Referat Civilizatia Araba
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Civilizatia Araba si de asemenea puteti face
Download Referat Civilizatia arabaCiteste fragmente din Referat Civilizatia Araba
Civilizatia Araba dupa 1945 -Ideologie si extremism-cultura si
civilizatie islamica
ÃŽâ„¢ Asia -leagan al civilizatiei arabe.
1. Etimologia
Denumirea continentului este foarte veche. Numele lui este derivat
probabil din asirianul asu care inseamna « rasarit », iar el a fost
folosit la inceput de vechii greci pentru a desemna regiunea aflata la
est de tara lor.Dupa unele aprecieri, acest nume l-a primit initial
campia din jurul Efesului, dar a fost extinsa in Anatolia de astazi si
apoi a primit denumirea intregului continent
2. Pozitia geografica.
Din punctul de vedere al pozitiei geografice, Asia este asezata aproape
in intregime in emisfera nordica, patrunzand insa prin arhipelagul
indonezian dincolo de Ecuator pana la 1°16´ latitudine sudica in
insula Roti, iar latitudinea nordica de 79°14´ in capul Celiuskin din
Rusia. Pe longitudine, Asia este asezata intre 26° longitudine vestica
in capul Baba din Anatolia si 169°40´ longitudine estica in capul
Dejnev din Peninsula Ciucilor(apartine Rusiei). Distantele dintre
punctele extreme sunt de circa 7 800 km de la nord la sud si de circa 10
000 km de la vest la est.
Asia este inconjurata din trei parti de apele oceanului planetar, in
nord-vest limita fiind oarecum conventionala pe linia Muntilor Urali,
fluviul Ural, Marea Caspica. Muntii Caucaz reprezinta limita care o
separa de Europa si cu care formeaza o singura masa de uscat numita
Eurasia. Pana in 1869 Asia era legata prin istmul Suez de Africa, dand
unitate deplina Lumii Vechi.
In nord, Asia este scaldata de apele marilor componente Oceanului
Arctic- marile Kara, Laptev, Siberiei de Est, Ciucilor, in est de apele
Oceanului Pacific- marile Bering, Ohotsk, Japoniei, Chinei de Est si
Chinei de Sud, in sud-est de marile care fac legatura dintre oceanele
Pacific si Indian- marile Timor, Arafura si Banda, iar in sud de Oceanul
Indian-prin Marea Arabiei, Golful Persic, Golful Aden si Marea Rosie. In
vest, pe o scurta portiune este scaldata de apele marilor Mediterana,
Egee, Marmara si Marea Neagra.
3. Relieful.
Asia are un relief in general inalt, avand punctul cel mai inalt de pe
Terra in varful Chomolungma-8 848 m din masivul Everest al Muntilor
Himalaya, dar si punctul cel mai coborat al scoartei terestre, in zona
Marii Moarte, cu -395m sub oceanul planetar. Podisurile sunt unitatea de
relief cea mai raspandita(44,6% din suprafata Asiei), muntii detin
29,2%, iar campiile reprezinta 26,2% din intreaga suprafata.
Distributia acestor unitati este legata de evolutia geologica a Asiei.
Unitatile de podis si partial cele de campie sunt legate de
scuturile(platformele) precambriene care in timp au fost sudate intre
ele prin intermediul orogenezelor, din Paleozoic(caledonice si
hercinice) si Mezozoic, dar mai ales a celor tertiare, sincrone cu cele
alpine din Europa. In urma acestor ultime miscari orogenice a rezultat
unul din cele mai lungi sisteme muntoase de pe Terra, care porneste din
sudul Marii Negre si tine pana in arhipelagul indonezian. Orogeneza
tertiara a unit platformele precambriene din nord, siberiana si chineza,
completate cu formatiuni mai noi(paleozoice si mezozoice), cu cele din
sud, platformele araba si indiana(desprinse din vechiul continent
Gondwana). Sistemul muntos de varsta tertiara, cu inaltimile cele mai
mari in partea sa centrala(Muntii Himalaya si Karakorum), prezinta trei
noduri orografice puternice in care se intalnesc si din care pornesc
lanturi muntoase ce cuprind intre ele vechi structuri de platforma, azi
podisuri cu dimensiuni considerabile. Astfel, in vestul continentului se
afla nodul orografic al Armeniei in care se intalnesc lanturile muntoase
ale Muntilor Pontici, Taurus si Antitaurus, ce inchid intre ele Podisul
Anatoliei. Din nodul orografic al Armeniei pornesc spre sud-est pe de o
parte Muntii Zagros, continuati de Muntii Makran si Suleiman, iar pe de
alta parte Muntii Elburs, continuati de Muntii Kopet Dag si Hindukush.
Intre aceste doua lanturi muntoase se afla podisul intins arid al
Iranului. Din Pamir se desprind spre sud-est lanturile muntilor
Karakorum si Himalaya, iar spre est lanturile muntilor Kun Lun, Altin
Tag si Nan San.Aceste doua impresionante lanturi montane inchid intre
ele cel mai mare si cel mai inalt podis de pe Glob- Tibetul. In
sud-estul acestui podis apare al treilea nod orografic din care se
desprind Muntii Arakan Yoma si Cordiliera Anamitica, care strabat
peninsula Indochina si cuprind intre ele, in Thailanda si Laos, o zona
de platouri. In continuare, acest sistem muntos urias pornit de la
tarmul marii Negre se desfasoara in arhipelagul indonezian si filipinez.
Acest sector, continuat spre nord de muntii din arhipelagul japonez,
peninsula Kamceatka si Extremul Orient rus, cuprinde unii din cei mai
tineri munti din Asia, si cunoaste o intensa activitate vulcanica si
seismica, fiind situat in arealul « Cercului de Foc al
Pacificului ».
Podisurile sunt dispuse in interiorul lanturilor montane alpine-Tibet,
Iran, Anatolia, Korat etc. In partea centrala a continentului se
desfasoara o serie de podisuri, mai mari fiind Podisul Gobi(cca 2
milioane km²) cu aspect depresionar. In sudul continentului se
desfasoara Podisul Arabiei in Peninsula Arabia si Podisul Dekkan in
Peninsula India(intre Ghatii de Est si de Vest).
Campiile ocupa pozitii periferice in cadrul continentului, cele mai
mari fiind in vest si nord-vest-Campia Siberiei de Vest si Campia
Turanului. O alta mare campie este Marea Campie a Chinei de Nord,
formata pe fluviul Huanghe si Huaihe, continuata spre nord-est cu campia
Dunbei. O a doua forma de campii este cea a campiilor dezvoltate in
sudul muntilor tertiari, la contactul acestora cu vechile scuturi(arab
si indian). Este vorba de Campia Mesopotamiei, drenata de Tigru si
Eufrat, si de Campia Indogangetica, drenata de Indus la vest si de Gange
si Brahmaputra la est. Campii de mai mica intindere sunt cele din
bazinele tectonice, campiile din Peninsula Indochina cu o mare extensie
in zona de varsare a fluviilor Mekong, Menam si Salween.
4.Clima.
Este una variata, de la cea ecuatoriala in arhipelagul indonezian pana
la cea polara din insulele arctice si nordul continentului. Desfasurarea
normala latitudinala este modificata de prezenta marii arii montane
mediane si de interactiunea, pe fondul extensiei mari a continentului, a
maselor de aer arctic, polar, cu cele tropicale. Deasupra Asiei, in
partea centrala si nordica, in anotimpul rece se instaleaza un centru de
ridicata presiune a carui influenta se extinde si spre vest(in Europa) ,
iar vara se instaleaza o minima barica, mai pronuntata in Podisul
Iranului si pe cursul inferior al Indusului.Aceste doua regiuni barice
orienteaza circulatia din si spre Oceanul Indian. Vara masele mai umede
formate deasupra oceanului, se indreapta spre continent, provocand
ploile musonice din India si Indochina. Local se intalneste un climat
subecuatorial(in arhipelagul indonezian si in insula Timor), un climat
mediteranean cu ploi de iarna suficiente in Asia de sud-vest in zona
Levantului. Specifice Asiei sunt climatele arid si musonic. Climatul
arid, cu nuante termice si pluviale extreme in zonele interioare ale
Arabiei, imbraca mai multe nuante : rece in zona podisului inalt al
Tibetului, temperat in Siberia si tropical in Peninsula Arabia,
nord-vestul Indiei-Desertul Thar,apoi in Iran si in sudul
Afganistanului. Climatul musonic prezinta si el mai multe tipuri : unul
tropical in India si sudul Japoniei precum si unul temperat in Extremul
Orient rus, partial Japonia si Peninsula Coreea.
5.Hidrografia.
Reliful si clima diferentiaza aspectele hidrografice ale Asiei. Apele
curgatoare se indreapta, dar nu in totalitate, spre oceanul planetar,
existand mai multe arii endoreice, cea mai importanta si cea mai mare de
pe Terra fiind in Asia Centrala, extinsa din zona Marii Caspice pana
dincolo de Muntii Tian San. In aceasta regiune, unele ape sunt adevarate
fluvii :Amu Daria(2540 km), si Sâr Daria(3019km), altele au dimensiuni
ceva mai reduse ; unele se varsa in lacuri mari(Aral si Balhas). A doua
regiune endoreica principala este cea a Podisului Iranului unde cel mai
important curs de apa este raul Helmand care se varsa in zona
mlastinilor Hamun. Exista si regiuni fara ape curgatoare(areice), cum
este interiorul Peninsulei Arabia sau zona centrala a a Desertului
Karakun(estul Marii Caspice).
