Referat Baltagul - Rezumat Mihail Sadoveanu2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Baltagul - Rezumat Mihail Sadoveanu2 si de asemenea puteti face Download Referat Baltagul - rezumat mihail sadoveanu2

Citeste fragmente din Referat Baltagul - Rezumat Mihail Sadoveanu2

Breazdau Cristian Baltagul- rezumat Mihail Sadoveanu Capitolul I Autorul prezinta o legenda: la inceputul lumii, Dumnezeu ,,a pus randuiala” diferitelor neamuri cate ceva (tiganilor ,,sa cante la cetera”; nemtilor le-a ,,dat surubul” ). Moldovenii de la munte au sosit la urma datorita locurilor greu accesibile unde traiesc, si Domnul nu mai are ce sa le dea : ,,Dragi imi sunteti dar n-am ce va face. Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot da intr- adaos decat o inima usoara , sa va bucurati cu al vostru. Sa va para toate bune; sa vie la voi cel cu cetera si cel cu bautura; si s-aveti muieri frumoase si iubete”. Legenda o spunea Nechifor Lipan, cioban foarte la mestesugul oieritului”, din muntii Tarcaului de langa apa Moldovei, care plecase toamna la Dorna sa cumpere oi si nu venise la timp. Fiul sau, Gheorghita, era plecat cu oile la apa Jijiei, unde le dusese pentru a le lasa la iernat, iar acasa au ramas Vitoria Lipan, sotia lui Nechifor si Minodora,fiica lor.Minodora primeste o carte postala cu versuri de dragoste din sat, de la fiul dascaluluidin sat, dar Vitoria nu accepta relatia, caci nu dorea ca fiica ei sa isi schimbe starea sociala. In somn femeia are un semn rau despre soarta sotului: il vede ,,calare cu spatele intors catra ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape”. Capitolul II Se produce un alt semn: cocosul canta oe prispa casei intors catre inafara, un semn de plecare,spune Vitoria. Mama isi anunta fiica despre intentia despre intentia de a o casatori cu ,,un roman asezat cu casa noua in sat si cu oi in munte”. Capitolul III Vitoria se adreseaza parintelui Daniil pentru sfat, iar preotul o indeamna sa astepte, caci el crede ca sotul ei intarzie dintr-o pricina oarecare. La aceasta, femeia spune ca Nechifor ,, poate zabovi, o zi, doua cu lautari si petrecere; ca un barbat ce se afla; insa dupa aceea vine la salasul lui. Stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata” Capitolul IV Sotia incearca sa afle ceva despre cel disparut cu ajutorul babei Maranda, vrajitoarea satului, convinsa fiind ca batrana il are in slujba ei ,,pe cel cu nume urat”, ascuns poate in catelusa vrajitoarei. Batrana ii ghiceste in carti:,,una cu ochi verzi si cu sprancene imbinate” il retine langa ea pe barbat, dar Vitoria nu prea crede. Capitolul V Vitoria se pronunta despre capacitatea vrajitoarei : ,,Acum am inteles ca demonul acela daca-l are, e un prost. Ori ii prost, ori n-are nici o putere, de-o lasa pe dansa amarata, calica si lipsita de toate”. Revine acasa Gheorghita de la Jijia, dar mama sa isi da seama ca este inca prea crud si nu poate sa lase pe seama lui sarcina descoperirii ce s-a intamplat cu sotul ei, dupa cum intentionase. ,,Totusi – isi spunea in sinea ei – va gasi un mijloc ca mintea ei sa ajute si bratul lui sa lucreze”. Gandindu-se la sotul ei, intelegea ca dragostea ei se pastrase ca-n tinerete. ,,S-ar fi cuvenit sa-I fie rusine, caci avea copii mari; insa nu marturisea asta nimanui, decat numai siesi, noptilor si greierului de vara”. Se pregateste sa plece a doua zi la Piatra