Referat Grigore Alexandrescu - Cainele Si Catelul -comentariu5

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Grigore Alexandrescu - Cainele Si Catelul -comentariu5 si de asemenea puteti face Download Referat Grigore Alexandrescu - Cainele si catelul -comentariu5

Citeste fragmente din Referat Grigore Alexandrescu - Cainele Si Catelul -comentariu5

Cainele si catelul Tema Fabula "Cainele si caţelul" de Grigore Alexandrescu satirizează dorinţa celor care vor să panvină prin orice mijioace, să ajunga puternici prin ipocrizie, aroganţa şi amenintari. Autorul pune în discuţie prin intemnediul personajelor sale, întruchipate de animale personificate, principiul egalităţii între semeni. Titlu Titlul subliniaza confruntarea în planul ideilor dintre cele doua personaje, câinele si caţelul. Ele se afla în antiteza si reprezintă niste tipuri umane generale, pe care le putem întalni si astazi si totdeauna. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al carui ţel ascuns în spatele unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvină, sa ajungă în randurile celor puternici. Caţelul întruchipeaza pe omul naiv, care dă crezare cu usurinţa cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere. Universul operei Fabula începe cu vorbele arogante ale dulăului Samson care îsi exprimă indignarea faţă de pretenţia celor mai puternici, precum lupii, că "preţuiesc ceva" prin originea lor nobilă. El consideră ca acest aspect este o întamplare si apreciază cu falsa modestie: "Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place". În felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici decat el. În sprijinul afirmatiilor sale, aduce exemplul tarilor civilizate în care exista egalitate. Cum societatea este în schimbare ("lumea se ciopleste"), asteapta ca progresul sa se manifeste si in societatea noastra unde, din pacate, exista multa aroganţa din partea celor puternici: "Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste". Pentru a fi cat mai convingator în ceea ce sustine, el aduce în discutie propriul sau exemplu. El afirma cu tarie si cu falsa modestie că îi face placere cand este considerat un om obisnuit si fiecare i se adresează cat mai simplu: "fieştecine stie / C-o am de bucurie / Cand toată lighioana, macar si cea mai proasta, / Caine sadea îmi zice, iar nu Domnia voastra". În acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior, aducand cateva precizari legate de timp si personaje: "Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare". Prin cateva cuvinte, sunt portretizate sumar cele doua personaje prezente: "un bou oarecare", fara identitate precizata, un animal puternic, dar tăcut, care nu intervine în discursul celuilalt. Samson este definit drept "dulău de curte", mai puţin puternic decat boul, dar mai zgomotos. El vrea să atragă atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine. Scena este animata de interventia lui Samurache care, incurajat de cuvintele promiţătoare ale lui Samson, paraseste pozitia lui de "simplu privitor", într-un elan de fraternitate. El "S-apropie îndata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / «Gandirea voastră, zise, îmi pare minunată, / Şi simtimentui vostru îl cinstesc, fratii mei.»" Încantat de ideile expuse de Samson, el îsi arată admiratia fafa de mai puternicii ogrăzii, tratandu-i de la egal la egal, ca pe niste frati. Afirmatia lui Samurache starneste mânia lui Samson, uimit de îndrazneala bietului caţel. Pe un ton jignitor, îi răspunde amenintandu-l cu bataia: "Noi, fratii tai, potaie! / 0 sa-fi dam o bataie / Care s-o pomenesti." El restabileste diferenţa de rang si putere dintre ei, coplesindu-l pe Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase: "Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie, / Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?" incercarea sarmanului catel de a se justifica este taiata cu autoritate si