Referat Caragiale-o Srisoare Pierduta2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Caragiale-o Srisoare Pierduta2 si de asemenea puteti face Download Referat Caragiale-o srisoare pierduta2

Citeste fragmente din Referat Caragiale-o Srisoare Pierduta2

Ion luca caragiale - O scrisoare pierdută Este o comedie satirică care a fost publicată în 1885. Acţiunea piesei este plasată într-un orăşel de munte, capitală de judeţ, dar prezenţa în scenă a lui Dandanache trimis de la centru şi numit candidat în alegeri, tot prin şantaj ca şi Caţavencu, extinde politica asupra întregului sistem a vieţii politice din ţară. Subiectul : într-nu orăşel de munte două grupări a partidului liberal, guvernamentalii şi cei din opoziţie, sunt în toiul alegerilor pentru parlamentul chemat să revizuiască constituţia. Candi- datul celor de la guvernare este reprezentat de avocatul Farfuridi, iar opoziţia este reprezentată de Caţavencu, directorul ziarului <>. Caţavencu îi şantajază pe adversari cu publicarea unei scrisori de amor a lui Zoe Trahanache, primită de la Ştefan Tipătescu prefectul judeţului prieten a soţului acesteia, Zaharia Trahanache. Scrisoarea fusese găsită de cetăţeanul tur- mentat de la care este furată de Caţavencu. Acesta ameninţă că va publica scrisoarea în ziarul său dacă adversarii lui nu se retrag din alegeri. Caţavencu nu acceptă ceea ce îi propune Tipătescu: o moşie, postul de avocat al statului. La insistenţele lui Zoe, Tipătescu acceptă să-l sprijine pe Caţa- vencu în alegeri. De la centru este trimis un alt candidat, Agamiţă Dandanache, numit tot în urma unui şantaj că va publica o scrisoare de amor. Punctul culminant al coflictului este atins în actul al -III- lea în şedinţa pentru fixarea candidatului. După discursurile lui Farfuridii şi Caţavencu, este anunţat numele noului candidat A. Dandanache. Ca urmare Caţavencu încearcă să dezvăluie că are scrisoarea compromiţătoare, dar poliţaiul oraşului declanşază o încăierare şi politicienii se vor lua la bătaie. Caţavencu îşi pierde pălăria în care avea scrisoarea. Pălăria va fi găsită de cetăţenul turmentat care probând pălăria găseşte în căptuşeala acesteia scrisoarea de amor pe care o duce “adrisantului”. Între timp Caţavencu este prins de Zaharia Trahanache şi cu o poliţă falsificată şi de aceea va accepta condiţiile puse de Zoe trecând de partea foştilor adversari: să prezideze banchetul dat în onoarea lui A. Dandanache care câştigase alegerile, să toasteze pentru Tipătescu şi să chefuiască cu poporul. Piesa se încheie cu o scenă de armonie generală, cu mutică, cu discursuri. Personajele Sunt grupate în două tabere politice: într-o tabără intră cei din grupul guvrnamental( Far- furidi, Brânzovenescu, Prispanda, Zoe şi Zaharia Trahanache, Şt. Tipătescu, A. Dandanache) şi pe de altă parte cei din opoziţie ( Caţavencu şi susţinătorii săi, dăscălimea şi preotul ). Un loc aparte îl are cetăţeanul turmentat care îi întruchipează pe alegătorii derutaţi. Toţi eroii sunt prezentaţi prin contrastul radical dintre cea ce vor să pară şi cea ce sunt în realitate. ” incultura şi platitudinea intelectuală. Zaharia Trahanache - este preşedintele grupului politic guvernamental şi “president a numeroase comitete şi comiţii”. Este tipul burghezului parvenit, dar ramolit fizic şi intelectual. Personajul este ridicol prin contrastul între pretenţia de a fi mare politicean, capabil să-şi asume multe