Referat Alexandru Macedonski - Teoretician Al Simbolismului

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Alexandru Macedonski - Teoretician Al Simbolismului si de asemenea puteti face Download Referat Alexandru macedonski - teoretician al simbolismului

Citeste fragmente din Referat Alexandru Macedonski - Teoretician Al Simbolismului

ALEXANDRU MACEDONSKI, TEORETICIAN AL SIMBOLISMULUI Primele idei care prefigurează simbolismul la români (i care încearcă să-l teoretizeze apar odată cu Macedonski (i sunt puse în circula(ie prin revista poetului, “Literatorul”. Chiar înainte de reconstituirea simbolismului ca (coală, în Fran(a, apar în această revistă, încă din primul ei au de existen(ă, 1880, articole de directivă, în care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel Macedonski avea să-(i revendice mai târziu, în 1889, printr-un articol intitulat “În pragul secolului”, merite de pionier al simbolismului pe plan european. “Belgienii, (i se poate zice aceasta cu mândrie (i despre mii din români - scrie el - dacă n-au fost tocmai ei precursorii mi(cării, au avut meritul de a fi întrevăzut din vreme întinderea strălucită ce se deschidea glorioasă dinaintea poeziei viitorului, Maeterlinck, Rodenback, Verhaeren, Giraud, Franz Ell, Fernand Severin (i al(ii încă - cei patru întâi cita(i, astăzi deja ilu(tri - au avut onoarea, împreună cu mine, să ia parte acum 12 ani, la mi(carea provocată din Liege de revista “La Wallonie”, al cărei energic (i valoros director era dl. Albert Hockel, unul dintre distin(ii colaboratori actuali ai marii reviste pariziene “Mercure de France”. De altfel în numărul din august 1886, Macedonski publicase, într-adevăr, patru poezii în limba franceză: Volupt(, Hyst(rie, Haine, Guzla. Încă în 1880 apăruse în literatorul articolul intitulat “Despre logica poeziei”, în care erau formulate idei ce anticipau anumite judecă(i ale lui Mallarmé. Nu numai că se făceau apropieri între poezie (i muzică, dar se releva (i deosebirea de structură dintre poezie (i proză. Poezia - accentua Macedonski - î(i are logica ei particulară, deosebită de logica prozei: ”logica poeziei e, dacă ne putem exprima astfel, nelogică la modul sublim”. Întrucât tot ce nu e logic e absurd, “logica poeziei e, prin urmare, însu(i absurdul”. Un adevărat manifest presimbolist, apărut în “Literatorul” din 15 iunie 1892, este articolul lui Macedonski - Poezia viitorului. Prin simbolism - se spune în articol - ca (i prin ins-trumentalism care e “tot un simbolism, cu deosebire că sunetele joacă în instrumentalism locul imaginilor”, poezia “(i-a creat un limbaj al ei propriu, limbaj în care se simte în largul ei…”. După părerea poetului “simbolismul unit cu instrumentalismul” este, ca (i wagnerismul, “ultimul cuvânt al geniului omenesc". Puncte de vedere presimboliste con(in (i alte articole publicate de Macedonski în “Lite-ratorul”, ca Despre poezie sau Despre poemă 1881, în care poetul pledează pentru concentrare (i sinteză lirică, pentru poezia care să adune în ea, imprevizibil, mi(cări suflete(ti contrastante. Teoretizând simbolismul, Macedonski a în(eles să-l (i promoveze stăruitor în literatura română. În numele acestui curent, directorul “Literatorului” a încurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia românească de până atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism tot ce putea impresiona prin neobi(nuit (i bizar. El însu(i s-a exersat în compuneri alcătuite după ultima modă parisiană, menite să revolu(ioneze lirica. După modelul lui Rollinat, din care a (i tradus, Macedonski a afi(at uneori preferin(e morbide pentru macabru ca în Vaporul mor(ii de exemplu. Dar pasiunea lui cea mare a fost instrumentalismul, poetul propunându-(i să creeze efecte lirice prin pure combina(ii de imagini (i sunete ca în Rimele cântă pe harpă (i Guzla; unele dintre aceste poezii ca: “Înmormântarea (i toate sunetele clopotului” sau “Lupta (i toate sunetele ei”, apărând în volumul Poezii din 1881, chiar înainte de întemeierea, la Paris, a (colii lui René Ghil. După exemplul lui Mallarmé, Macedonski acorda o importantă specială aspectului grafic al scrierilor sale, mergând până acolo încât, în manuscisul romanului său Thalassa, a încercat să sugereze sentimentele nu numai printr-o anumită a(ezare a cuvintelor în pagină, dar (i prin înterbuin(area unor cerneluri de culoare diferită, textul înfă(i(ându-se, în felul acesta, policrom, ca într-un amuzant joc de copii. Pe această linie au mers câteodată (i unii dintre frecventatorii cenaclului (i colaboratorii a(i(deri al “Literatorului”, ca Mircea Demetriad, Al. Obedenaru, Gh. Orleanu, Al. Petroff ori debutantul Ion Theo, viitorul Tudor Arghezi, care a publicat în suplimentul literar al ziarului “Liga ortodoxă” unele poezii debiteare instrumentalismului, pe care însă apoi marele poet (i le-a renegat. Dacă Macedonski este, indiscutabil, un teoretician al simbolismului, este el oare (i un poet simbolist? Unii i-au contestat cu violen(ă această calitate. Al(ii au acceptat-o cel pu(in par(ial, influenta(i poate de Macedonski însu(i care s-a proclamat singur (i cu ostenta(ie simbolistă pentru o perioadă scurtă. Desigur, în structura cea mai intimă a spiritului său, poetul nu este un simbolist. El rămâne în mod fundamental un romantic de forma(ie pa(optistă, euforic, exuberant, vitalist. De(i în poezia lui apar unele simboluri, poetul are grijă ca, aproape de fiecare dată, să le explice, să le împră(tie înreaga aură enigmatică, să le distrugă inefabilul atât de caracteristic poeziei simboliste, a(a cum procedează, de exemplu, (i în Noaptea de decembrie. Dar nu e mai pu(in adevărat că în poezia macedonskiană apar (i primii germenii notabili de simbolism românesc, primele teme autentic simboliste, care vor fi cultivate în literatura română. Poetul, citadin romantic, se simte, fără îndoială, atras de unele idei (i motive poetice simboliste (suferin(a, nedreptatea, mizeria, entuziasmul, neîncrederea, revolta, dispre(ul, soarta femeii în societatea burgheză, evadarea în vis, orientul, erotica etc.), de(i simbolistica propriu-zisă rămâne aproape întotdeauna la suprafa(ă. Macedonski este un mare poet predominant romantic, în a cărui operă poetică au lăsat urme (i unele elemente simboliste, fără a-i modifica sau altera adevărata substan(ă, alături de elemente (i motive naturaliste (i parnasiene. 6 쥁