Referat Al Doilea Razboi Mondial 2
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Al Doilea Razboi Mondial 2 si de asemenea puteti face
Download Referat Al doilea razboi mondial 2Citeste fragmente din Referat Al Doilea Razboi Mondial 2
Al Doilea Razboi Mondial
PRIMA COTITUTA DIPLOMATICA
Pactul germano – sovietic
23 august 1939
Decizia agresiunii impotriva Poloniei
In primavara anului 1939, Hitler se afla in cea mai buna forma.
Castigator al negocierilor de la Műnchen, vindecat de colita si
tonifiat in urma tratamentului pe baza de stricnina al doctorului
Morell, iubit de o tanara de 27 de ani, Hitler este un om pe deplin
multumit . In plus, Reich-ul are cu 10 milioane de locuitori mai mult
fata de 1938.
In 31 martie 1939, el afla ca statele occidentale sunt decise sa-i
infraneze ofensiva. N. Chamberlain anunta in Camera Comunelor ca Marea
Britanie si Franta vor sprijini Polonia daca va fi atacata : aceasta
garantie este, in realitate, un raspuns la intrarea armatelor germane in
Praga si dezmembrarea Cehoslovaciei, la 15 martie. Fűhrer-ul considera
aceasta declaratie un afront; el isi da seama ca polonezii se vor simti
incurajati in rezistenta lor impotriva Germaniei.
Strict confidential :
Atitudinea actuala a Poloniei reclama : … elaborarea unor planuri
militare pentru a indeparta in mod definitiv, daca va fi necesar, orice
amenintare venind din acea directie.
Conditii si obiective politice
Obiectivul ar fi distrugerea fortei militare poloneze si crearea in Est
a unei situatii care sa raspunda exigentelor apararii nationale. Cel mai
tarziu, in momentul declararii ostilitatilor, statul liber al Danzigului
(Gdansk) va fi proclamat parte integranta a teritoriului Reich-ului.
Conducatorii politici considera ca sarcina lor in acest caz este de a
izola, daca este posibil, Polonia, adica de a limita razboiul strict la
Polonia. Crizele interne din Franta. Care se inmultesc, si prudenta pe
care acestea o insufla englezilor, vor putea sa favorizeze aceasta
situatie intr-un viitor destul de apropiat.
Interventia Rusiei, … pare a nu fi de vreo utilitate Poloniei …
atitudinea Italiei este determinata de axa Roma – Berlin.
Concluzii militare :
Marile obiective ale constituirii fortelor armate germane vor continua
sa fie determinate de antagonismul fata de democratiile occidentale.
Planul Alb nu constitue decat o operatiune complementara acestor
preperative.
Izolarea Poloniei va fi mentinuta cu atat mai usor, chair dupa inceperea
ostilitatilor, cu cat vom reusi sa declansam razboiul fara lovituri
bruste si grave si sa obtinem succese rapide.
Sarcini ale fortelor armate :
Sarcina Wehrmacht-ului este de a distruge fortele armate poloneze. In
acest scop, este important sa se aiba in vedere un atac prin surprindere
si sa fie pregatit.
Cu privire la Danzig :
Ocuparea prin surprindere a Danzigului poate fi efectuata, in afara
operatiunilor incluse in Planul Alb, prin exploatarea unei situatii
politice favorabile … Ocupatia militara se va efectua pornindu-se din
Prusia Orientala. Marina va sustine actiunea armatei intervenind pe
mare.
Pregatirile vor trebui sa se desfasoare astfel incat operatiunea sa
poata fi declansata la orice data, incepand cu 1 septembrie 1939.
OKW-ul (Inaltul Comandament al Fortelor Armate) are insarcinarea sa
stabileasca un orar precis pentru operatiunea Planul Alb si va trebui sa
ia toate masurile in vederea asigurarii sincronizarii celor trei
componente ale Wehrmach-ului.
Planurile componentelor Wehrmach-ului (fortele terestre, aeriene si
maritime) si detaliile orarului vor trebui sa fie prezentate
Comandamentului Fortelor Armate inainte de 1 mai 1939.
Trebuie sa remarcam ca nu se pune deloc problema unei hotarari
definitive de agresiune, ci aceea a unei prevederi si a alegerii unei
date-limita pentru desavarsirea pregatirilor militare.
Primul ministru britanic, N. Chamberlain, isi continua deci actiunea de
franare. La 6 aprilie, el semneaza cu colonelul Beck, ministru al
afacerilor externe al Poloniei, un pact de asistenta mutuala. La 7
aprilie, Mussolini ia initiativa de a anexa Albania. La 13 aprilie,
Parisul si Londra raspund, extinzand garantia lor asupra Greciei si
Romaniei.