răspunderi şi ramolitismul său care este evident din cea ce face şi spune. Ca om politic este greoi, de aceea are nevoie de Tipătescu. În releţiile dintre Tipătescu şi Zoe este credul, naiv dar şi viclean. Mai degrabă se preface că nu ştie de legătura dintre Tipătescu şi Zoe pentru că este mult prea viclean dovadă că ştie să descopere la timp poliţa falsificată de Caţavencu şi să-l reducă la tăcere. Apelează la şantaj prin contraşantaj. Se arată indicnat de imoralitatea din jur dar nu vede corupţia şi imoralitatea din partidul pe care îl conduce. Vorbeşte în aforisme, agramat, stâlceşte neologismele, are ticuri verbale - toate acestea dovedind limitare intelectuală : “ai puţintică răbdare”, “stimabile”, “onorabile”. Numele său sugerează ramolismentul, “zahariseală”. Nae Caţavencu - este tipul demagogului politic, al canaliei politice, al cameleonului politic. Este tipul oportunistului politic care trece dintr-o grupare politică în alta în funcţie de interesele personale. Practică avocatura şi gazetăria şi este pornit pe drumul parvenirii. Calea parvenirii este cariera politică. Este tipul şantajistului - atâta timp cât are “arma politică” cu care poate şantaja este inflexibil, incoruptibil, nu acceptă propunerile lui Tipătescu. În schimb când pierde scrisoarea şi este găsită poliţa falsificată se umileşte în faţa Zoei, acceptând condiţiile puse de aceasta şi trece în tabăra foştilor adversari. Discursul pe care îl ţine este un model de demagogie. El urcă la tribună afişând emoţie, vorbeşte pe un ton plângăreţ despre “ţărişoara lui” apoi brusc pe un ton “lătrător” vorbeşte despre meritele sale. Citează greşit din Gambetta ci nu din Machiavelli: “sco- pul scuză mijloacele”; folosseşte neologisme cu sens greşit. Numele său - Caţavencu - derivă de la substantivul caţă care este folosit ca metaforă pentru a denumi o femeie scandaloasă. Stefan Tipătescu - prin acest personaj Caragiale a satirizat corupţia din administraţia burgheză. El tratează judeţul ca pe propia sa moşie cea ce dovedeşte propunerile făcute lui Caţavencu. Este corupt şi imoral, dovadă legătura sa cu Zoe. Faţă de Zoe pare onest, îi propune să plece împreună pentru a evita scandalul, dar aceasta refuză acceptând o viaţă cu compromisuri. Este prezentat prin contrastul între pretenţia de superioritate morală faţă de Caţavencu care-l dezgustă cu metodele sale folosite în lupta politică, dar este totuşi corupt. Se foloseşte de poliţia locală, apelând la abuzul de putere. Zoe Trahanache - este soţia lui Zaharia Trahanache, ea fiind defapt adevărata stăpână a judeţului având influenţe lui Zaharia cât şi a lui Tipătescu. Imorală es nu se sperie decât de guraa lumii, de scandal, de aceea îl sileşte pe Tipătescu să accepte târguri cu Caţavencu. Conştientă de puterea sa , când Tipătescu încearcă să se opună, es va spune: “eu îl aleg, eu şi cu bărbatul meu”. Cetăţeanul Turmentat - este singurul personaj onest din piesă şi întruchipează masa ale- gătorilor. El are valoare de simbol şi întruchipează pe alegătorul ameţit de demagogia politică. El este dezorientat şi cu câteva minute de închiderea urnelor întreabă:”eu cu cine votez ?” Onest, el a fost împărţitor la poştă şi de aceea va restitui scrisoarea “adrisantului”, în timp ce Caţavencu ar restitui-o în schimbul candidaturii iar Dandanache ( “mai canalie decât Caţavencu” ) păstreză “la loc sigur” pentru că “mai trebuie s-alt dată”. 쥁`