Neamt, impreuna cu Gheorghita care, aranjand sani si caii, ,,se gandea la multe lucruri bune peste care a avut el stapanire in munte cat a fost copil. Paraul cu bulboanele au fost ale lui. Potecile la zmeura si mai sus la afine, cand ocolea asa de bunavoie umbland dupa turmele ciobanilor. Povestile la stana, sara, cand invaluie focul, limbi sub spranceana padurii”. Mama ii confirma sentimentul desprinderii de copilarie (,,Intelege ca jucariile au stat. De-acutrebuie sa te arati barbat”). Pe drum Victoria intra la manastirea Bistrita, se inchina Sfintei Ana, primeste sfat de la parintele staret Visarion (,, S-asteptam. Sfanta Ana are sa puie cuvant la scaunul Imparatiei celei mari. Iar in acelasi timp dumneata dute la stapanirea pamanteasca in Piatra”.) CapitolulVI La Piatra Neamt Vitoria se adreseaza prefectului, care o admira (,,Nu mai era tanara dar avea o frumusete neobisnuita in privire”.) Dupa ce isi spune pasul, este sfatuita sa intocmeasca o jalba, dar ea nu crede ca-i va fi folositoare, daca sotul ei a fost ucis, caci ,,intr-asa imprejurare adevarat ca nimenea nu poate descoperi lesul mortului, daca nu e lumina de sus ca sa arate”, gandea Vitoria. Pe ea Sfanta Ana o indruma, va spune la intoarcerea in sat parintelui Daniil. Pe Minodora, mama ei o duce la manastirea Varatec unde sora mamei traieste ca si calugarita si o lasa acolopentru o perioada cat ea si Gheorghita vor lipsi de acasa. Capitolul VII Inainte de plecare,Vitoria a luat sfanta impartasanie, dar ,,Nimeni, dintre poporanii de fata nu cunostea intelesul acelei impartasanii. Se curatise de orice ganduri, dorinti si doruri inafara de scopui neclintit”. Pentru a avea banii necesari, vinde domnului David, crasmar, hangiu si negustor,evreu din Calugareni, cunoscut de Nechifor si chemat de domnul Iordan crasmarul din sat, in acest scop, piei de miei si branza, cu trizeci si opt de mii de lei. Lucrurile mai valoroase din casa sunt lasate la parintele Daniil, iar vitele din gospodarie in grija argatului Mitrea. Ea pleaca, impreuna cu Gheorghita si cu negustorul, in ziua de vineri, 10 martie. Pe langa cele necesare pentru drum, Vitoria a luat cu sine si o pusca a sotului ei, iar Gheorghita un baltag, faurit special pentru drum, blagoslovit. Capitolul VIII Cei trei fac popas in Bicaz la un han, de unde afla ca Nechifor (,, - Era om vrednic si fudul, zise Donea hangiul; nu se uita la parale, numai sa aiba el toate dupa gustul lui”.) trecuse pe acolo catre Dorna, dar hangiul nu l-a vazut venind inapoi. Drept pretext al intrebarilor puse, domnul David da o datorie pe care ar fi avut-o Nechifor catre Vitoria, care nu a spus ca ii este sotie acestuia. Despre curajul sotului ei, femeia relateaza: ,,Odata, venind noi de la Piatra, pe cand eram grea cu Gheorghita acesta, ne-au iesit inainte oameni manjiti cu funingine. Au ridicat ciomegele asupra noastra si au strigat sa lepadam paralele pe care le avem si merindele pe care le purtam. Se suisera spre noi dintr-o rapa, la un corn de drum, pe inserat. Nechifor avea baltag. Numai si-a lepadat din cap caciula, si-a scuturat pletele s-a inhatat baltagul. Atata a strigat: << Mai slabanogilor, eu pe voi va palesc in numele Tatalui si va pravalesc cu piciorul in rapa.