La 20 aprilie Hitler isi serbeaza ziua de nastere. Implineste 50 de
ani. Intreaga Germanie este in sarbatoare :
“ - Trebuie sa multumim Providentei, striga in gura mare episcopii
germani, de a se fi aratat din nou binevoitoare fata de poporul nostru
si de a fi incredintat destinul sau unui om de stat care a reusit sa
reuneasca in mainile sale puteri fara precedent. “
La Berlin, Grigore Gafencu, ministrul afacerilor externe al Romaniei,
asista la defilarea care s-a desfasurat in fata noii Cancelarii :
“ - Timp de sase ore, trupele motorizate ale Reich-ului au defilat
intr-o suita neintrerupta de care de asalt, mortiere, obuziere, tunuri
uriase – spectacol grandios, debutand vioi in sunetele vesele ale
fanfarelor, sub un cer albastru de primavara […] Un cosmar de sase
ore, preludiu ingrozitor al dramei de sase ani care avea sa urmeze.
- Hitler, in picioare, imobil, privea fara sa clipeasca imensa armata
in mers. Era ca si cum ii transmisese toata puterea, pentru a castiga
prin ea – argument suprem si de necombatut – intelegerea lumii
intregi. “
űhrer-ul are o idee fixa : varsta. Pentru a realiza marile proiecte pe
care le-a trasat in “Mein Kampfâ€Â, trebuie sa fie in plenitudinea
fortelor sale.
“E mai bine sa duci un razboi la 50 de ani decat la 60 ii va spune
el, cateva saptamani mai tarziu, lui Carl Burckhardt.â€Â
In ultimile zile ale lunii aprilie, Hitler grabeste incheierea aliantei
germano-italiene, “Pactul de Otelâ€Â, care se va semna la 22 mai, la
Berlin. Pentru al sprijini pe Ciano, care este ingrijorat, Ribbentrop ii
declara ca este in intentiile si in interesul Germaniei sa-si asigure o
lunga perioada de pace de cel putin trei ani.
űhrer sanatos, foarte linistit, mai putin agresiv, dar putin
imbatranit. Doarme putin, din ce in ce mai putin.
Intr-adevar, in acele zile, Hitler pregateste sedinta cu comandantii sai
militari, sedinta care are loc in ziua de 23 mai, la orele pranzului.
Sunt prezenti 14 generali, printre care Goring si Milch, Raeder si
Schmiewind, Keitel, Brauchitsch si Halder. Locotenentul-colonel Schmundt
redacteaza procesul verbal.
Fűhrer-ul declara ca Anglia este centrul conspiratiei anti-germane :
“ - Trebuie sa ne pregatim pentru lupta impotriva Angliei, care va fi
o lupta pe viata si pe moarte. Scopul nostru final va fi acela de a o
ingenunchea.
- Danzig nu este catusi de putin motivul neintelegerii. Problemele
care se pun sunt expansiunea spatiului nostru vital spre Est, cucerirea
unei baze alimentare si solutionarea problemei regiunii baltice.
- Problema poloneza nu poate fi separata de un conflict cu Occidentul.
- Rezistenta interna a Poloniei la bolsevism este indoielnica. De aceea
Polonia nu constitue o adevarata piedica pentru Rusia.
- Polonia nu va rezista unei presiuni a Rusiei. Ea vede pericolul unei
victorii germane in Occident si va incerca sa ne zmulga fructele acestei
victorii.
- Iata de ce nu mai incape discutia ca Polonia nu trebuie crutata si
iata de ce se impune urmatoarea decizie : atacarea Poloniei cu prima
ocazie.
- Sa nu va astepatati la o reeditare pur si simplu a problemei cehe. De
aceasta data, domnilor, va fi razboi …
- Ideea ca am putea sa ne atingem scopurile cu usurinta este
periculoasa. O asemenea posibilitate nu exista. Ne-am taia craca de sub
picioare; si nu se pune problema justitiei sau injustitiei, ci a vietii
sau mortii unui popor de 80 milioane oameni.
- Anglia nu va cruta sangele francez si nu va ezita sa arunce armata
franceza impotriva Westwall-ului. Este esential pentru ea ca razboiul sa
se poarte cat mai aproape de bazinul Ruhrului. Durata rezistentei
noastre depinde de masura in care vom putea pastra acest bazin
industrial. Belgia si Olanda vor fi ocupate, iar declaratiile de
neutralitate vor fi ignorate.