Cea mai mare parte a teritoriului asiatic eate strabatut de ape care se
indreapta spre cele trei oceane invecinate, dar si spre Marea Mediterana
si Marea Neagra. Spre Oceanul Arctic se indreapta marile fluvii
siberiene :Obi(5410 Km),Enisei(4102 km), Lena(4400 km). Inspre Oceanul
Pacific se indreapta fluviile Amur(4440 km),Huanghe(4845),
Changjiang(6300 km), Xijiang(1800 km), fluvial Rosu(1140 km),
Mekongul(4220 km) si Menamul(1200 km).In Oceanul Indian se varsa
Salweenul(3200 km), Gangele(2700 km), Indusul(3180 km).In Golful
Arabo-Persic se varsa Tigrul(1850 km) si Eufratul(2800 km).
6.Vegetatia.
Vegetatia Asiei este extrem de variata, fiind influentata in
dispunerea ei si de unele evenimente geologice(glaciatiunea
pleistogena), de dispunerea reliefului(bariera biogeografica a Muntilor
Himalaya) precum si de elementele climatice(ariditatea). Nu trebuie
omisa nici influenta omului a carui prezenta in agricultura se manifesta
de aproape 80 de secole pe teritoriul asiatic).
Cea mai mare padure de pe Glob este taigaua eurasiatica care se
intinde de la Marea Baltica pana la Oceanul Pacific. Specifica taigalei
sunt laricea si pinul, dar este intalnit si molidul. Padurea de foioase
apare in Asia nordica in regiunea marii Ohotsk (cu plopi, anini si
mesteacani). In zona fluviului Amur apar in plus artarul, nucul, ulmul
si teiul cu speciile sale locale-teiul manciurian si frasinul
manciurian. In sudul padurii siberiene se dezvolta silvostepa, stepa
tipica, stepa arida si stepa cu saraturi. Silvostepa se dezvolta in
sudul Campiei Siberiei Occidentale, apoi intre Amur si Huanghe. Stepa
tipica se afla in Podisul Kazahstanului, spre sud ea trece in stepele
desertice .
In deserturile reci(Tibet si Pamir), apare vegetatia specifica
tundrei. Stepa mai este intalnita si in Asia de Vest, intre Muntii
Zagros si litoralul Marii Mediterane. Specific Asiei este regiunea
biogeografica a Extremului Orient, unde climatul musonic creeaza o mare
varietate de specii de plante. Intre speciilie de arbori intalnite
mentionam : stejarul, artarul, mesteacanul, castanul, magnolii,
arborele lalea, arborele de camfor. Spre sud se intalnesc palmieri si o
varietate mare de bambus. Zona Asiei de Sud este caracteristica datorita
bogatiei de specii a padurii tropicale umede. Este prezent stejarul,
eucaliptul, pinul, podocarpusul, apoi tekul in peninsula Indochina si
sudul Indiei. In zonele litorale sunt prezente mangrovele.
7. Fauna.
Este si ea la fel de variata precum fauna. Zona de tundra este slab
populata cu rozatoare mici si cateva pasari care traiesc in tunele
facute in zapada si hranindu-se cu muschi si licheni- plante specifice
tundrei. In taiga, viata animala este cea mai bogata, in cea nord-estica
intalnindu-se peste 300 de specii de pasari. Sunt prezente mamiferele
arboricole, multe cu blana pretioasa ; reptilele si batracienii sunt
extrem de rari. In stepe sunt comune rozatoarele si ierbivorele, diverse
specii de antilope, cai salbatici si camila cu doua cocoase ; dintre
pasari se remarca dropia.
In Asia de Est, componenta si ea a regiunii biogeografice palearctice,
fauna este originala, cu tigrii siberieni, ursul panda urias(in muntii
din estul Tibetului). Animalul specific Asiei este dromaderul, originar
fiind din stepele din jurul Marii Caspice. In India, fauna este in cea
mai mare parte tropicala si se aseamana cu cea a Africii. Se
intalneste : leul(Pen. Kathiawar si sud-estul Iranului),
tigrul(arhipelagul indonezian), sacalii si hienele(India). Maimutele
specifice sunt gibonul, prezent in nord-estul Indiei si in Myanmar,iar
urangutanul este prezent in insulele Sumatera si Borneo.
Se mai intalnesc, insa pe cale de disparitie, rinocerul indian cu un
corn si tapirul indian, iar pangolinii sunt comuni in Asia. Numeroase
sunt insa reptilele-serpi, crocodili si gaviali. Unele animale au fost
domesticite, cum ar fi bizonul zebu, elefantul(partial) si camilele.
II.Scurt istoric al continentului Asia pana in anul 1945.
Datorita vastitatii si diversitatii fizico-geografice a Asiei, nu
putem vorbi de o istorie globala, unitara a continentului, ci putem doar
urmari evolutia istorica a unor mari zone geografice, a unor populatii
sau a unor formatiuni statale distincte, independente una de alta.
Regiunile de padure si tundra, situate la nord de paralela de 50º si
aprtinand in majoritate covarsitoare Siberiei, sunt locuite pana in
pragul secolului 20 de vanatori si pescari primitivi. Urmeaza, intre
40º si 50º latitudine nordica, in linii mari, o zona de stepa sau de
desert, lumea pastorilor nomazi, apoi in vecinatatea Ecuatorului,
regiuni care au adapostit in Antichitate si apoi in Evul Mediu, marile
civilizatii : Asia Mica, Mesopotamia, Podisul Iranului, Peninsula
Hindustan, China si Japonia.
Un loc important l-a jucat in istoria Asiei, opozitia dintre
populatiile de pastori nomazi si civilizatiile sedentare, agricole din
sud. Din China de Nord, de la Marele Zid si pana la Marea Caspica, se
intinde o neintrerupta fasie de desert si stepa, limitata la nord de
taigaua siberiana care, timp de trei milenii, pana in pragul epocii
moderne, a fost patria pastorilor nomazi si totodata coridorul
migratiilor lor, care debusa, in cele din urma, in stepele nord-pontice
ale Europei. Rand pe rand, l-au parcurs, conditionati de procese
complexe, de adevarate reactii in lant, insuficient descifrate pana
astazi, temutii calareti ai stepelor de neam indo-european sau turcic,
de la sciti, sarmati, huni, pana la avari si mongoli.
O alta regiune de unde pastorii nomazi, de data aceasta de origine
semita,s-au revarsat in Orientul Apropiat si Mijlociu, a constituit-o
Peninsula Arabia. Nomazii, razboinici caliti de conditiile aspre de
clima si viata, aflati pe treapta de dezvoltare social-economic
inferioara vecinilor de la sud, au fost constant atrasi de bogatiile
acumulate de lumea urbana, atacand neintrerupt hotarele statelor
constituite in China, India, Iran, Mesopotamia, Anatolia sau Europa.
Victoriosi adesea, devaniti patura conducatoare a tinuturilor cucerite,
sunt complet asimilati dupa 2-3 generatii de modul de viata local si
obligatii, la randul lor, sa faca fata raidurilor noilor populatii ale
stepei, care la luasera locul si care repetau apoi, cu nesemnificative
variatiuni, acelasi proces.
Mesopotamia, tara dintre Tigru si Eufrat, Valea Indusului si cea a
fluviului Huanghe(Fluvilu Galben), alaturi de cea a Nilului reprezinta
leaganul celor mai vechi civilizatii umane constituite vreodata.
Civilizatia sumeriana care ia nastere in sudul Mesopotamiei la cca. 3000
i.e.n. are, dintre toate acestea, poate cea mai mare putere de iradiere.
Ea transmite civilizatiilor akadiana, babiloniana, asiriana, chaldee si
persana, care se succed pe acelasi teritoriu pana la cucerirea lui
Alexandru cel Mare, un adevarat tezaur cultural care patrunde spre apus
pana in lumea europeana. In secolul VI i.e.n., dupa constituirea
Imperiului Persan, Podisul Iranian se substituie pentru 12 secole
Egiptului faraonic, Mesopotamiei si Anatoliei, care fusesera timp de
doua milenii si jumatate centrele traditionale ale imperiilor care
dominasera Orientul Apropiat si Mijlociu.
