Referat Lucian Blaga - Paradis In Destramare

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Lucian Blaga - Paradis In Destramare si de asemenea puteti face Download Referat Lucian Blaga - Paradis in destramare

Citeste fragmente din Referat Lucian Blaga - Paradis In Destramare

Lucian Blaga: Paradis în destrămare Poemul a fost publicat în revista Gândirea din aprilie 1926 si apoi integrat în volumul "Lauda somnului" aparut în anul 1929. "Somnul în poetica blagiana este mijlocul fecund de a surprinde esentele lumii, o poarta de integrare în spatiul increat, înteles ca univers închis"(Marin Mincu). Paradis în destramare are la baza motivul biblic: "Si izgonind pe Adam, l-a asezat în preajma raiului celui, din Eden si a pus heruvimi si sabie de flacara vâlvâitoare sa pazeasca drumul spre pomul vietii". Metaforic, poetul sugereaza destramarea mitului despre paradis, pentru ca pierderea credintei în mitul eternitatii vietii poate transforma pamântul "dintr-un sanctuar într-o groapa, plina de stârvuri; golit de povestile (miturile) care-l însufletesc si care nu va mai fi decât un trup trist. " Tarâmul mitic care paruse a fi lumea, îsi pierde atributele sacre, instalându-se sub semnul declinului. Exaltarea care-l cuprinsese pe poet în fata "corolei de minuni a lumii" lasa loc viziunilor apocaliptice si lamentatiilor în marginea unui univers cazut prada degradarii. Lumea este acum "o poveste degradata". Din aceasta perspectiva trebuie privit însusi titlul poeziei, caci nu despre o descompunere a ordinii ceresti e vorba aici. Paradisul în destramare este însasi lumea care si-a pierdut sacralitatea. Textul se compune din câteva secvente, în aparenta disparate, dar care, în realitate, contribuie la construirea unui tot unitar. Unitatea este data mai întâi de felul cum este structurata fiecare dintre ele. În toate distingem doua feluri de valori. De o parte, se grupeaza elementele care intra în sfera de sugestie a paradisiacului: "portarul înaripat", "serafimi", "arhangheli", "porumbelul sfântului duh", "îngeri", "apa vie"; de cealalta parte, determinarile lor chemate sa sugereze destramarea paradisului, intrarea într-un domeniu golit de dimensiunea mitica initiala: " cotorul de spada fara de flacari", " parul nins", " îngerii goi zgribulind", " greutatea aripelor", care au devenit stânjenitoare reminiscente ale sacrului într-un spatiu supus marii treceri. În acest poem motivul fundamental este cel legat mai mult de a fi decât de a sti , poetul exprimând aspiratia sa la existenta absoluta, si nu la cunoasterea absoluta pentru ca " apele din fântâna refuza galetile" serafimilor care alearga pe pajisti si pe ogor însetati dupa adevar. w data vor putrezi îngerii sub glie ". În aceasta stare de necredinta, de tagada a vietii dincolo de moarte, de inconstienta " tarâna va seca povestile (adica miturile) iar trupul va deveni trist si arid". Sintagma " vai mie, vai tie" sugereaza generalizarea ideii poemului în legatura cu destramarea mitului despre paradis, dar si a tristetii pentru necredinta omului într-un ideal. 쥁`