El mai face doua abservatii importante:
- Sarcina noastra este de a izola Polonia. Este o chestiune de
abilitate diplomatica. Nu este imposibil ca Rusia sa fie pusa in
situatia sa n-o intereseze distrugerea statului polonez.
- Secretul este conditia hotaratoare a succesului. Italia si Japonia nu
vor fi informate despre obiectivele noastre.
űhrer-ul a luat hotararea de a savarsi agresiunea impotriva Poloniei.
Decizia a luat-o singur, netinand seama de sfaturile consilierilor si
aliatilor sai. Cele doua probleme importante care mai trebuiau rezolvate
in acest moment sunt : alegerea celui mai propice moment al agresiunii
si fixarea datei definitive.
Pactul germano - sovietic
La Londra situatia politica este apreciata in acelasi fel. Diplomatii
englezi acreditati in Polonia preciazau ca armata poloneza, insuficient
echipata cu achipament modern, nu va fi capabila sa se apere impotriva
armatei germane daca nu va putea conta pe prietenia cu Rusia.
Dar N. Chamberlain, prea increzator in Uniunea Sovietica, nu vrea sa ia
la Moscova masurile necesare pentru asigurarea unei protectii reale,
eficace, a Poloniei.
Prin intermediul prietenului sau Robert Hudson, el incepe o negociere
secreta cu un colaborator de-al lui Goring, in vederea stabilirii unui
compromis anglo-german care sa puna capat “politicii garantiilorâ€Â.
El este gata sa ofere Reich-ului unele colonii apartinand Belgiei si
Portugaliei pentru a-l abate pe Hitler de la proiectele sale de razboi
impotriva Occidentului. Presa dezvaluie intriga, care ia sfarsit
incepand cu data de 26 iulie.
La 25 mai, doua zile dupa expunerea programului de razboi, Robbentrop
primeste ordinul sa pregateasca reluarea relatiilor germano-sovietice.
Si, in timp se tensiunea creste, convorbirile dintre Moscova si Berlin
incep la 3 august.
Pe cont propriu, avand insa acordul lui Hitler, Goring incearca sa evite
interventia Marii Britanii in razboi. La 27 august, prietenul sau,
industriasul suedez Dahlerus, il ajuta sa intre in contact cu
industriasii englezi si sa caute o cale de negociere. Dar evenimentele
se precipita. Ciano, din nou ingrijorat, il intreaba pe Ribbentrop, la
Salzburg, in ziua de 12 august :
- “De fapt ce vreti ? Danzigul sau coridorul ? “
Ribbentrop raspunde :
“Mai mult decat atat, noi vrem razboi ! â€Â
Cu cateva zile mai inainte, o misiune franco-engleza sosea la Moscova
pentru a negocia un pact de asistenta cu Polonia. Dar aceasta misiune nu
avea nici o putere. In ciuda dorintei francezilor, englezii nu vor sa
discute in mod deschis, iar sovieticii, convisi ca Hitler este hotarat
sa declanseze razboiul, intentioneaza sa grabeasca demersurile care
trebuiau sa duca la realizarea unicei lor preocupari, si anume aceea de
a ramane in afara unui conflict pentru care erau insuficient pregatiti.
Atitudinea reticenta a occidentalilor il determina pe Stalin sa trateze
cu Hitler la 19 august.
La 22 august, Fűhrer-ul convoaca in graba din nou pe sefii sai militari
si-i informeaza in legatura cu schimbarea aliantelor. El le-a axplicat
apoi ca Stalin si-a dat acordul pentru o noua impartire a Poloniei.
In preambulul acestor declaratii, Hitler precizeaza :
- “Totul se bazeaza in mod esential pe mine si pe existenta mea, pe
talentul meu politic. In plus, dat fiind faptul ca nimeni, fara
indoiala, nu se va bucura vreodata in istorie ca mine de increderea
intregului popor german, nu va exista probabil un om care sa dispuna de
o mai mare autoritate ca mine. Existenta mea reprezinta deci un factor
inestimabil. As putea fi insa eliminat in orice moment de o mana
criminala, fie de un nebun.â€Â
A doua zi, el transmite ordinele si generalului Halder noteaza in
Jurnalul sau :
“Ziua Z e fixata definitiv pentru 26â€Â
Aceasta data va fi, de fapt, amanata cu mai multe zile, deoarece
Fűhrer-ul inca spera sa obtina ramanerea Angliei in afara conflictului.
