Referat Frunze De Dor2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Frunze De Dor2 si de asemenea puteti face Download Referat Frunze de dor2

Citeste fragmente din Referat Frunze De Dor2

Departe în Euuropa , îşi mai poartă ecourile sinistre ultimele salbe de tun ,războiul e pe sfîrşite,dar in valea Răzesului mai continuă să vină scrisori cu colturi aurii ,frunze de dor, aşteptarea şi înfrigurare la marginea satului , înştienţări de sănătate celor dragi sau veşti negre ,după ce satul se umplea de aşteptare înfigurată,compasiune,lacrimi ,”De-i frig , de plouă de bate vintul , la marginea satului răsar doi copii”.Veneau copiii să împartă aşteptările şi durerile satului din asprile zile de război, cînd chiar şi geanta poştaşului mirosea a tranşee, a praf de puşcă,a iod… ne vin în memorie;în continuare şi întregirea acestui tablou poeziile poeţilor , a căror copilărie a coincis cu războiul:”iar noi copleşiţi ,ţinîndu-ne de mînă, / printre tranşee rătăciţi am fost “. Aceasta a fost şi soarta lui Trofimaş şi a celorlalţi copii şi tineri pe care îi invoca Ion Druţă. “Deodată printre scrisori răsare un pătrăţel cenuşiu , unul dintre acelea ,după care niciodată nu mai scrie soldatul. Pe pod se lasă o linişte adîncă şi numai pîrîiaşul murmură încet ,stingherit .Lelea Artina albi ca varul, abia şopteşte : Maică precisă a cui să fie? Poştaşul îşi coboară fruntea jos buchiseşte multă vreme şi în cele din urmă şopteşte cu vîrful buzelor:”Zînel Cojocaru”… Peste o jumătate de ceas vestea colindase tot satul .Şi-l jeleau gospodinele , căci a fost harnic, şi-l jeleau fetele căci era băiat frumos , şi tot aşteptau cu toţi ,aşteptau cu înfrigurare în suflet cînd se vor deschide larg uşile casei de pe malul iazului şi un bocet de mamă va porni a vrămînta micuţul sătuc pierdut în largul cîmpurilor.Dar s-a lăsat amurgul , pornise a se întuneca şi în Valea Răzeşilor domnea liniştea . Numai streşenele lăcrămau din belşug şi vîntul plîngea la marginea satului , temîndu-se să pornească singurul asupra nopţii” Autorul a scris în prin-plan acestea secvenţe pentru a intensifica mesajul antirăzboinic pentru a ne întroduce cu primile episoade în atmosfera specifică a satului moldovenesc din perioada reflectată şi pentru a defini cîteva din liniile mesajului . Această ofertă deci satul în care ne poartă frumosul poem în proză a lui I.Druţă sat în care a descoperit pe tînăra şi frumoasa Rusanda în care se înfiripă muguriiunei iubiri tinere şi se întrevăd primizele dramatice alei unei despărţiri. Scrisă în 1955 apărută în ediţie aparte în 1957 modificată într-o nouă versiune în1964, povestirea întruneşte şi adînceşte cîteva trăsături specifice ale poeziei lui Druţă .Un liric duios ,o frază cu muzica-n surdină , o măiestrie anazisă psihologică duioşia relatării , multă dragoste pentru eroi şi pentru arbori şi case pentru fiinţele plăpîndeşi mici , pentru locuri şi mai ales pentru oamenii trăitori în acest sat de cîmpie , un exemplude dragoste duioasă , colorată scăpătări şăgalnice.Aşadar prin ce s-a impus lucrarea atenţiei cititorului şi criticii literare? Prin fondul ei liric prin scenele plastice de viaţă prin umorul specific ,prin măiestriea analizei psihologice , prin stilul şi formula narativă şi mai ales prin frumuseţea şi bogăţia lăuntrică a eroilor . Reuşita şi succesul povestirii n-ar putea fi înţeles şi apreciat pe deplin ,dacă n-am privi-o în contexul anilor 50. Povestirile şi romanele apărute la sf.anilor 50 erau mai degrabă nişte eronici tematice (“Deşteptare”, ”Zorile”) . Scriitorii înregistrau la rece evenimentile fără a participa cu inima la ele :ei neglijau ipoteze că literatura e ştiinţa despre om, despre sufletul omenesc . La această situaţie referă şi unul din