Referat Ion Luca Caragiale - O Scrisoare Pierduta -comentariu6

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Ion Luca Caragiale - O Scrisoare Pierduta -comentariu6 si de asemenea puteti face Download Referat Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierduta -comentariu6

Citeste fragmente din Referat Ion Luca Caragiale - O Scrisoare Pierduta -comentariu6

Comedia În lumina contemporaneităţii ,pe meridianul românesc, Ion Luca Caragiale este una dintre acele personalităţi literare ce nu s-au învechit deloc. Comedia este o specie a genului dramatic în care se prezintă o întâmplare hazlie, cu deznodământ vesel, ridiculizându-se astfel personaje, moravuri, realităţi sociale şi situaţii general umane. Opera "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale înfăţişează desfăşurarea alegerilor într-un judeţ de munte, într-unul din secolele trecute. Ca orice operă dramatică, aceasta a fost scrisă cu scopul de a fi reprezentată pe scenă. Opera este structurată în acte şi scene, cuprinzând 4 acte, fiecare având 9-14-17-14 scene. Timpul şi spaţiul sunt limitate. Întâmplările se petrec la sfârşitul anului 1883 în capitala de judeţ. Caracterul dramatic este evidenţiat de folosirea dialogului şi monologului dramatic, precum şi de prezenţa indicaţiilor scenice prin care se fixează cadrul acţiunii şi se evidenţiază unele dintre trăsăturile specifice ale personajelor. Descrierea şi naraţiunea nu sunt prezente ca moduri de expunere decât în aceste indicaţii sau în replicile personajelor. Specific acestei specii literare este comicul de moravuri care vizează corupţia politicienilor ori viaţa de familie;de caracter ce surprinde numeroasele tipuri umane, dar şi de situaţie, de limbaj şi de nume. Firul dramatic e structurat pe momentele subiectului, dar intriga "se consumă" înainte de începerea acţiunii:pierderea scrisorii de amor primită de la Tipătescu, prefectul judeţului de către Zoe. Expoziţiunea înfăţişează discuţia dintre Pristanda şi Tipătescu care află astfel că Nae Caţavencu este în posesia unei scrisori compromiţătoare, ce-i poate asigura reuşita în alegeri. Alertat,în desfăşurarea acţiunii, prefectul ordonă percheziţia la domiciliul lui Caţavencu. Trahanache şi Zoe,sunt şantajaţi de către adversarul lor politic cu publicarea scrisorii, dacă nu îl vor sprijini în alegeri. Aflând cele întâmplate, prefectul devine din ce în ce mai neliniştit. Farfuridi şi Brânzovenescu, îi bănuiesc de trădare pe Pristanda, Zoe şi Tipătescu văzându-i în vizită la Caţavencu. Ei trimit o depeşă la Bucureşti acuzându-l pe prefect de trădare. În acest timp Caţavencu este arestat din ordinul lui Tipătescu. Speriată de cele întâmplate şi de o posibilă publicare scrisorii, Zoe încearcă să-l convingă pe prefect să îl susţină pe Caţavencu, care devine din ce în ce mai impulsiv ,refuzând bunurile oferite de prefect. Când Zoe îl convinge pe Tipătescu să fie de partea lui Caţavencu; Pristanda aduce telegrama prin care se anunţă candidatura lui Dandanache, propus de la centru. Acest moment constituie punctul culminant. ü p trăsătură a acestui gen literar. Numeroasele personaje sunt reduse la schemă cu funcţie comică, tipuri ridiculizate, devenind contra exemple şi tipuri umane cu doar câteva trăsături. Tipătescu e tipul junelui prin, Zoe al adulterinei, Trahanache al încornoratului, Pristanda al servitorului, Caţavencu al demagogului ambiţios, iar Farfuridi şi Brânzovenescu al prostului fudul. Personajele sunt principale: Trahanache, Tipătescu, Pristanda, Caţavencu, Zoe, iar secundar fiind cetăţeanul turmentat. Tipătescu este personajul principal ce apare în toate momentele subiectului. Portretul fizic este proiectat într-un plan secundar;în indicaţiile scenice apar reliefete în mod direct câteva detalii vestimentare"în haine de odaie". Portretul moral e infăţişat mai ales indirect prin dialog şi monolog, dar şi prin replicile celorlalte personaje şi chiar prin indicaţiile scenice. Prin personaje este pus în evidenţă ridicolul unei lumi, satirizându-se mai ales imoralitatea şi incultura. Deşi nu e incult ca şi celelalte personaje, imoralitatea îl caracterizează şi pe Tipătescu:închide ochii la găinăriile poliţaiului, îşi administreză judeţul ca pe propria moşie, oferind funcţii şi arestând pe Caţavencu după bunul plac. Apare aici, în linii îngroşate comicul de caracter. Prin acelaşi comic este caracterizat şi Caţavencu care vrea să ajungă deputat printr-o scrisoare şantajând, dar când nu mai este stăpân pe situaţie organizează petrecerea în cinstea celor aleşi. Zoe duce o viaţă dublă, dar cei din jur se prefac a nu-i da importanţă. Comicul de caracter, de situaţie şi de limbaj, apare într-o îmbinare perfectă, în replicile lui Pristanda,în care se vorbeşte despre momentul spionării casei lui Caţavencu. Poliţaiul se crede veşnic la datorie:"eu nu;eu la datorie, coane Fănică, zi şi noapte la datorie".Repetiţia de 4 ori a c.c.loc stârneşte râsul căci, de fapt, menirea sa de slujbaş al satului era alta. E încântat chiar că, urcat pe uluci, vede ca la teatru ce se petrece şi aude ce se discută în casa lui Nae. Repetă şi aici mecanic"Curat Moflujii" cuvintele superiorului său. Ar fi ascultat mai mult, dar un chibrit aprins aruncat pe fereastră îl face să lunece peste un "dobitoc" care tocmai trecea pe acolo. Falsa personalitate a lui Caţavencu, tirada lui sforăitoare sublinază atât comicul de limbaj, dar şi pe cel de situaţie şi de caracter. De fapt, titlul operei e simbolic, sugerând comicul de situaţie din comedie. Nu e vorba numai de scrisoarea pierdută de Zoe care îi poate aduce lui Caţavencu succesul în alegeri, ci şi cea care îl ajută pe Dandanache să devină deputat. Elocvent este şi comicul de nume (Dandanache derivă de la dandana, Trahanache de la trahana).Tipătescu e cel ce a urcat tipa-tipa în vârful piramidei sociale, iar Farfuridi şi Brânzovenescu au nume cu aluzie culinară ce stârnesc râsul. Argumentele de mai sus demonstrează că această creaţie este o comedie. 쥁@