Dupa cucerirea Persiei de catre Alexandru Macedon, in cursul celei mai
fascinante anabaze a lumii antice(334-323 i.e.n.), Regatul
Partilor(sec.III i.e.n.-III e.n.), apoi Imperiul Sasanid(sec.III-VII),
reiau valeitatile universaliste ale Ahemenizilor in aceasta parte a
continentului asiatic. Pe ruinele efemerului imperiu creat de Alexandru
cel Mare se constituie regatele elenistice care rspandesc pana in Asia
Centrala si India elementele civilizatiei elene. Statul roman, care
preia mostenirea elenistica, isi fixeaza in sec.I i.e.n. pe Eufrat
hotarele sale rasaritene mentinute apoi pana in secolul VII pe aceleasi
pozitii de catre Imperiul Bizantin.Valea Indusului adaposteste in
mileniul III i.e.n. civilizatia Indus, prima mare civilizatie a
Peninsulei Hindustan. Patrunderea triburilor indo-europene ale arienilor
dupa 1500 i.e.n. modifica radical fizionomia etnico-lingvistica si
religioasa a intregului subcontinent. Valea Gangelui devine de la
jumatatea mileniului I i.e.n. principala zona de civilizatie. Aici isi
au nucleul cele doua mari imperii catre incearca unificarea Indiei in
Antichitate : Maurya(in sec. IV-III i.e.n., care contribuie la
raspandirea budismului) si Gupta(in sec. IV-VI, avand ca ideologie
hinduismul).
Din Valea Fluviului Galben, elementele civilizatiei chineze se
raspandesc spre sud, vest si nord-est in mileniul III-II i.e.n..
Unificarea Chinei este opera suveranului Shihuangdi(246-210 i.e.n.) care
isi ia titlul de imparat. Apogeul Imperiului Chinez antic il reprezinta
epoca dinastiei Han(206 i.e.n.-220 e.n)., cand influenta acestei
civilizatii atinge in Asia Centrala si de Sud-Est, Coreea si Japonia.
Statul japonez, constituit in secolul IV e.n., incearca sa joace un rol
in politica continentului anexand temporar teritorii din Coreea(sec.
IV-VI), apoi adopta o politica de splendida autoizolare, respingand pana
in secolul XIX toate tentativele vizand cucerirea sa.
Intre secolele VII-XV, doua forte modifica fizionomia politica si
religioasa a continentului, arabii si raspandirea islamismului, precum
si expansiunea mongolilor. In secolul VII calaretii nomazi porniti din
peninsula Arabia, purtand flamura verde a noului profet Mahomed,
unifica, cu exceptia Asiei Mici Bizantine, intregul Orient Apropiat,
impunand limba si religia lor. Victoria arabilor din valea raului
Talas(751) asupra armatei chineze decide apartenenta pentru viitor a
Asiei Centrale in spatiul islamic. Expansiunea araba atinge, prin
cucerirea statului indian Bihar, extremitatea sa rasariteana. Genghis
Han uneste in 1206 triburile nomade ale mongolilor punand bazele unui
imperiu care inglobeaza in urmatoarele decenii teritorii dintre China
si Europa Rasariteana. China se emancipeaza in 1368, la intemeierea
dinastiei autohtone Ming(1368-1644), de sub dominatia mongola.
Bazele unui nou imperiu islamic sunt puse de turcii otomani in timpul
domniei lui Osman I(1281-1326). Trecuti in 1354 in Europa, ei ocupa
peninsula Balcanica si fac din Constantinopol, in 1453, noua lor
capitala. Pana in secolul XVI, Imperiul Otoman inglobeaza Orientul pana
la hotarele Iranului. Acesta cunoaste in timpul dinastiei
Safavide(1502-1722) o remarcabila afirmare politica si culturala.
Controlul de catre Imperiul Otoman al marilor drumuri comerciale, care
legau Asia de Europa, obliga comertul european sa caute o noua cale spre
Indii, inaugurand astfel in secolul XV epoca marilor descoperiri
geografice ; protagonistii sunt secolele XV si XVI Portugalia si
Spania. Dobandind Goa(1510), Malacca(1511) si Macao(1557), portughezii
impun hegemonia in Oceanul Indian ; spanioliii isi consolideaza dupa
1564 pozitiile in Filipine. In secolul XVII, Olanda si Anglia profita de
declinul Portugaliei pentru a ocupa cea mai mare parte a pozitiilor
asiatice ale acestui stat; Olanda incepe ocuparea arhipelagului
indonezian, iar Anglia prin penetratia sa in India. Rusia ocupa intre
1533 si1650 tinuturile dintre Muntii Ural si Oceanul Pacific. La
sfarsitul secolului XVIII si in secolul XIX se accelereaza cursa dintre
tarile coloniale pentru impartirea continentului asiatic ; Anglia
anexeaza in 1858 oficial India, Birmania, Malayezia si Singapore. Franta
subjuga in secolul XIX Peninsula Indochina. China, slabita din punct de
vedere economic si politic, este constransa prin tratate inegale
incheiate cu puterile europene sa coboare la statutul unei semicolonii.
Putine state reusesc sa-si mentina independenta de stat :Imperiul
Otoman, Afganistan, Persia, Thailanda si Japonia. Imperiul nipon,
constrans de canonierele americane sa-si deschida in 1854 porturile
pentru comertul statelor capitaliste, reuseste, dupa revolutia burgheza
care inaugureaza epoca Meiji(1868-1912), sa-si modernizeze structura
statala, transformandu-se in cateva decenii intr-o mare putere
imperialista victorioasa in razboaiele purtate impotriva
Chinei(1894-1895) si Rusiei(1904-1905). Revolutia burghezo-democratica
din China(1911-1913), soldata cu proclamarea republicii, nu reuseste sa
scoata tara din inapoiere.
Primul razboi mondial(1914-1918) este urmat de destramarea Imperiului
Otoman si constituirea pe teritoriul sau a unor noi state nationale :
Siria, Liban, Iordania, Irak, Arabia Saudita, iar in Extremul Orient el
sanctioneaza ascensiunea la rang de mare putere a Japoniei, care
anexeaza fostele colonii germane din zona Pacificului.
Epoca interbelica este dominata de cresterea spiritului de emancipare
in teritoriile coloniale si de tendintele expansioniste ale Japoniei
care anexeaza provincia chineza Manciuria(1931) si incepe in 1937
agresiunea vizand cucerirea intregii Chine. In cel de-al doilea razboi
mondial Extremul Orient si zona Oceanului Pacific devin teatru de
razboi. Anii conflagaratiei arata vulnerabilitatea puterilor coloniale,
iar opozitia antijaponeza catalizeaza spiritul de lupta al natiunilor
oprimate care refuza sa accepte dupa 1945 reinstaurarea vechilor
administratii.
III. Statele arabe(Orientul Apropiat si Mijlociu).
1.Arabia Saudita.
Cu numele sau oficial-Al Mamlaka Al-Arabiya As-Sa ‘Udiya, Regatul
Arab Saudit este situat in sud-vestul Asiei, ocupand cea mai mare parte
a Peninsulei Arabia, intre 16º11´-32°09´ latitudine nordica si
34°34´-55°41´longitudine estica. Este invecinata cu alte state
arabe : Iordania, Iraq, Emiratele Arabe Unite, Oman, Yemenul, dar si cu
ape : Golful Persic si Marea Rosie.
Cu un teritoriu de 2 150 000 km², Arabia Saudita are o populatie mica,
cifrata in 1996 la un numar de 18 426 000 de locuitori si cu o densitate
de doar 9 loc/km². Aceasta populatie se concentreaza cu precadere in
oazele din zona centrala a tarii precum si pe cele doua litoraluri(mai
numeroasa pe litoralul Marii Rosii).Circa 20% din populatie este nomada
iar desertul Rub’al Khali, situat in sudul tarii, este complet lipsit
de populatie. Islamismul are ponderea cea mai mare in Arabia Saudita ca
religie cu un procent de 98%.
Capitala tarii este Riyadh, situat in centrul tarii, intr-o oaza la
poalele muntilor Tuwaiq cu o populatie de circa 1 500 000 de suflete.
Centru al wahabitilor la inceputul secolului al-XIX-lea, Riyadhul devine
in 1932 capitala Arabiei Saudite. Intre 1959-1976 sediul administratiei
s-a aflat la Jeddah, Riyadhul ramanand resedinta suveranului si a
guvernului. Este un important centru comercial si cultural precum si nod
al transporturilor caraviniere din Peninsula. Detine numeroase
institutii de invatamant laic si religios. Monumente mai importante se
remarca moscheea Jami’da si Palatul regal al-Murabba. Orase
importante : Jeddah, Mecca, Ta’if, Medina si ad-Damman.
Limba oficiala este araba. Limba semita, araba ia nastere in Peninsula
Arabia, de unde se raspandeste in secolele VII-VIII, odata cu
expansiunea araba in Orientul Apropiat si in Peninsula Iberica, devenind
limba religioasa si literara a intregii lumi musulmane. Limba araba
foloseste din prima jumatate a mileniului I e.n. un alfabet propriu(cu
scrierea de la dreapta la stanga). Raspandita pe un teritoriu intins,
araba a suferit influenta idiomurilor locale, separandu-se in mai multe
dialecte. In Arabia Saudita de astazi se vorbeste un dialect propriu
Peninsulei Arabia.
Din punct de vedere administrativ, Arabia Saudita este impartita in 17
provincii numite « manatiq idariyah », si anume : ‘Afif,
al-Jawf, al-Khasirah, al-Madinah, al-Mataqah ash-Sharqi-yah, al-Qasim,
al-Qurayyat, ar-Riyadh, ‘Asir, Baljarshi, Bishah, Ha’il, Makkah,
Mintaqat al Hudud ash-Shamaliyah, Najran, Qizan si Ranyah.