>> Aceia au ferit de dupa niste ciritei si s-au dus.” Acasa la domnul David, de la sotia acestuia (negustorul fiind plecat atunci) Vitoria afla ca Nechifor trecuse toamna singur spre Dorna. Merge mai departe cu Gheorghita, iar in satul Farcasa s-a pornit vant rece, fapt socotit de mama semn ca trebuie sa opreasca acolo. Capitolul IX In Farcasa ii, mos Pricop, de la care Vitoria afla ca sotul ei oprise acolo pentru potcovirea calului sau, in drum spre Dorna. Capitolul X Locuitorii muntilor Moldovei ,,stau ei in fata soarelui - arata autorul - de cantec, de prietinie.” Pe drum, la Borca Vitoria si Gheorghita intalnesc un botez - femeia oierului a trebuit ,, sa descalece, sa intre la lehuza si sa-i puie rodiu sub perna un costei de bucatele de zahar si pe fruntea crestinului celui nou o hartie de douazeci de lei.” Ceva mai departe, pe ghiata de pe apa Bistritei, ii opreste un alai de nuntasi, care ,,au intins plosca si-au ridicat pistoalele. Ori beau - zic acestia - in cinste feciorului de imparat si a slavitei doamnei mirese, ori ii omoara acolo pe loc.” Iar ei se comformeaza. Ajunsi in Vatra Dornei afla ,,la o cantelarie”, de la slujbasul de acolo ce isi consultase registrele ca Nechifor cumparase, in noiembrie, trei sute de oi. Din aceste vanduse, slujbasul o suta de oi altor doi gospodari, care nu avusesera de unde sa mai cumpere, si plecase impreuna cu ei si cu toate cele trei sute de oi. Capitolul XI ,,La marginea celei din urma Dorne” Vitoria Lipan afla de la un crasmar ca sotul cei poposise acolo ,,catra Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”, impreuna cu doi ciobani, dintre care ,,Unul era mai putintel la trup - spune crasmarul - si negricios ca mine. Celalalt mai voinic decat toti si radea des si tare. Avea buza de sus despicata ca la iepure.” Vitoria indicand semnalmentele sotului ei, mai ales caciula brumarie pe care el o purta; merge pe urmele lui ,,din semn in semn adica, din crasma in crasma.” Mama si fiul fac un nou popas dupa ce trec de satul Sabasa, peste muntele Stanisoara, in satul Suha, unde crasmarul, Iorgu Vasiliu, isi aduce aminte trecerea turmei de trei sute de oi, dar fiind insotita numai de doi stapani, fapt confirmat si de sotia lui, ce adauga ca ,,Era unul mare cu buza de sus crapata ca la iepure si altul mititel si negricios.” Afla de la Iorgu Vasiliu ca cei doi sunt locuitori dintr-un sat apropiat si ca cel voinic se nimeste Calistrat Bogza. Pentru femeia oierului disparut incepe ,,sa se faca lumina. La Sabasa fusera trei, la Suha Nechifor Lipan nu mai era.” Capitolul XII Sotia domnului Vasiliu, cucoana Maria, da Vitoriei alte informatii: ciobanul mai mic de statura se numeste Ilie Cutui si ambii sunt locuitori ai satului Doi Meri. Iar ambii, Bogza si Cutui ,, - Nu mai pot de bine. L-ea cazut din cer avere.” La sugestia femeii crasmarului, Bogza si Cutui sunt invitati, ,,pentru o chestie mare”, zice ea, la primarie, printr-un argat de la crasma. In cursul intalnirii ce a urmat, Vitoria adopta o masca umila, intrebandui pe cei doi despre imprejurarile despartirii lor de Necifor Lipan. Calistrat Bogza raspunde - pe muntele Stanisoara, la locul numit Crucea Talienilor, el si Cutui i-au platit lui Nechifor Lipan cele doua sute de oi, dupa care ciobanul de la Tarcau a pornit pe drum inapoi, dar ,,sa nu se fi saturat el de vechi, si sa fi cautat nou.” Reveniti la Sabasa, Vitoria si Gheorghita opresc la carciuma domnului Toma, carciumar cu care femeia se imprieteneste ca si cu sotia lui, Catrina. Vitoria porneste prin Sabasa