Ziua de 26 august este consacrata unor demersuri care aveau sa esueze in
zorii zilei de 27. Halder nota in caietul sau :
“Atacul va incepe la 1 septembrie.â€Â
Este evident ca decizia de agresiune a ramas tot timpul numai in mainile
lui Hitler. Initiativele lui Ribbentrop si Goring, contradictorii in
aparenta, au fost lansate cu acordul sau. Decizia nu viza Polonia decat
in mod secundar : ea privea in mod direct tarile occidentale. Hitler
vroia, intr-adevar, sa obtina de la acestea, prin intelegere sau prin
forta, acordul pentru o noua impartire a lumii.
Cotitura diplomatica a Pactului de la 23 august i-a permis sa aleaga cel
mai bun moment. Toate eforturile celorlalte tari, indrepatate spre
mentinerea pacii, s-au lovit de zidul vointei sale de neclintit.
Campania impotriva Poloniei
Trupele germane, a caror comanda era incredintata generalului van
Brauchitsch sunt impartite in doua grupe : Grupul de armate de Nord, sub
comanda generalului von Bock si Grupul armatei de Sud, sub conducerea
generalului von Rundstedt.
Grupul von Bock cuprinde doua armate compuse din 10 divizii fiecare :
Armata a 3-a von Kuchler, instalata in Prusia Occidentala, si Armata a
4-a von Kluge, de-a lungul coridorului polonez.
Grupul von Rundstedt este format din trei armate, compuse din 10 sau 12
divizii fiecare : Armata a 8-a, a lui von Blaskowits, Armata a 10-a, a
lui von Reichenau, la frontiera cu Silezia, si armata a 14-a, a lui von
List, plasata pe vechea frontiera cehoslovaca si pe linia Carpatilor.
In fata acestor armate, armata poloneza, comandata de maresalul
Smigly-Rydz, nu se sprijina pe nici o linie de fortificatii. Construirea
unor astfel de linii fusese proiectata de mai multe ori, insa atat
dificultatea de a stabili o fortificatie care sa protejeze intrega tara,
cat si cheltuielile pe care le implica au determinat amanarea repetata a
executiei proiectului. In aceasta situatie, Inaltul Comandament Polonez
a stabilit un sistem de aparare cuprinzand o linie de acoperire de-a
lungul frontierelor ocupate inca de la mobilizarea celor 26 de divizii
si o linie de rezistenta principala pe cursul Vistulei, al Narewului si
al Sanului : aceasta linie era ocupata de 13 divizii. Este evident ca,
pe masura ce intarziau inaintarea armatei inamice, diviziile de
frontiera trebuiau sa se replieze spre linia de pe Vistula.
Dar metoda folosita de germani a dejucat planurile poloneze. Inca din
primele zile, linia de acoperire a fost strapunsa aproape pe toata
intinderea sa. La nord, generalul von Bock, unindu-si eforturile cu cele
ale armatei lui Kuchler si von Kluge, incercuieste rapid cele 6 divizii
plasate in coridorul Danzigului, in timp ce la sud, generalul von
Rundstedt, parasind regiunea Poznanului, trimite spre Lodz si spre linia
de pe Vistula armatele lui von Blaskowitz si ale lui von Reichenau.
In doua zile, cele 11 divizii poloneze din regiunea Poznanului au avut
aceeasi soarta ca si cele de pe coridor. Pe restul frontului armatele
poloneze se bat in retragere. Situatia este grea, dar maresalul
Smigly-Rydz, acest veteran al legiunilor lui Pilsudski, mai trecuse prin
asemenea momente dificile. Singura solutie posibila ramane organizarea
unei puternice linii de aparare de-a lungul frontului Bug-Vistula-San ;
maresalul isi retrage trupele pe aceasta linie. Pentru a permite
trupelor de frontiera sa se retraga, el ordona armatelor incercuite in
Pomerania (coridor) si din regiunea Poznanului sa contraatace. Insa
datorita superioritatii germane aceste contraatacuri sunt sortite
esecului. Ele nu reusesc sa incetineasca inaintarea germana decat cu
cateva zile.
Noul front, de-a lungul Vistulei medii, para a fi puternic, insa
atacurile germane vor infrange rezistenta poloneza. Intr-adevar,in timp
ce armatele lui von Blaskowitz si ale lui Reichenau desfasoara in
regiunea Kutno si pe Bzura lupte grele de distrugere impotriva armatei
poloneze din regiunea Poznanului, armatele lui Kluge si von Kuchler,
sustinute de Luftwaffe si de Panzerdivisionen (divizii de avioane si
tancuri) reusesc sa strapunga linia din partea inferioara a Vistulei, pe
toata lungimea ei. In plus, generalul von Kuchler, zdrobind rezistenta
cavaleriei poloneze, isi indreapta armata spre Bug, pentru a cadea in
spatele apararii Varsoviei. La sud, generalul von List forteaza cele
doua brigazi poloneze din Carpati sa bata in retragere si sa strapunga
linia San. Linia de rezistenta principala, franta pe cele doua aripi a
trebuit sa fie abandonata.