Istoria Arabiei Saudite este una extrem de interesanta. Locuita din
mileniul I i.e.n. de triburi arabe care intemeiaza mici regate.
Peninsula Arabia este unificata pentru prima data(630-35 i.e.n.) de
Muhammad, intemeietorul islamismului, devenind pentru scurt timp centrul
Califatului Arab. Odata cu decaderea Califatului Abasid , iau nastere in
secolele IX-X mici principate feudale, care ajung in secolul XVI sub
suzeranitatea Imperiului Otoman, suzeranitate mentinuta cu intreruperi
pana in 1918. Secta islamica militanta a wababitilor, originara din
Nejd, intemeiata de Muhammad Ibn al-Wahhab(1703-1792.), dupa 1740
unifica temporar cea mai mare parte a Arabiei Saudite, castigand de
partea sa pe emirul Daraiyya, Muhammad Ibn Saud, fondatorul actualei
dinastii, si ameninta posesiunile otomane din Mesopotamia. Cucerirea
Bahrainului(1803) si a Kuweitului(1804) de catre statul wahabit,
amenintarea Sultanatului Masqat, aflat sub protectie britanica,
declanseaza o puternica riposta a Companiei Britanice a Indiilor
Orientale(1806). Trupe ale viceregelui egiptean, Muhammad Ali, reusesc,
din insarcinarea sultanului otoman Mahmud al –II-lea, sa infranga in
1818 statul wahabit. Abd al Aziz Ibn Saud, emir din Nejd(1902-1953) si
imam al wahabitilor, reconstituie statul wahabit, uneste cea mai mare
parte a Peninsulei Arabia si isi ia la data de 22 septembrie 1932 titlul
de rege al Arabiei Saudite. Datorita veniturilpr obtinute din exportul
de petrol, Arabia Saudita a jucat si joaca un rol primordial in
problemele economice si politice ale Orientului Mijlociu. Arabia Saudita
incearca sa refaca unitatea statelor arabe, divizate in urma vizitei
presedintelui Egiptului in Israel(19-21 noiembrie 1977) si a semnarii
Tratatului de pace egipteano-israelian(26 martie 1979). Pe plan
economic, autoritatile urmaresc ca obiective principale reducerea
dependentei fata de exportul de titei, industrializarea tarii,
realizarea unui vast program de dezvoltare a invatamantului si a
serviciilor sociale. Din 1982, printul Fahd Ibn Abd-al-Aziz ii ia locul
fratelui sau vitreg Khalid(1975-1982) la conducerea regatului saudit,
incepand astfel o noua era in istoria tarii, era marcata de ample
reforme si masuri de dezvoltare a tarii.
Ca si organizare de stat, Arabia Saudita este o monarhie absoluta, un
regat ereditar in care regele domneste in conformitate cu dreptul sacru
islamic(sharia) si traditiile arabe. Nu exista o succesiune la tron
prestabilita, suveranul fiind desemnat de catre un consiliu format din
membrii familiei regale.
Sarbatoarea nationala a Arabiei Saudite este 23 septembrie
1932-aniversarea intemeierii regatului saudit iar moneda nationala este
Riyalul, care este egal cu 100 de Halalah.
Conditiile naturale sunt specifice pe acest teritoriu. In partea
centrala se desfasoara un podis slab ondulat, traversat de vai
seci(« wadi ») insotite de o serie de oaze(Al Syadyr, Al’Arid, Al
Hawta) si marginit de cateva lanturi muntoase spre est(Jabal Tawaiq) si
nord(Jabaj Shammar), ale caror inaltimi depasesc rar 1 000 de metri, mai
semeti ce trec de 2 500 m(Jabal Qarnait-2565 m, Jabal Ibrahim-2501 m).
Acestia sunt despartiti de litoralul Marii Rosii printr-o campie
ingusta, Tihama, traversata de vai scurte. In nordul si sudul tarii se
intind doua mari deserturi : An Nafud(prelungire a desertului Siriei)
si Rub’al Khali(Ar Ramlah), acesta din urma acoperind 1/3 din
suprafata tarii. Spre Golful Persic, insotit de recifi coralingieni, se
intinde platoul scund Al Hasa, cu bogate structuri petrolifere. Lipsesc
cursurile de apa permanente. Clima este cea tropical-desertica, cu
precipitatii ceva mai bogate in muntii din sud-vest(560 mm/an), cea mai
mare parte a teritoriului primind doar sub 100 mm/an. Vegetatia ierboasa
este prezenta doar in oaze si temporar in podisul central ; in muntii
din sud-vest se dezvolta o bogata vegetatie arborescenta. Fauna include
numeroase insecte, scorpioni, serpi(cobra de nisip, vipera), pasari,
maimute, sacali s.a.
Economic, Arabia Saudita este cel mai mare exportator de petrol si cu
cele mai mari rezerve cunoscute pana in prezent. Ea cunoaste o adevarata
explozie in domeniul investitiilor si a constructiilor, in principal in
domeniul industriei, al transporturilor si agriculturii. S-au construit
numeroase unitati industriale, indeosebi cele de rafinare a
petrolului(Jaddah, Riyadh), ingrasaminte chimice(ad-Damman), produse
metalurgice(Jeddah). Arabia Saudita detine ca resurse minerale imense
cantitati de petrol, gaze naturale precum si minereu de fier, cupru si
aur in cantitati mai mici. Produce anual produse siderurgice, , benzina,
uleiuri usoare, uleiuri grele, energie electrica, gaze lichefiate,
ingrasaminte azotoase, ciment, produse alimentare(zahar, lapte, unt,
carne, bauturi nealcoolice).
2.Afghanistan.
Denumirea oficiala este Da Afghanistan Dimukratik Jomhuriyat(Republica
Democratica Afghanistan).Denumire care a fost din nou reintrodusa dupa
caderea regimului taliban. Afghanistanul este situat in partea
central-sudica a Asiei intre 29°22´-38°30´ latitudine nordica si
60°28´-74°52´ longitudine estica. Se invecineaza cu Turkmenistan,
Uzbekistan, Tadjikistan, China, Pakistan si Iran..
Are o suprafata de 650 000 de km² si o populatie de 21 472 000 de
locuitori(1996) avand densitatea de 33 de loc/km². Populatia este
compusa in majoritate de afghani(pashtuni)-60%, tadjici-30%, uzbeci-5%,
hazarahi-3% s.a. Ea se concentreaza pe vaile principalelor rauri, in
depresiunile din zona central-estica si la poalele nordice ale
regiunilor montane. In sud-vest, populatia este foarte redusa(3-5
loc/km²) ; 17% din populatie practica nomadismul. Si in aceasta tara,
islamismul detine ponderea cea mai mare(98%), 9/10 fiind musulmani
suniti, restul fiind siiti.
Capitala tarii este Kabul. Este situat in estul tarii la 1 800 metri
altitudine, intr-o depresiune drenata de raul omonim. Cu o populatie de
aproximativ 1 400 000 de locuitori, Kabulul are o istorie destul de
scurta. Ridicat pe locul unei asezari datand din mileniul II i.e.n.,
Kabulul cunoaste prima epoca de inflorire in timpul lui Babur Zahir
Ed-Din(1483-1530), care face din oras resedinta Imperiului Marilor
Moguli. Timur Sah Durrani muta in 1775 capitala statului afghan
intemeiat de predecesorul sau, Ahmad Sah Durrani, de la Kandahar la
Kabul. Datorita anarhiei instaurate de preluarea conducerii statului de
talibani, Kabulul a fost radical transformat din punct de vedere
economic, social, politic, cultural si religios. Datorita ideologiei lor
profund islamice, Kabulul a fost radical schimbat in perioada in care
acestia s-au aflat la conducere(1995-2002). Acum el se aseamana precum
un oras pe cale de disparitie din pricina saraciei, a foametei si a
bolilor. Orasele principale afghane sunt : Kandahar, Herat,
Mazar-i-Sharif, Jalalabad, Kunduz, Beghlan, Maymana,
Limba oficiala a acestei tari este afghana(pashtu) si apartine
grupului iranian oriental al familiei de limbi indo-europene ;
foloseste alfabetul cu caractere arabe(varianta persana). Este impartita
administrativ din 30 de provincii numite « vilayat ».
