Imparatul era protectorul Bisericii avand autoritare directa asupra ei, in timp ce la Roma Papa stabilise ca Biserica Latina era independenta de stat, uneori fiindu-I chiar rivala. Datorita divergentelor de ordin religios, cele doua biserici s-au indepertat din ce in ce mai mult, pana cand in 1054 a avut loc Marea Schisma, care a inseemnat ruptura religioasa dintre cle doua centre ale crestinatatii, ce se mentine pana in zilele noastre. Constientizarea Schismei dintre ortodocsi si catolici in marea masa a credinciosilor are loc insa mai tarziu, inperioada cruciadelor. Marea Schisma a seperat crestinismul in doua 3 - ramuri: Papa de la Roma, crestinismul catolic (universal); Patriarhul Constantinopolului, crestinismul ortodox, dominat de acesta. De aici s-au format Biserica Romao-Catolica si Biserica Ortodoxa din zilele noastre. De-a lungul secolelor al IX-lea si al X-lea, misionarii bizantini I-au convertit la ortodoxism pe sarbi, bulgari si rusi. Aceasta a fost una dintre importantele victorii pe care bizantini le-au obtinut in epoca de aur, care a durat incepand cu domnia lui Vasile I (867-876) pana la domnia lui Vasile al II-lea (976-1025); armatele imperiale au continuat ofensiva, cucerind o mare parte a Balcanilor si a Orientului Apropiat. Vasile al II-lea, cel mai mare imparat bizantin, recucereste peninsula Balcanica si desfiinteaza taratul bulgar. La sfarsitul secolului al XI-lea, in imperiu au luat nastere numeroase certuri si lupte intre diferite grupuri aflate in opozitie tocmai cand noi inamici erau aproape infranti. Normanzii I-au alungat pe bizantini din sudul Italiei in timp ce turcii au pus pe picioare Islamul si au invins armata imperiala la Manzikert (1071), intr-o batale ce a jucat un rol important in istoria lumii. O mare parte din Asia Mica, care era sursa de forte umane a Bizantului, a fost cucerita salvata de la un dezastru ce parea iminent, datorita certurilor iscate intre inamici, Bizantul cere ajutorul Apusului. Astfel are loc prima Cruciada (1096-1099), in timpul careia este recuperat Ierusalimul, iar Imperiul este eliberat de o parte de presiunile externe, permitandu-se astfel o modesta expansiune a Bizantului. In 1176 apar noi probleme care slabesc Imperiul. De data aceasta problemele sunt iscate de cruciatii crestini care jefuiesc Constantinopolul. Are loc a Patra Cruciada, in 1204 are loc cucerirea Constantinopolului de catre cruciati si crearea unui imperiu latin pe Bosfor. Jafuriel si crimele latinilor au sapat o prapastie definitiva intre cele doua crestinitati si au afectat grav forta economica si politica a Bizantului. De aceea, centrul de greutate al economiei si civilizatiei europene se deplaseaza in secolul al XIII- lea din spatiul Bizantin in Occident. Imperiul Grec, revenit in 1261 in metropola lui Constantin nu este decat umbra vechii imparatii. Ruinat de dominatia economica a Venetie si Genovei ori prins intre atacurile sarbilor, in Europa, si ale turcilor otomani, in Asia, Bizantul intra intr-un declin ireversibil. Actul final se desfasoara in 1453, cand sultanul Mahomed al II-lea cucereste Constantinopolul, dupa un asediu de aproape doua luni. In locul unei monarhii universale crestine, in metropola de pe Bosfor se instaleaza, pentru mai multe secole, un alt imperiu universal, dar de religie islamica. In 29 mai 1453 ultimul imparat, Constantin al XI-lea, a murit aparand zidurile Constantinopolului in timp ce marele oras era distrus si jefuit de catre turcii condusi de Mohamed al II-lea. 쥁@