Referat Carcaterizarea Lui Sarmanul Dionis2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Carcaterizarea Lui Sarmanul Dionis2 si de asemenea puteti face Download Referat Carcaterizarea lui sarmanul dionis2

Citeste fragmente din Referat Carcaterizarea Lui Sarmanul Dionis2

Caracterizarea lui Dionis Opera literara a lui Mihai Eminescu (!850-1889) creste cu toate radacinile in cea mai plina traditie si este o exponenta deplina , cu toate aspectele romantice ,a spiritului autohton . Eminescu este un povestitor fantastic , caruia i se impune nu observarea realitatii , ci recompunerea ei vizionara , grea de semnifiactii adanci . Nimeni inaintea lui Eminescu si nimeni dupa el n-a reusit mai bine in acea pictura fantastica a realitatii , care aminteste arta unui William Blake.Nuvela ‚Sarmanul Dionis” este o constructie epica cuprinzatoare, posterioara romanului Geniu Pustiu. Nuvela a fost publicata in numarul din decembrie 1872-ianuarie 1873 al „Convorbirilor literare”. Titlul nuvelei are o structura subiectiva , punand in lumina pe Dionis , personajul principal eponim , iar apelativul „sarmanul” relevand conditia umila a protagonistului, din punct de vedere social,dar si spiritual deoarece nu reuseste sa se atinga planul absolutului. Dan-Dionis este un personaj exceptional care actioneaza in situatii neobisnuite pentru ca se afla in conflict cu sine si cu lumea. In viziunea lui E.M.Forter este un persoanj rotund , deoarece are capacitatea de a ne surprinde in mod convingator . Pictorul expresiunii coboara in adancimile psihologice ale eroului sau, unde gaseste aplecarea spre voluptatea intensa unita cu inocenta copilareasca , transformandu-l astfel intr-un personaj complex . Se poate preciza ca tema acestei nuvelei romantice dezbate soarta tragica a omului superior , a omului de geniu , intr-o societate filistina, ostila adevaratelor valori spirituale, societate de care este silit sa se detaseze , fie refugiindu-se in vis (concept ca expresiei a constiintei superioare ), fie inaltandu-se la nivelu rasului filozofic , care presupune ridicarea constiintei deasupra durerilor si amaraciunilor , ferindu-se astfel de umilinta falselor ironii. Ascendenta neguroasa a lui Dionis este tipic romantica – nascut din dragostea fiicei unui preot batran cu un aristrocat saracit , care „se ratacise in clasele poporului de jos” , ca si conditiile lui de viata , dimpreuna cu umilitoarea lui profesiune de copist , care, in dorinta lui de a-si forma o cultura temeinica , manifesta o atractie deosebita pentru astrologie, pentru secretele metempsihozei , toate fiind de natura romantica. Farmecul portretului lui Dionis emana o energie misterioasa :”Era frumos , d-o frumusete demonica .Asupra fetei sale palide, musculoase, expresive , se ridica o frunte senina si rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra fruntii se zburlea cu o genialitate salbatica parul sau negru-stralucit ce cadea pe niste umeri compacti si bine facuti. Ochii sai mari caprui ardeau ca un foc negru sub niste mari sprancene stufoase si imbinate, iar buzele strans lipite , vinete , erau de o asprime rara”. Toate liniile acestui tablou au o convergenta launtruca. Unirea lor reface un caracter si o pasiune. In prezenta portretului fizic se schiteaza si unele detalii vestimentre , care instituie tehnica romantica a portretizarii pe baza contrastului dintre esenta si aparenta :”surtuc uscat , ciubote uriase”, creaza iluzia nimicnicii(individului banal), in esenta insa Dionis este o personalitae situata sub semnul superlativului gnoseologic. Sprijinit pe invatatura cartii lui Zoroastru , Dionis se reintrupeaza in chipul calugarului Dan si ajunge sa traiasca , temporal, in epoca domniei lui Alexandru cel Bun , iar spatial , in luna. Cel care ii imprumutase cartea veche cu invataturile lui Zoroastru este mesterul Ruben , acel batran evreu „de o antica frumusete”, care avea infatisarea „unui intelept din vechime”. Singura eroare care o va face Dionis e de a crede ca participarea inseamna totalitate, ca el e Dumnezeu .Calatoria lui in timp nu e o dovada a subiectivitatii perceptiei, ci o simpla inspectie ideala de-a lungul individului metafizic Zoroastru-Dan-Dionis. Din atitudinea subiectiva fata de personaj , amendandu-l usor ironic pentru idealismul sau , putem deduce ca Dionis este un alter ego al autorului concret. O proiectie a personalitatii creative eminesciene in fiinta din hartie .Din caracterizarea lui Ruben reiese ca personajul este de natura orfica , un creator , un daimon superior semenilor sai si un demon asemenea lui Faust , capabil sa-si vand sufletul pentru a cunoste in plan absolut. Caracterizarea facuta de Maria este mult mai restransa , ea il vede ca pe un simplu sarman , care locuieste in casa pustie de peste drum . Pictorul vietii morale gaseste unul din mijloacele sale cele mai porivite in intrebuintarea pe care o da epitetului. Epitetele , metaforele, comparatiile , caracteristice tabloului descriptiv vrednice de orice antologie , fac din intreaga nuvela nu atat o proiectie epica plina de elemente fantastice , cat mai ales , una in care lirismul poetului revarsa de pretudindeni si invaluie totul pana ce , plangandu-si soarta si indulcindu-si disperarea cu vane iluzii si imagini dragi , Dionis se trezeste din visu-i demonic si castiga inima acelei Marii de peste drum . Datorita personalitatii geniale, Dionis poate fi comparat cu batranul dascal din Scrisoarea I . Unitatea spirituala a universului de imagini , sensebilitatea adanca , reactia discreta si neintrerupta in nuante de valoare estetica si efect emotional , puterea sfanta a iubirii si simtului organic al naturii , frenezia unei vieti cosmice si a unei experiente spirituale supreme , ca si stilul care imbraca toate intr-o nebanuita prospetime toate , laolalta, asigura nuvelei Sarmanul Dionis locul cel dintai in cadrul prozei fantastice si filozofice , de natura romantica , a lui Eminescu si o ridica in randul valorilor literare romanesti nemuritoare. 쥁