Afghanistanul are o istorie destul de zbuciumata. Populat de triburi
iraniene incepand cu anul 1 200 i.e.n. stapanit apoi pe rand de persi,
greci, kusani, parti, sasanizi, heftaliti, teritoriul Afghanistanului,
zona de tranzit intre Asia Centrala si India, este cucerit in 652 de
arabi, care isi impun propria cultura si religie. Inclus initial in
Califatul Arab, Afghanistanul face apoi parte (sec. IX-X) din statul
Tahirizilor, Safarizilor, Samanizilor, pentru a deveni in secolele X-XII
nucleul statului Ghaznavizilor, apoi al Ghurizilor. In secolele
XIII-XIV, Afghanistanul cunoaste pustiitoarele invazii
mongole(Ginghis-Han, Timur Lenk), apoi in secolele XVI-XVII este
impartit intre Persia si Imperiul Marilor Moguli. Statul afghan
independent ia nastere la mijlocul secolului XVIII in timpul domniei lui
Ahmad Sah(1747-1773) care cucerste si Kasmirul, Punjbul, Belucistanul,
unele parti din Uzbekistan si Tadjikistan. Slabirea autoritatii
centrale, pierderea la inceputul secolului al-XIX-lea a cuceririlor din
Iran si nordul Indiei fac ca Afganistanul sa devina o tinta a
tendintelor expansioniste ale Persiei, Marii Britanii si Rusiei. In
ciuda rezistentei populare eroice din timpul razboaielor
afghano-engleze(1839-1842 si 1878-1880), Marea Britanie instaureaza in
1880 protectoratul asupra tarii. In 1893 este fixata pe baza acordului
anglo-afghan granita de est a statului(« Linia Durand »). La 28
februarie 1919 Afganistanul isi proclama independenta, respinge
interventia militara engleza(mai-iunie 1919), obtine prin Tratatul de la
Rawalpindi(9 februarie 1919) recunoasterea oficiala a neatarnarii si
paseste lent pe calea modernizarii vietii economice, sociale si
politice. In al doilea razboi mondial ramane neutru iar dupa razboi
practica o politica de nealiniere si sunt elaborate 3 planuri cincinale.
La 17 iulie 1973, Mohammad Zahir Sah, aflat in Italia, este inlaturat,
monarhia este abolita si Afghanistanul se proclama republica. In anii
’80, Afghanistanul este invadat de U.R.S.S., care doreste sa
instaureze un regim comunist pro-rus. Dupa un indelungat si sangeros
razboi, U.R.S.S.-ul este nevoit sa-si retraga trupele de pe teritoriul
afghan. In 1992, presedintele tarii este ales Burhanuddin Rabbani, care
conduce doar pana in 1995 fiind inlaturat in urma loviturii de stat a
talibanilor, care introduc un regin extrem de dur si ideologic. In urma
atentatelor din 11 septembrie 2001, regimul taliban este inlaturat de
Coalitia Internationala Antiterorista si este introdusa o conducere
interimara in fruntea tarii avand sarcina de a reface tara.
Relieful tarii este variat, predominant muntos. Cei mai semeti munti
sunt Muntii Hindu Kush, situati in nord-estul Afghanistanului. Ei sunt
continuati spre vest de Muntii Koh-i-Baba din care se desprind, separate
prin vai longitudinale, 3 ramuri principale : Band-i-Turkestan,
Safedkoh-Paropamisus si Siahkoh. Inaltimile acestora depasesc frecvent 3
500 de metri. In est, muntii Kohistan-i-Sulaiman, Toba kakar si Kwaja
Amran formeaza granita cu Pakistanul si inchid spre sud podisul inalt
Ghazni-Kandahar(2 000 m). La poalele nordice ale Muntilor Hindu-Kush se
intinse o campie inalta piemontana, traversata de Amudaria si afluentii
sai. Partea de sud-vest este formata din campiile
nisipoase-pietroase(pustiuri)-Dasht-i-Margo si Registan. Din punct de
vedere climatic, zona montana apare ca o « insula umeda »(500
mm/an) inconjurata de sectoare cu ariditate accentuata. Temperaturile
sunt mai scazute in zona inalta, in timp ce in restul tarii, toate
temperaturile medii lunare sunt pozitive, verile fiind sufocante(media
de 32°). Ultimele influente ale musonului indian se resimt in est si
sud-est. Raurile mai importante sunt Amudaria, Murghab, Helmand,
Khashrud, Faragrud. Raul Harutrud se indreapta catre mlastinile sarate
Hamun(la granita cu Iranul). Toate raurile au un regim de scurgere
variabil, cu frecvente inundatii primavara. Vegetatia este in mare parte
ierboasa ; padurile ocupa suprafete mai extinse in muntii din partea
central-estica si sunt formate din specii de migdal, fag, fistic, pini,
ienuperi si deodari(cedrii de Himalaya). Fauna este variata si cuprinde
gazele, mufloni, arhari, leoparzi, hiene s.a.
Economia Afghanistanului este in curs de dezvoltare si dispune de
variate resurse de subsol. Acestea sunt partial cunoscute si
valorificate(exceptie gazele naturale) datorita tehnologiei aproape
inexistente in aceasta tara inapoiata economic.
3. Bahrain.
Mashyaka Al-Bahrain(Seicatul Bahrain) reprezinta denumirea oficiala a
acestui stat situat in Asia de Sud-Est, in Golful Persic sub forma de
arhipelag. Este asezat la 26°15´ latitudine nordica si 54°17´
longitudine estica intre Qatar si Arabia Saudita.
Are o suprafata de doar 660 km² si o populatie de 578 000
locuitori(in 1996). Densitatea medie este ridicata-876 loc/km². Este
formata din arabi(73%), pakistanezi(9%) indieni(5%), europeni(5%),
iranieni, etc. Circa 80% din populatie se concentreaza in nord-estul
tarii : in capitala si imprejurimi si pe insulita Al Muharraq.
Majoritatea populatiei apartine islamismului(95%), din care jumatate
sunt sunniti si jumatate siiti.
Capitala tarii este Manama cu o populatie de 200 000 de oameni si este
situata pe tarmul nordic al insulei Bahrain. Capitala este mentionata
documentar pentru prima data in 1345, resedinta a dinastiei al-Khalifa
din 1783, orasul cunoaste o dezvoltare rapida din deceniul 4 al
secolului XX, cand devine cel mai important centru industrial(rafinarea
petrolului, aluminiu, ciment, produse alimentare, santiere de reparatii
navale), mestesugaresc si comercial al micului stat. Este cel mai mare
punct de comercializare a perlelor din Golful Persic si unul din primele
opt mari centre mondiale de comercializare a aurului. Este de asemenea
un important port in regiune. Orase mai importante sunt : Al-Muharraq,
Jidd Hafs, Rifa’a, Sitra si Isa Town.
Limba oficiala este araba(dialectul propriu peninsulei Arabia) ;
uzuala este folosita engleza. Este impartita administrativ in 12
regiuni. Moneda nationala este Bahrainul dinar si care este egal cu 1000
de Fils.
Sarbatoarea nationala a Bahrainului este 16 decembrie(aniversarea
uracarii pe tron a emirului-1961).
De-a lungul timpului, Bahrainul, a reprezentat o baza importanta pe
ruta comerciala spre India. Stapanit de-a lungul secolelor de
sumerieni(identificat ipotetic cu stravechiul Dilmun), ahemenizi,
seleucizi, parti, sasanizi, Bahrainul este cucerit si stapanit in
secolul VII de arabi, care impun limba si religia, apoi de
portughezi(1521-1602) si de persani(1602-1783). Arabi originari din
Kuwait intemeiaza un seicat de sine statator in 1783, sub dinastia
al-Khalifa. In urma tratatelor incheiate in 1820, 1847, 1856, 1861,
Bahrainul devine de facto un protectorat britanic, Marea Britanie fiind
responsabila pentru relatiile externe si apararea teritoriului.
Descoperirea primelor zacaminte de titei influenteaza decisiv viata
economica a seicatului. Intre 1968-1971 face parte din Federatia
Emiratelor din Golful Persic, iar la 14 august 1971 isi proclama
independenta de stat.
Bahrainul este o monarhie constitutionala, emirat ereditar, potrivit
Constitutiei intrate in vigoare la 6 decembrie 1973, partial abrogata.
Nu exista o succesiune prestabilita, suveranul numindu-si un print
mostenitor din randul membrilor familiei regale. Seful statului(emir)
este seicul Issa Bin Salman al-Khalifa.
Este un arhipelag format din insula Bahrain(563 km²) si alte 32 de
insulite(Muharrq, Sitra, Umm Na’asan, An Nabi Salih s.a). Relieful
insulei Bahrain este dat de un desert nisipos monoton(altitudine maxima
de 135 metri in Jabal Dukham). Clima este arida, cu precipitatii
scazute(sub 100mm/an) si temperaturi relative iarna(16° C in ianuarie)
si foarte ridicate vara(34,3° C). fauna este foarte saraca(gazele,
iepuri), iar vegetatia naturala este aproape inexistenta.
Economia statului se bazeaza pe exploatarea si prelucrarea petrolului
care-i asigura o puternica crestere economica. Isi asigura materia prima
din import; rezervele locale de petrol sunt foarte reduse, mai
importante fiind cele de gaze naturale. Agricultura este bazata pe
plantatiile de curmali, legume, pepeni, citrice, orez, etc.
4.Emiratele Arabe Unite.
Au denumirea oficiala de Al-Imarat Al-‘Arabiya Al-Muttahida(Emiratele
Arabe Unite), si sunt situate in sud-vestul Asiei, in peninsula Arabia.
Se invecineaza cu Golful Persic, Omanul, Arabia Saudita si Qatarul.
Are o suprafata cifrata la 80 000 km² si o populatie de 1 946 000
locuitori(in 1996) cu densitatea medie de 24 loc/km². Etnic, este
formata din arabi(68%), indo-pakistanezi(15%). In 1978, 75% din
populatia tarii o avea rezidentii straini(omanezi, iranieni, sirieni,
libanezi, indo-pakistanezi). Este singura tara din lume(alaturi de
Kuweit) si exceptand statele europene Andorra si Liechtenstein, in care
imigrantii alcatuiesc majoritatea populatiei. Se concentreaza cu
precadere in zona de coasta a golfului(60% numai in cele doua mari
orase, Abu Dhabi si Dubai) ; o parte din locuitori populeaza oazele de
la poalele muntilor Al Hajar. Popultia este in totalitate de religie
islamica(musulmani suniti).