dispref, dulaul explicandu-i cu aroganţă adevaratul sens al cuvintelor sale: "Adevarat vorbeam / Ca nu iubesc mandria si ca uresc pe lei, / Ca voi egalitate, dar nu pentru caţei". Morala este simplă: dulăul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el, iar în fata celor slabi dorea sa menţina diferenţa de pozitie sociala, ca o certificare a puterii sale. Moduli de expunere Naraţiunea este realizata prin succesiunea de secvenţe care ţin de întamplarea petrecuta, transpusa în lumea animalelor. Dialogul ramane modul de expresie dominant si prindpalul mijioc de caracterizare a personajelor. Modul în care acestea vorbesc, tonul si atitudinea lor reflecta în chip expresiv felul în care gandesc si sentimentele lor. Replicile vii dinamizeaza naratiunea, transpunand întamplarea într-o mica sceneta, plina de viaţă si umor. Descrierea este utilizata puţin, în cateva notaţii legate de caracterizarea personajelor, surprinzand plastic gesturi si atitudini: Samson, "dulău de curte", "lătra foarte tare"; Samurache "şedea la o parte / Ca simplu privitor". Personajele Samson simbolizeaza dorinţa de parvenire vadită în discursul nesincer prin care cauta sa-i impresioneze pe ascultatorii sai. Minciuna îl ajuta sa-si susţina ideile si poziţia pe care o doreste egala cu a celor mari, cei de rang boieresc. Afisand o falsă modestie, el caută să atragă mulţimea de partea sa, iar prin tonul sforăitor, bazat pe argumente de ordin social-politic ("lumea se ciopleste", "În ţări civilizate / Este egalitate"), el vrea sa-i convinga pe cei simpli, care nu cunosc bine situaţia si pot fi usor manevraţi si păcăliţi de falsii politicieni. El susţine egalitatea între semeni, ceea ce se dovedeste a fi, în final, o minciuna. Samurache este cel care cade prada primul ipocriziei si falsitatii lui Samson. Naiv si încrezator, el este atras de cuvintele promiţatoare ale dulaului "care lătra foarte tare". Credulitatea sa va fi sancţionata cu asprime chiar de Samson, care îi precizeaza pe un ton jignitor ("potaie", "lichea nerusinata") si plin de ameninţari ("O sa-ţi dam o bataie / Care s-o pomenesti") care este adevaralul sens al cuvintelor sale: "Ca voi egalitate, dar nu pentru caţei". El îi arata astfel ca îi dispretuieşte pe cei mai slabi decat el, pe care vrea sa-i menţina în starea lor de supunere fafa de cei puternici. Cand Samurache îsi arata sentimentele de admiratie si fraternitate fata de puternicul Samson, este repede pus la punct pentru îndrazneala lui de acela care doreste egalitatea cu cei "de neam mare". Samurache, al carui nume sugereaza un om slab si naiv, greseste numai în masura în care crede promisiunile mincinoase ale lui Samson si nu asteapta sa vada faptele acestuia, care sa-i probeze cuvintele. Al treilea persona] este "un bou oarecare", un personaj neutru, care nu intervine în discuţie. El este un simplu martor al întamplarii. Prin puterea fizica pe care o are, el este considerat de Samson ca facand parte din randul celor puternici, fiind un parvenit recent. El asculta cu nepasare cuvintele lui Samson si faptul ca nu participa la discutie poate demonstra ca reprezinta clasa nobililor, dar nu prin nastere, asa cum sunt vechii boieri: "lupii, ursii si leii", pe care Samson îi dispreţuieste. Faptul ca el nu sare nici în apararea lui Samurache poate confirma ca este, în mod tacit, de partea lui Samson. Un critic observă cu justete:"«Samson, dulau de curte ce lătra foarte tare», e un demagog, asemenea atatora care voiau egalitatea celor mijiocii cu cei mari, dar în nici un caz cu cei mici. Felul cum tipul se desprinde îndaratul animalului care-l simbolizeaza, felul cum boul se identifică cu parvenitul, ori vulpea cu demagogul liberal creeaza un comic scenic." Prozodia Versurile cu o masură inegală poartă amprenta dialogului, transpun sentimentele pe care le traiesc personajele: falsa modestie transmisa prin versuri ample, sforaitoare si accesul de manie si