Referat Mihai Eminmescu - Sarmanul Dionis

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Mihai Eminmescu - Sarmanul Dionis si de asemenea puteti face Download Referat Mihai Eminmescu - Sarmanul Dionis

Citeste fragmente din Referat Mihai Eminmescu - Sarmanul Dionis

SARMANUL DIONIS Proza lui Eminescu este mai redusa ca numar decît poezia dar ca si în poezie si în proza, Eminescu este un deschizator de drumuri. Eminescu este creatorul basmului cult prin Fat Frumos din lacrima. Apoi este creatorul prozei fantastice Sarmanul Dionis în care realizeaza nu numai o nuvela fantastica ci si una filosofica. Valorificînd idei filosofice antice cît si idei moderne. În afara de acest tip de proza Eminescu a scris si proza de dragoste estetica ca în Cezara la aniversara. Tematica prozei Eminesciene se poate grupa astfel: 1) proza de inspiratie social-istorica în Geniu pustiu 2) proza fantastica si filosofica: Umbra mea, Sarmanul Dionis. 3) proza de inspiratie folcloorica: Fat Frumos din lacrima 4) proza erotica: Cezara la aniversare Proza lui Eminescu a fost discutat mult de criticii literari si contestat de Eugen Lovinescu sau Garabet Ibraileanu care au socotit proza lui un exercitiu minor fara valoare estetica deosebita. Altii însa au apreciat-o si au remarcat nota halucinanta a ei si au apreciat-o pentru mesajul emotional al adolescentei navalnice. Dintre acesti critici s-au remarcat George Calinescu si Eugen Simion. Proza eminesciana aduce în contextul vremii visul romantic si cugetarea filosofica. Cea mai reprezentativa creatie din domeniul prozei filosofice si fantastice este "Sarmanul Dionis". Nuvela este una dintre cele mai originale dintre prozele lui Eminescu. Nuvela este rezultatul contactului cu filosofia si literatura europeana din perioada studiilor de la Viena unde a si fost redactata asa cum rezulta dintr-o scrisoare trimisa lui Iacob Negruzii de catre Ioan Slavici. Nuvela a fost citita la 1 septembrie 1872 la "Junimea" unde a creat impresia de extravaganta prin amestecul de filosofie si literatura. Nuvela este publicata în ianuarie 1873 la "Convorbiri Literare" de acelasi Negruzii. Eminescu mai crease doua proze filosofice "Archeus" si "Umbra mea" în care sînt dezvoltate mai multe motivuri, mituri: mitul omului care si-a pierdut umbra, dedublarea personalitatii si relativitatea adevarurilor, motive preluate alaturi de altele din "Geniu pustiu" si se vor regasi în "Sarmanul Dionis". SUBIECTUL NUVELEI Întorcîndu-se spre casa într-o seara de toamna prin ploaia rece, Dionis, un tînar visator incurabil, copist, modest, neavînd pe nimeni pe lume, mediteaza asupra teoriei lui Kant despre subiectivitatea spatiului si a timpului ca forme ale intuitiei, ale simturilor noastre. "Nu exista nici timp nici spatiu", mediteaza Dionis, ele sînt ipotezele fantastice la care ajunge Dionis, fantastice nu pentru ca ar fi lipsite de logica, ci pentru ca presupun împrejurari care trec dincolo de limitele experientei. Daca lumea cu toate evenimentele nu este decît rodul eului propriu înseamna ca omul este a tot puternic si poate sa caute în sine împlinirea visului sau. E posibil deci si folosind anumite lucruri mistice desprinse din magie si astrologie sa ne miscam pe orizontala timpului ori pe orizontala spatiului în timp si spatiu care scapa perceptiei. Partea introductiva a nuvelei care ne familiarizeaza cu lumea gîndurilor si a existentei cotidiene a lui Dionis, continua cu prezentarea strazii, a cafenelei, a locuintei lui Dionis toate sordite; sordime apasata parca de un blestem a descompunerii evidenta sub ploaia care cade. Singurul element feeric este luna care apare în sfîrsit dintre norii risipiti de ploaie. Portretul fizic al lui Dionis si imaginea camerei sale confirma