Abu Dhabi este capitala Emiratelor Arabe Unite. Este situata pe o
insula in Golful Persic, legata de tarm din 1868 de doua porturi
rutiere. Are populatie de 600 000 de locuitori. Se dezvolta dupa
1962-1963 paralel cu extinderea exploatarilor petrolifere si este
proclamat in 1968 resedinta Federatiei Seicatelor de la Golful Persic
iar in 1971 devine capitala tarii. Se impune ca unul dintre cele mai
dinamice orase ale Asiei. Orase mai importante : Dubai, Al Ain,
Sharjah, Ras al-Khaima.
Sarbatoarea nationala se aniverseaza pe data de 2 decembrie(aniversarea
proclamarii Emiratelor Arabe Unite(1971). Limba oficiala este araba si
des utilizata este limba engleza. Moneda nationala este
dirhamul(dinarul) si este egal cu 1000 de Fils. Este impartita in 7
emirate : Abu Dhabi, Dubai, Fujeira, Ras al-Khaima,Sharjah, Umm al
Qiwain si Ajman.
Teritoriul actual al tarii a fost o regiune importanta pentru comertul
Orientului Mijlociu cu India si Africa de est, populata din secolul VII
de arabi, care aduc o noua religie, islamismul. Numita in secolele
XVII-XIX « Coasta piratilor », devine in secolul XIX protectorat
britanic in urma unei succesiuni de tratate incheiate intre 1820-1892.
Intre 1968-1971, cele 7 seicate si emirate, care formeaza azi E.A.U.,
fac parte, sub denumirea de Omanul Contractual, alaturi de Qatar si
Bahrain, din Federatia Seicatelor de la Golful Persic. La 2 decembrie
1971, emiratele Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Fujeira, Umm al
Qiwain, devenite independente, proclama statul federal Emiratele Arabe
Unite, la care se raliaza si emiratul Ras al-Khaima ; Qatarul si
Bahrainul refuza sa faca parte din federatie.
E.A.U. sunt un stat federal, potrivit Constitutiei intrate in vigoare
la 2 decembrie 1971 si amendata la 30 noiembrie 1976. Sunt conduse de un
presedinte si un vicepresedinte. Ei sunt alesi prin vot indirect(de
Consiliul Suprem al Uniunii) pe o perioada de 5 ani. Fiecare emirat este
o monarhie absoluta, suveranii avand competente legislative si executive
depline, cu exceptia apararii si a politicii externe.
E.A.U. au un relief monoton, format in principal dintr-o campie arida,
de un sector al desertului Arabiei, de dune de nisip ce insotesc tarmul
Golfului Persic. In est se inalta Muntii Al Hajar(2100m) in poalele
carora se afla o serie de oaze(Al Ain, Buraimi). Lipsesc cursurile
permanente de apa. Clima este una tropical-desertica cu amplitudini
termice diurne accentuate si precipitatii ce nu depasesc 75 mm/an.
Vegetatia se limiteaza la ierburi si tufisuri xerofite(in desert),
curmali, alti palmieri(in oaze). Fauna este la fel de saraca in specii,
mai numeroase fiind doar insectele si reptilele. In zona Al Ain s-au
plantat in ultimii ani peste 20 000 ha cu arbori rezistenti la
uscaciune.
Din punct de vedere economic, E.A.U. dispun de imense zacaminte de
petrol si gaze naturale. Promoveaza o puternica politica de
industrializare, concretizata prin construirea de rafinarii de petrol,
intreprinderi metalurgice, productia de aluminiu si produse din
aluminiu, productia de ciment, constructia de termocentrale etc. Se
cultiva curmale, legume, cereale si se cresc cornute.
5. Iordania
Cu denumirea oficiala de Regatul Hasemit al Iordaniei(Al-Mamlaka
Al-Urdunniya Al Hashimiya, este situat in sud-vestul Asiei, in Orientul
Apropriat, intre 29°17´-33°23´ latitudine nordica si
34°53´-39°18´ longiudine estica. Are ca vecini statul sirian,
iraqian, saudit, Marea Arabiei(Golful Aqaba) si israelian.
Are o suprafata de 92 000 km² si o populatie(in 1996) de 5 654 000
locuitori(densitatea medie de 61 loc/km²). Intreaga populatie este de
etnie araba. Populatia este concentrata pe malul vestic al Iordanului si
in zona capitalei. Islamismul este religia de stat(95%) dar sunt si
crestini(5%).
Situat in vestul tarii, la 730-850 m altitudine, pe raul temporar
Wadi’Amman si cu o populatie de 1 350 000 locuitori, Ammanul este
capitala statului iordanian. Cunoscut sub numele de Rabbath Ammon, din
mileniul II i.e.n., drept capitala a amonitilor, numit Philadelphia in
secolul III i.e.n., Ammanul este inclus in secolele II-VII e.n. in
Imperiul Roman si Bizantin. Dupa cucerirea araba, orasul incepe se
decada, fenomen accentuat in timpul stapanirii otomane(sec. XVI-1918).
Cunoaste o puternica afirmare economica si culturala continuata dupa
proclamarea in 1946 a independentei statului iordanian. Capitala
concentreaza in zona Zarka principalele unitati industriale ale tarii.
Monumente turistice ale capitalei : Palatul regal, amfiteatrul
roman(sec.II e.n., moscheea El Hossein(1924). Orase importante : Zarka
si Irbid.
Limba oficiala este araba. Iordania este impartita in 8 governorate
numite “muhafaza†: Amman, Irbid, Balqa, El Karak, Ma’an, Nablus,
El Quds si Desert. Sarbatoarea nationala a Iordaniei se serbeaza la 25
mai(aniversarea proclamarii inependentei-1946). Moneda nationala este
dinarul iordanian.
Iordania a fost populata inca din antichitate de triburi semite, parte
componenta a Imperiului Roman, apoi a Imperiului Bizantin, mai tarziu a
Califatului Arab si a Imperiului Otoman(1516-1918). Teritoriul Iordaniei
este acordat dupa incheierea primului razboi mondial de Liga Natiunilor,
in 1920, Marii Britanii cu mandat de administrare. Emiratul
Transiordaniei, creat de administratia britanica in 1922, obtine in 1928
o anumita autonomie interna. In urma luptei de eliberare nationala, la
22 martie 1946 este proclamat regatul independent Transiordania ; Abd
Allah Ibn Hussein, din familia Hasemita, emir din 1921, se incoroneaza
rege. Participant la razboiul arabo-israelian din 1948-1949, Iordania
inglobeaza partea de est a Palestinei si adopta la 23 aprilie 1950,
numele de Regatul Hasemit al Iordaniei al carui tron este ocupat la 11
august 1952 de regele Hussein al-II-lea. In urma conflictului armat
arabo-israelian din iunie 1967, la care participa si Iordania, Israelul
ocupa teritoriul iordanian de pe malul drept al
Iordanului(Cisiiordania) si partea iordaniana a Ierusalimului. In cursul
conflictului armat arabo-israelian din octombrie 1973, trupe iordaniene
participa la operatiunile militare de pe frontul sirian. In octombrie
1974, Iordania recunoaste Organizatia pentru Eliberarea Palestinei ca
singurul reprezentant legitim al intereselor poporului palestinian.
Este o monarhie constitutionala, regat ereditar, potrivit Constitutiei
din 1 ianuarie 1952.
Aproprierea vastului desert arabo-sirian si prezenta marilor fracturi
tectonice, lacul Tiberiada-Golful Aqaba influenteaza conditiile naturale
ale Iordaniei. Se deosebesc trei regiuni principale : depresiunea
tectonica El Ghor prin care Iordanul, principalul curs de apa al tarii,
curge catre Marea Moarta ; aceasta depresiune este dominat aspre vest
de Muntii Iudeei, fragmentati de vai scurte, bine populate. Regiunea
estica cuprinde un platou fertil, mai inalt in nord(Jabal’Ajlun-1247
m), traversat de afluenti ai Iordanului(Wadi Yarmuk si Nahr ez Zarqa),
si un vast spatiu desertic cu inaltimi separate prin largi depresiuni cu
vai seci si dune de nisip(El Jafr, Wadi Sirhan). Clima este similara
celei din alte tari est-mediteraneene, se caracterizeaza prin ierni
ploioase si relativ reci(7,2° in ianuarie) si veri toride(Amman, valea
Iordanului, 49°C in iulie), foarte uscate, cu vanturi fierbinti dinspre
desertul Siriei. Precipitatiile sunt bogate. Haina vegetala este destul
de saraca, tipice fiind pasunile si plantele xerofite. Palcurile de
maslini, pini de Alep, stejar si culturile mediteraneene din vest dau
specificitate peisajului. Fauna cuprinde, printre altele, hiene,
gazele,vulpi de desert, vulturi aurii, ibex si scorpioni.