uimirea redate prin versuri scurte. Dialogul nu este segmentat prin strofe, pentru a fi cat mai natural. Rima este în general împerecheata, poetui nerespectand-o totusi în jocul firesc al replicilor. Versurile care exprima cuvintele lui Samurache au rima încrucisata. parcă pentru a fi în discordanţă cu spusele lui Samson. Intreaga prozodie devine un mijioc care se adauga în nuantarea dialogului, în realizarea unei libertati de expresie. Ritmul fabulei este neregulat, exprimand tonalitatea diferita a dialogului, a sentimentelor protagonistilor. Fabula Aceasta poezie reprezinta o fabula, respectiv o creatie epică povestind o întamplare prin intermediul unor personaje animaliere. Creatia satirizeaza ipocrizia si parvenitismul, cu scopul de a le îndrepta. Structura atesta existenţa fabulei, poezia avand doua parti: întamplarea si morala sau învaţatura, existenta la sfârşit si separata de prima parte printr-un spaţiu. Aceasta creatie, bazata pe dialog, are caracterul unei mici scenete. Alegoria reprezinta procedeui prin care ghicim ca oamenii se ascund în spatele mastilor de animale pentru a critica idei si sentimente: falsitatea, minciuna, vorbele goale fara acoperire In fapte, naivitatea etc. Personificarea ramane figura de stil centrala prin care se realizeaza acest transfer dinspre lumea animalelor spre lumea oamenilor, cu toate defectele care exista aid si pe care fabula ni le dezvaluie pentru a ne atrage atentia si a le îndrepta. Realizarea artistică Limba vorbită, cu accente populare ("dobitoace", "neam", "se ciopleste", "fiestecine") sau neologice ("civilizate", "egalitate", "capriţii", "nobil") subliniaza alternanţa de registre corespunzatoare oamenilor simpli sau celor puternici, boierilor. Replicile personajelor, pline de naturalete, realizeaza un dialog viu, plin de umor, la care concura constructiile exclamative ("Cat îmi sunt de urate unele dobitoace, /[...] Care cred despre sine ca pretuiesc ceva "; "Noi, fratii tai, potaie!") sau interogative ("Noi, fratii tai?", "Te-ntreb eu, ce ziceam?"). Formulele de adresare, depreciative, accentueaza umorul: "potaie", "lichea nerusinata". Figurile de stil utilizate in mod echilibrat confera si ele nota unui stil viu si natural prin care animalele dobandesc însusiri umane, printre care si defecte pe care autorul le critica. Samson este echivalentui omului ipocrit, Samurache reprezinta omul naiv, iar boul arfi martorul nepasator. Personificarea este figura de stil dominanta. Epitetele evidenţiaza sugestiv trasaturi ale personajelor sau ale acţiunilor: "Gandirea [...] îmi pare minunata"; "capriţii deşarte"; "raspunse Samson plin de mânie"; "lichea nerusinata", "caine sadea" etc. Comparaţia accentueaza postura unor personaje: "şedea la o parte / Ca simplu privitor". Repetiţiile scot în evidenţa idei si sentimente cum ar fi egalitatea, fraternitatea: "gandirea voastra... / Şi simtimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei"; "Noi, fraţii tai?", "Noi, fraţii tai, potaie!". Enumeraţiile accentueaza ipocrizia discursului: "unele dobitoace / Cum lupii, urşii, leii şi alte cateva"; "Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste". Figurile de stil subliniaza si ele oralitatea stitului, naturaleţea dialogului, care sonfera fabulei caracteristicile unei scenete. Ceea ce constituie esentialul acestei fabule a lui Grigore Alexandrescu este, în opinia criticilor: "dubla atitudine si alternare de limbaje a lui Samson, "dulău de curte ce lătra foarte tare”. Din atitudinile deosebite - amical deferentă faţa de bou si aspră faţă de caţel - din confruntarea frazelor sonore si însirate cu usurinţa cu cele câteva vorbe repezite cu care e pus la locul lui caţelul, se deseneaza tipul. [...] Dupa exemplul lui La Fontaine, Alexandrescu transforma fabulele în mici scenete, nu numai intensificand dialogul, ci urmarind pas cu pas acţiunea personajelor si reprezentandu-le gesturile si mimica." 쥁@