atmosfera romantica a întregii evocari. Aproape toate notele caracteristice viziuni romantice se regasesc aici. Dionis e tînar, palid, melancolic, orfan si sarac, povestea însa-si a nasterii lui e neobisnuita ca si destinul parintilor morti înca din vreme. Casa veche unde locuieste e darapanata, ascunsa în mijlocul unei gradini pustii. Camera de la etaj pe care o ocupa Dionis avea peretii negri de siroaie de ploaie ce curgeau prin pod si un mucegai verde se prinsese de var. Mobilierul simplu si stivele cîtorva sute de carti vechi si ele completeaza peisajul. Totul pare al izola pe Dionis; chiar preocuparile sale sînt insolite pentru ca ele tind sa descopere posibilitatile regresiunii în timp si a anularii distantelor cosmice. Cuprins de reatitudine conditie necesara a scenariului cu ajutorul unui compendiu de astrologie, care daruieste puteri magice cui stie sa-l folosesca Dionis încearca experienta cruciala. Face un semn magic si se trezeste într-un alt veac; devine calugarul Dan din Iasi pe vremea lui Alexanru cel Bun, discipol al dascalului Ruben. Figura tipica de invatat medieval, un fel de Mefisto îl face pe Dan sa se deprinda de propria-i umbra, care constata ca defapt sufletul sau ar fi trait cîndva demult în pieptul lui Zoroastru. Dan iubeste pe Maria, fiica spatarului Tudor Mesteacan si reusind sa-si înlocuiasca umbra si sa intre în posesia eternitatii lui primordiale o ia cu sine si pe iubita lui si calatoresc împreuna spre luna într-o voluptoasa si lunga îmbratisare. Clipa devine veac iar Pamîntul este prefacut într-un margaritar si atîrnat în salba iubitei. Astrul noptii este un eden cu peisaje feerice o natura romantica si fantastica în acelasi timp. În aceasta natura feerica Dan si Maria traiesc într-o vesnica desfatare, într-o sarbatoare continua si totul ar fi desavîrsit daca Dan n-ar fi framîntat de taina pe care nu trebuie sa o dezlege, aceea a triunghiului sacru avînd în centru un ochi de foc deasupra caruia sta scris cu litere strîmbe un proverb arab, pe care Dan nu-l poate interpreta. Cînd calugarul Dan bucurîndu-se de forte nelimitate are cutezanta de a presupune ca s-ar fi identificat cu însusi Dumnezeu "oare fara sa stiu nu sunt eu însumi doamne" se produce o fantastica prabusire cosmica în abis. Dan si Maria sînt proiectati în haos si Pamîntul îsi recapata dimensiunile initiale. Ca dintr-un vis personajul se trezeste sub forma reala, a lui Dionis. Trezit din visare, Dionis vede printre perdelele albe de la fereastra casei vecine o fata cu chipul blond care cîntase înainte ca el sa adoarma si se hotaraste sa-i scrie. Cînd fata apare la fereastra, cu scrisoarea, Dionis lesina si se va trezi dupa un delir, în care se amesteca din nou planurile si la trezire va constata ca situatia lui s-a schimbat radical. Este o rasturnare de situatie tipica romantica. Se descoperise ca tînarul sarac este beneficiarul unei mosteniri suficienta pentru ca tatal fetei sa-l primeasca altfel. Indiciul fusese tabloul din camera lui care reprezenta chiar pe tatal sau si cu care dialoga adesea în orele de singuratate. Trezinduse definitiv o descopera fata , iar scena de dragoste încheie fericit destinul fantastic al lui Dionis pentru a-i deschide perspectiva împlinirii cosmice alaturi de Maria. Într-un post scriptum explicativ, Eminescu încearca din nou sa strecoare îndoiala asupra limitelor abia limpezite dintre realitate si vis. Sînt prezente în nuvela motive pe care am gasit si în poezii motive romantice, filosofice ca: viata un vis, motivul umbrei. În final un motiv prezent în Glossa, motivul lumii ca teatru. Noutatea si fascinatia incontestata a poemului provine din felul original în care Eminescu îmbina filosofia cu naratiunea fantastica cu descrierea. 쥁`