Iordania are o economie in curs de dezvoltare. Dispune de insemnate
resurse de subsol : fosfati, cupru, sare. In industrie s-a dezvoltat
ramura chimica, textila, de constructii, rafinarea petrolului,
electrotehnica, etc.
6. Iran.
Republica Islamica Iran(Al-Jumhuriya-I-Islami Iran) este situata in
Asia de Sud-Vest intre 25°-40° latitudine nordica si 44°-63°
longitudine estica. Se invecineaza cu Armenia, Azerbaidjan, Marea
Caspica, Turkmenistan, Afghanistan, Pakistan, Golful Oman si Golful
Persic, Iraq si Turcia.
Are o populatie de 68 738 000 locuitori(in 1996), raspanditi pe un
teritoriu vast de 1 650 000 de km². Densitatea medie a populatiei este
de 42 loc/km². Majoritatea populatiei este compusa din iranieni(65%),
apoi urmeaza turco-tatarii(20%), kurzii(10%), armenii(3%) si arabii(2%).
Cea mai mare parte a populatiei se afla in nordul si nord-vestul tarii,
cu puternice concentratii de-a lungul tarmului Marii Caspice, in jurul
Teheranului si in provinciile Azerbaijan Bakhtari si Azerbaijan
Khavari ; alte concentrari mai importante de populatie se intalnesc in
sectorul nordic al tarmului Golfului Persic, in jurul orasului Mashhad.
O treime din suprafata Iranului este nelocuita. Islamismul reprezinta in
aceasta tara religia de stat(musulmani siiti).
Capitala tarii este Teheranul(Tehran), situat in in partea de nord a
tarii, la aproximativ 100 de km de Marea Caspica, in Podisul Iranian, la
1 200-1 700 m altitudine. Este inconjurat de rauirile Karaj si Jajrud si
dominat de varful vulcanic Damavand(5669 m) si lantul Elburs. Are o
suprafata de 280 km² si o populatie de 6 000 000 locuitori impreuna cu
suburbiile si orasele- satelit. Fondat in secolul XII, el este distrus
de mongoli la inceputul secolului XIII si reconstruit apoi, Teheranul
se impune in Evul Mediu ca un insemnat centru comercial, devenind in
1788 capitala Persiei. Astazi, este cel mai important nod de
transporturi si centru industrial al tarii. Teheranul are ca principale
centre de atractie palatele Golestan, Saad Abad si Palatul de Marmura,
moscheile Sayyd Nasruddin, Hazr Abud Azim, Separ-Salar si Moscheea de
Aur. Orasele mai importante ale Iranului sunt : Isfahan, Mashhad,
Tabriz, Shiraz, Kermanshah, Abadan, Qom, Ahvaz, Rasht, Yazd, Hamadan si
Rezaiyeh.
Persana reprezinta limba oficiala in stat. Ea apartine grupului iranian
al familiei de limbi indo-europene, fiind influentata in evolutia sa de
limba araba(indeosebi de vocabular). Foloseste alfabetul cu caractere
arabe. Este impartit in 14 provincii numite « ostan ». Ziua
nationala a Iranului este ziua de 11 febuarie. Moneda nationala este
Rialul care este egal cu 100 de dinari.
In mileniul III.e.n., in sud-estul Iranului de astazi, ia fiinta statul
Elam(cu capitala la Susa), puternic influentat de civilizatia
mesopotamiana. La sfarsitul mileniului II i.e.n., pe teritoriul Iranului
se stabilesc triburile indo-europene ale mezilor si persilor venite din
nord. Statul Media ia fiinta in secolul VIII i.e.n. si cunoaste sub
Ciaxare(625-585 i.e.n.) o epoca de glorie. Cirus al II-lea(559-530
i.e.n), regele persilor, , supune Media si intemeiaza Imperiul
Persan(dinastia Ahemenizilor), care, sub Darius I(522-486 i.e.n) atinge
apogeul puterii sale. Imperiul Ahemenid se intinde de la Indus pana la
Egipt si Tracia, esuînd insa in secolul V i.e.n. in incercarea de
cucerire a Greciei(infrangerile de la Marthon-490, Salamina-480 si
Plateea-479 i.e.n). Alexandru cel Mare cucereste in 334-330 i.e.n
Imperiul Persan. Dupa un secol de apartenenta la Regatul Seleucid,
Iranul devine nucleul regatelor partilor(240 i.e.n.-226 i.e.n) si
sasanizilor(226 -651 e.n.), state puternice in vesnica rivalitate cu
Imperiul Roman. Cucerit de arabi(635-651 e.n), statul adopta islamismul,
dar se desprinde treptat, in secolele IX-X, din Califatul Arab. In 1258
sufera o pustiitoare invazie mongola. Ismail I(1499-1524), intemeietorul
dinastiei Sefavizilor, pune bazele unui nou stat iranian centralizat,
care cunoaste o mare stralucire sub Abbas I cel Mare(1588-1629). In 1772
dinastia Sefavizilor este inlaturata de afgani, iar Persia este cucerita
in 1736 de otomanul Nadir-sah(1735-1747). In timpul dinastiei
Kadajarilor(1779-1925), Persia cunoaste o perioada de declin. In
razboaiele cu Rusia(1804-1813 si 1826-1828), pierde Georgia,
Daghestanul, Azerbaidjanul de Nord si Erevanul. In a doua jumatata a
secolului XIX, influenta britanica si rusa devin predominante, cele doua
state impartind Persia prin Tratatul din 1907 in doua zone de influenta.
La inceputul secolului XX(1905-1911) are loc o revolutie antifeudala si
antiimperialista. Dinastia Kadjarilor este detronata in 1925, iar
Reza-Khan devine sah al Persiei. Persia adopta in 1935 denumirea statala
de Iran. La mijlocul lui 1978, datorita deteriorarii situatiei
economice, arestarii unor demonstranti si a unor lideri religiosi, se
extind miscarile antiguvernamentale laice si religioase in majoritatea
provinciilor tarii. La 8 septembrie 1978 este introdusa legea martiala
si sunt operate numeroase arestari. La 16 ianuarie 1979, sahul Mohammad
Reza Pahlavi paraseste tara lasand un Consiliu de Regenta, care se
autodizolva mai tarziu. Liderul religios siit iranian, ayatolahul
Khomeini, reintors dupa 15 ani de exil, preia conducerea Consiliului
Revolutionar Islamic. Noul guvern ia masuri pentru refacerea economica a
tarii.
Iranul este o republica parlamentara, potrivit Constitutiei aprobate
prin referendum in 3 decembrie 1979. Presedintele este ales prin vot
direct pe o perioada de 4 ani. Autoritate suprema in stat o reprezinta
liderul religios. Presedintele actual al Iranului este Mohammad Khatami.
Releful este dat de un intins podis, Podisul Iranian, inconjurat de
munti inalti : in nord, lantul Elburs care atinge inaltimea maxima de
5669 m in vulcanul stins Damavand, in nord-est se afla Muntii Khurasan
iar in vest si sud-vest se intinde lantul Zagros(4548 in varful Zardkur)
si este continuat de Muntii Zaristan si Fars. Podisul Iranian, cu
altitudini ce variaza intre 300 si 1800 m, este in cea mai mare parte
ocupat de doua intinse deserturi-Dasht-i-Kavir si Dasht-i-Lut. Clima
este deosebit de arida in podis, cu ierni foarte reci si veri calde iar
precipitatiile sunt extrem de scazute(100 mm/an la Teheran). In
regiunile periferice si de coasta din nord(de-a lungul Marii Caspice) si
sud (Golful Persic) clima este mai umeda si favorizeaza culturi de tip
tropical. Pe munti cad precipitatii bogate sub forma de zapada. Reteaua
hidrografica este saraca, cursrile de apa fiind in cea mai mare parte
sezoniere ; principalul rau este Karun. In cea mai mare parte vegetatia
are un caracter stepic sau semidesertic. Tarmurile cu precipitatii
suficiente, sunt acoperite de paduri cu aspect tropical. Versantul
nordic al Elbursului este ocupat de paduri de stejar, fag, tisa si
numeroase specii mediteraneene. Fauna cuprinde leul, pantera, tigrul,
pisica salbatica, sacalul, lupul, vulpea, hiena, mangusta, muflonul,
ibexul, gazela persana s.a.
Economia Iranului este bazata pe industria petrolului si pe agricultura
irigata. Principalele culturi sunt cele de grau, orez, sfecla de
zahar,bumbacul, curmali si citrice. Se cresc ovine si caprine.
7. Irak.
Republica Iran(Al-Jumhuriya Al-‘Iraqiya Ad Dimuqratya
Ash-Sha’Abiya) este situata in sud-vestul Asiei, intre
29°06´-37º22´ latitudine nordica si 30º48´-48°34´ longitudine
estica. Limitele sale sunt Turcia, Iranul, Golful Persic, Kuweit, Arabia
Saudita, Iordania si Siria.