si il recunoaste pe Lupu, cainele sotului, intr-o gospodarie. Capitolul XIII Gospodarul care il tinuse pe Lupu ii relateaza femeii despre drumurile multe pe care le facuse cainele in munte, pentru a-si cauta stapanul. Dupa ce plateste o recompensa, ea il i-a cu sine. Vitoria crede ca acest gand, de a cauta cainele, ii venise ,,de la Nechifor Lipan. El - se intelegea lesne - nu mai era intre vii cu trupul. Dar sufletul lui se intorsese spre dansa si-i dadea indemnuri.” Intre timp, in Suha apar banuieli despre o posibila vinovatie a lui Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Este deja primavara si Vitoria simte, pornita pe Stanisoara in cautarea ramasitelor sotului, ca ,,trupul ei ar fi vrut sa cante si sa inmugureasca; simtea intrand in el soare si bucurie, dar in acelasi timp se ofilea in ea totul grabnic, precum clopoteii pe care ii tinea in degete si care pierisera.” Cainele, care o insotea asemeni fiului, isi conduce stapanii intr-o prapastie. Nechifor ,,era acolo, insa imputinat de dintii fiarelelor. Scheletul calului curatit de carne, sub tarnita si poclazi zacea mai incolo.” Iar craniul uman purta urma de baltag. Capitolul XIV Privind resturile pamantesti ale tatalui, Gheorghita ,,plangea ca un copil mic, cu ochii mititei si buzele rasfrante.” Dar mama lui ,,avea in ea o putere noua, care-i razbea in toate miscarile si in priviri.” Gheorghita ramane sa vegheze, in timp ce Vitoria merge in sat dupa ajutoare. A treia zi soseste subprefectul Anastase Balmez, pentru cercetari asupra cauzelor mortii, constata moartea violenta si o asculta pe Vitoria Lipan; care ii sugereaza sa intrebe pe ciobanii ce i-au ajutat pe Bogza si Cutui sa aduca oile de la Dorna daca stiu de vanzarea de oi. Capitolul XV In timpul interogatoriului la care ii supune, in Suha, pe Bogza si Cutui, subprefectul primeste raspunsurile date Vitoriei in timpul discutiei cu ei de la primarie. Femeia ii invita pe subprefect si pe cei doi ciobani la inmormantare, dupa care isi marturiseste sotiei domnului Vasiliu durerea: ,,eu, draga cucoana Marie, am trait pe lumea asta numai pentru omul acela al meu si am fost multamita si inflorita cu dansul. Iar de-acum imi mai raman putine zile cu nor.” Ramasitele pamantesti ale lui Lipan sunt ingropate in cimitirul din Suha. Capitolul XVI Are loc praznicul de dupa inmormantare, la casa domnului Toma. In timpul careia Vitoria Lipan ii cere lui Calistrat Bogza sa-i dea baltagul sau lui Gheorghita pentru ca flacaul sa-l admire, fiind arma frumoasa. Apoi spune cum a fost ucis barbatul ei (,,Eu n-am fost de fata, dar stiu, mi-a spus Lipan cat am stat cu dansul, atatea nopti, in rapa.”): urca muntele Stanisoara impreuna cu alti doi tovarasi, unul a mers inainte pe culme sa vada daca nu vine cineva iar celalalt l-a lovit cu baltagul in cap pe la spate si l-a impins in vale cu cal cu tot. Calistrat Bogza se infurie, caci se simtea invinuit (,,-Destul! racni omul, destul!”), iar Gheorghita il loveste cu baltagul in frunte si da drumul cainelui, ce il musca de gat. Simtind ca va muri ciobanul recunoaste crima sa si a lui Ilie Cutui. Vitoria ii spune fiului ce va face in continuare: platesc ceva trebui, vor pleca sa isi recupereze turma furata, vor face parastasele cuvenite mortului si o vor lua pe Minodora de la manastire.Dar mama tot nu este de acord sa isi casatoreasca fata cu feciorul dascalului. 쥁`