Ajutorul aliat
In vest, pe frontul franco-german, Armata a 4-a franceza , comandata de
un ofiter excelent, adjunctul lui Maginot, generalul Requin, pornise la
ofensiva pentru a veni in ajutorul aliatilor polonezi. Armata franceza
reuseste sa inainteze pe frontul Saar spre Forbach, dar este oprita de
fortificatiile liniei Westwall si de catre trupele generalului Wilhelm
von Leeb.
La drept vorbind, francezii nu au intrat in razboi din fidelitate fata
de alianta cu polonezii – ei abandanonasera, de fapt, Cehoslovacia in
anul precedent – ci pentru ca aliatii lor englezii ignorand de multa
vreme pericolul german, s-au trezit subit la realitate, in momentul in
care nu erau catusi de putin pregatiti. Franta se angajeaza, asadar, in
aceasta actiune in conditiile dintre cele mai vitrege, deoarece Marea
Britanie nu era pregatita, Statele Unite si Uniunea Sovietica se
declarasera neutre, iar Italia este aliata Germaniei.
In realitate, ajutorul dat Poloniei se rezuma la o contributie
financiara.
Intr-adevar, Aliatii nu vor sa atace Ruhrul trecand prin Belgia si, in
felul acesta, trebuie sa renunte la acordarea unui ajutor militar
eficace polonezilor.
Interventia rusa
€
°
a sfarsit. Von Rundstedt strapunge linia de pe Vistula , asediaza
Varsovia incepand cu ziua de 17 septembrie, insa maresalul Smigly-Rydz,
renuntand la deschiderea unui nou front, ordona retragerea generala a
trupelor sale spre Lvov, unde spera sa mai reziste catva timp
asalturilor furibunde ale germanilor.
Tanchistii lui Guderian venind din nord se napustesc asupra orasului
Brest-Litovsk, in care intra in 14 septembrie, facand la putin timp dupa
aceea jonctiunea cu trupele blindate ale lui Kleist, venite din sud.
Rusii aleg acest moment pentru a patrunde in partea orientala a
Poloniei. La 17 septembrie, la ora 4 dimineata, armatele maresalului
Vorosilov trec frontiera pe ambele parti ale mlastinilor de la Pripet.
Aproape complet infranti in partea de vest, polonezii nu mai sunt
capabili sa organizeze un nou front in est. Dupa cateva lupte la
frontiera, la Molodeczno si Tarnopol, trupele sovietice se indreapta
spre Vilna, unde intra la 18 septembrie, si spre Lvov. Cu o ora inaitea
invaziei, ministrul rus al afacerilor externe, pretextand necesitatea
protejarii minoritatii ruse din Polonia, a prevenit pe ambasadorul
polonez asupra iminentei interventii sovietice.
Maresalul Smigly-Rydz mai incearca sa organizeze o ultima rezistenta in
regiunea Lvov. La 16 septembrie el a ordonat retragerea generala in
aceasta regiune. Lodz, Kutno, Varsovia, rezista eroic asediilor, tinand
in loc astfel importante forte inamice,. Armata maresalului Smigly-Rydz,
incomplet motorizata, nu acopera decat 40 km pe zi. Generalul von
Kuchler deplaseaza doua divizii de tancuri de-a lingul raului Bug. In
etape de 60 km pe zi, acestea ajung la Lublin inaintea trupelor poloneze
(170 000 de oameni) pe care le incercuiesc.
La 17 septembrie, atacul blindatelor rusesti, pornit de la Tarnopol spre
Lvov, inabusa rezistenta orasului Lvov. Trupele poloneze se retrag spre
frontierele cu Ungaria si Romania.
Guvernul polonez si statul major al maresalului Smigly-Rydz se refugiaza
in Romania, in timp ce trupele ruse si germane efectueaza jonctiunea pe
raul Bug. La Varsovia, generalul Rommel, cel care a condus apararea
orasului opune inca opt zile o rezistenta de onoare. La 29 septembrie,
el se preda fortelor militare germane conduse de generalul von
Rundstedt.
Cu o zi mai inainte, Ribbentrop s-a deplasat din nou la Moscova, unde a
discutat cu Stalin si unde, apoi a semnat cu Molotov un tratat de
prietenie si delimitare prin care Polonia este impartita in doua.
Campania impotriva Poloniei se termina intr-o luna. Acesta este
Blitzkrieg-ul .
PAGE
ì¥Â@