Suprafata Iraqului este de 434 000 km² si o populatie de 21 035 000
locuitori(in 1996). Densitatea medie este de 48 loc/km². Majoritatea
populatiei sunt arabii(75%) urmati apoi de kurzi(18%) si de turci,
iranieni si europeni. 3/4 din populatia tarii se concentreaza in Campia
Tigru-Eufrat(Mesopotamia). Un numar neprecizat de beduini nomazi traiesc
in munti si in zona desertica din vestul si sud-vestul Eufratului.
Islamismul are ponderea cea mai ridicata(95%) ; se mai intalneste si
catolicismul.
Situat in partea centrala a tarii, pe ambele maluri ale fluviului
Tigru, Bagdadul(Baghdad) este capitala statului iranian fiind fondat in
762 de califul Al Mansur(sub numele de Madinat-al-Samal). Capitala a
Califatului Abasid, el devine pentru 3 secole centrul cultural si
economic al lumii arabe. Este distrus de mongoli in 1258 si 1401,dupa
care cunoaste incepand cu secolul XVII o lenta dezvoltare. In 1921
devine capitala regatului, iar in 1932 a statului iraqian independent,
cunoscand o rapida inflorire economica. Este primul centru industrial al
tarii si un renumit centru artizanal al Orientului Apropiat ; activ
centru comercial si financiar, insemnat nod rutier si port fluvial.
Obiectivele turistice ale capitalei sunt : Palatul califilor abasizi,
Minaretul Sukel-Ghazed si Monumentul soldatului necunoscut. Principalele
orase ale Iraqului sunt Mosul, Basra, Kirkuk si Hilla.
Limba oficiala este araba. In provinciile locuite de populatia kurda,
limba kurda este din 1972 egala in drepturi cu araba. Apartine limbilor
indo-europene din ramura indo-iraniana si foloseste o scriere araba,
latina si chirilica. Este impartita din punct de vedere administrativ in
18 governorate numite “mohafazaâ€Â. Sarbatoarea nationala este
aniversata data de 17 iulie(preluarea puterii politice ce catre Partidul
Socialist Arab Baas). Moneda nationala este dinarul, avand ca
subdiviziune filsul.
Teritoriul de astazi al Iraqului este cunoscut inca din Antichitate sub
numele de Mesopotamia ; el a fost leaganul unor stralucite civilizatii
precum cea sumeriana, akadiana, asiriana, babiloniana. In 539 i.e.n.
este cucerut de Persia ahemenida, in 331 i.e.n. de Alexandru cel Mare,
fiind apoi stapanit de Regatul Seleucid(sec. IV-III i.e.n), de statul
partilor(sec.II i.e.n.-III-e.n.) si sasanizilor(sec.III-VII e.n.). In
635-637 este cucerit de arabi care dau tarii denumirea actuala si isi
impun o noua religie(islamul) si o noua limba(araba). Odata cu fondarea
Bagdadului(762), Iraqul devine centrul Califatului Arab al abasizilor.
Cucerit in secolul XI de turcii seldjucizi, de mongoli in 1258 si 1394,
de turkmeni la inceputul secolului XV, de persani in 1499, Iraqul devine
intre 1534-1918 a provincie a Imperiului Otoman. Dupa ocuparea Iraqului
de trupe engleze in timpul primului razboi mondial(1917-1918), Liga
Natiunilor acorda in 1920 Marii Britanii mandat de administrare asupra
acestui teritoriu. In 1921 Iraqul devine regat si este admis in Liga
Natiunilor. Participa in 1948-1949 la razboiul impotriva statului
Israel. Mentinerea unor pozitii puternice ale imperialismului britanic
in viata economica si politica a statului, politica antidemocratica a
monarhilor declanseaza numeroase revolte populare. La 14 iulie 1958, in
urma loviturii de stat conduse de Abdal Karim Kassem, monarhia este
abolita iar Iraqul se proclama republica. La inceputul anilor ’90 are
loc razboiul din Golf ca urmare a invadarii Kuweitului de catre Iraq,
acest gest a atras un iminent razboi din partea americanilor si a
aliatilor ei impotriva lui.
Iraqul este o republica prezidentiala, potrivit Constitutiei din 16
iulie 1970, amendat ultima oara la 4 septembrie 1977. Presedintele este
ales prin vot indirect de Consiliul Comandamentului Revolutiei. Seful
statului si a guvernului iraqian de astazi este Saddam Husayn(ales ca
sef al statului din 1979).
Relieful se distinge prin 4 regiuni naturale. Campia Tigru-Eufrat ocupa
o vasta zona depresionara drenata de Eufrat(2 800 km) si Tigru(1 850 km)
care se unesc si formeaza fluviul Shatt al’Arab ce se varsa in Golful
Persic ; aceasta campie(vechea Mesopotamie) are un aspect monoton, cu
brate parasite, canale si intinse zone mlastinoase. Campiile desertice
din vest sunt traversate de vai seci(Wadi Hauran, Wadi Tubal, Sha’ib
Hisb) si sunt salasul beduinilor si a camilelor. In Piemontul de
nord(vechea Asirie), zona mai inalta, cu bogate zacaminte de petrol,
precipitatiile sunt mai bogate(400 mm/an). Muntii Kurdistanului ocupa
nord-estul tarii si sunt traversatide vai adanci cu sectoare de chei si
defilee ale afluentilor pe stanga ai Tigrului(Zab al Kabir, Zab al
Asfal, Diyala). Clima este subtropical, cu ariditate accentuata ;
verile sunt toride, fara precipitatii, vantul « shamal » ridicand
temperaturile pana la 49° si provocand in desert furtuni de nisip ;
iernile sunt mai blande. Vegetatia este formata din stepe cu tufisuri(in
nord si est) si plante xerofite si halofite(in sud si vest). Padurile
ocupa suprafete reduse(3,5%) si se intalnesc doar in Muntii
Kurdistanului. Fauna, adaptata mediului, cuprinde sacali, pisici
salbatice, gazele, varani, broaste testoase.
Este o tara cu o economie in curs de dezvoltare. Iraqul este unul din
insemnatii producatori si exportatori de petrol. Detine cantitati
importante de gaze naturale, sare, sulf, gips, cupru, crom si fosfati.
Este o importanta producatoare de curmale.
8. Kuwait.
Denumirea sa oficiala este Dawlat Al-Kuwait(statul Kuwait) si este
asezat in Asia de Sud-Vest(Peninsula Arabia), in extremitatea de
nord-vest a Golfului Persic, intre 28°47´-30°04´ latitudine nordica
si 46º34´-48º18´ longitudine estica . Are va vecini Iraqul, Golful
Persic si Arabia Saudita.
Suprafata statului este relativ redusa, de doar 17 800 km² si o
populatie de 1 531 000 locuitori(in 1996). Densitatea medie a populatiei
este de 86 loc/km². Arabii constituie 95% din intreaga populatie ; se
mai intalnesc persani si armeni. Populatia este concentrata in
majoritatea sa in capitala si in imprejurimi ; restul ei se gaseste in
special de-a lungul coastei sau in apropiere. 95% din populatie apartin
islamismului(musulmani suniti si siiti).
Capitala tarii este Al Kuwait si este situat pe tarmul de nord-vest al
Golfului Persic. A fost fondat in secolul XVII si a cunoscut o lenta
dezvoltare, accelerata brusc dupa al doilea razboi mondial in calitate
de resedinta a emirilor. Orasul are o infatisare moderna. Monumente
interesante ale capitalei sunt moscheile Ahmadi, Othman si Al-Shamlan,
Palatul Sif(resedinta emirilor) si cladirile moderne ale Parlamentului
si Universitatii. Orase importante sunt Hawalli, Salmiya, Faranawiya si
Abraq Kheetan.
Limba oficiala a tarii este araba(dialect propriu Peninsulei Arabia).
Ziua nationala se serbeaza pe data de 25 februarie. Moneda nationala
este dinarul kuweitian. Este impartit in 5 governorate din punct de
vedere administrativ.
Luat in stapanire de arabi in secolul VII, teritoriul Kuweitului iese
din anonimat in secolul XVIII, odata cu imigrarea unor triburi arabe din
Nejd si crearea de catre Al Sabah habu Abdullah a unui emirat vasal
Imperiului Otoman. La sfarsitul secolului XIX influenta engleza este
dominanta, impunandu-si de facto in 1899(oficial din 1914) protectoratul
asupra statului. La inceputul anilor ’90, Kuweitul este invadat de
Iraq, din dorinta de a exploata bogatele resurse de petrol existente pe
teritoriul kuweitian.
Kuweitul este o monarhie constitutionala, emirat ereditar. Nu exista o
succesiune prestabilita, suveranul numindu-si un print mostenitor, in
termen de un an de la urcarea pe tron din randul membrilor familiei
regale. Printul si prim-ministrul al Kuweitului de azi este Saad
al-Abdallah al-Salim al-Sabah(din 1978).
Statul are un relief constituit dintr-un platou desertic nisipos de
mica altitudine, intrerupt de dealuri putin inalte si de o ingusta
campie litorala de-a lungul Golfului Persic. Tarmul este insotit de
cateva mici insulite dintre care cea mai importanta este Failaka.
Climatul este secetos, cu temperaturi medii anuale ce depasesc 24°C ;
precipitatiile sunt extrem de sarace(sub 100 mm/an). Vegetatia este
absenta sau, acolo unde este prezenta, foarte saraca.
Economi