articolele sale A.Tolstoi. Scriirile de la răscrucea anilor 50-60 aduceau mai multă emotivitate , mai multă investigare a sufletelor şidestinelor umane .Pe Fundalul lor “Frunze de dor “ se impune ca o lucrare deosebit de umană , îmbrăţişînd o ogamă largă de statuite-de la comic pînă la tragic. Povestirea “Frunze de dor” cuprinde o perioadă scurtă din primăvară pînă în toamnă anului 1945 ultimile luni de război şi primele luni de pace . E un răstimp bogat în evenimente de importanţă cardinală pentru om şi pentru ţară; sfîrşitul războiului , întoarcerea la muncă paşnică, cicatrizarea unor răni sufleteşti , timpurile sînt grele dar viaţa şi tinereţea triunfă – tinerii de 16-17 ani muncesc în ogoare, trăiesc primele iubiri şi drame , dansează la club ,îşi primesc viaţa. Personajele literare Protagonistul care are mai multe înţelesuri iniţiator, promotor, corifeu, fruntaşi, interpretul rolului principal într-o piesă sau film . În înţelesul pe cîte î-l dăm noi protagonistul unei opere literare este eroul purtător al ideii (mesajului).De protagonist se leagă acţiunea principală , ideile principale , sensul general allucrării, ei sînt participanţi principali la dezfoltarea conflictului , de ei îsi leagă autorul ideal sau de oameni şi frumos ,ei îi ajută să spună ceea ce a vrut să spună. RUSANDA- în lirica mare Ion Druţă e preocupat de dramele pe care le generează statornicia noului:Eroii sînt puşi faţă cu noua realitate , revelînduşi atitudinea faţă de ea. Rusanda mai receptivă la nou, orientează , moral şi spiritual spre noile orizonturi pe care i le decide noua realitatea. Ghiorghe , dimpotrivă , asimilează mai anevoe să se familiarizeze mai greu cu noile condiţii sociale, deaceea rămîne dincolo de barieră… Autorul ne-a prezentat aşa dar două moduri de trăire psihologică a noii realităţii conflictul se sprijină pe frămîntările sufleteşti şi stările de spirit ale eroilor. Druţă ne întroduce în intimitatea acestor eroi avînd o sensibilitate aparte pentru universul lăuntric, psihologiile umane . Mai mult decît atît el o predispoziţie psihologică pentru ce e mai intim , mai delicat, mai sensibilîn eroiisăi.Trăsăturile fizice şi spirituale ale eroului nu sunt accentuate prin comentariu direct.Scriitorul surprinde şi înregistrează gusturi şi reacţii, obserfă mişcări lăuntrice traduse în acţiuni, citeşte în liniile ascunse ale vieţii interioare şi le discifrează direct.Dar dacă autorul refuză caracterizările declarative evitînd stilul patetic, dulamator,apoi nici eroii săi nu-şi etalează retoric stările de suflet. În arte de a ajunge la analiza concretă a personajului să observe şi să aleagă cîteva modalităţi mai frecvent folosite în individualizarea personajelor şi.n analiza psihologică: detaliu vestimentar, detaliu de ambianţă, gestica, vom observa preverinţa autorului pentru caracterizare în paralel pentru prezentare cuplurilor Domnica-Rusanda, Gheorghe-Rusanda . Domnica şi Rusanda se asemănă între ele vîrsta ca ţărance, din acelaşi sat, din aceeaşi perioadă cît au învăţat în acelaşi sat din aceeaşi şcoală. Dar ele se deosebesc ca fire şi temporamente, ca sructură sufletească şi sensibilitate. Tiparul sufletesc care îl prezintă ele se evindeţiază mai confingător cînd autorul le pune alături. Nu îngroaşă culorile, nu exagerează culorile contrastanţă dar foloseşte cu subtilitate care ne ajută să vedem că avem în faţă două structuri sufleteti. Al doilea cuplu:Gheorghe-Scridon – este desemnat deasemenea prin opoziţie.Mai ales cînd îi vedem alăturiputem constata o anumită superficialitate şi lipsa de sensibilitate a lui Scridon şi firea mai complexă, mai sensibilă, mai adîncă a lui Gheorghe (scena din pădurea ţăulenilor) Ghiorghe şi Rusanda, Scridon şi Domnica , (“Fa Domnică, ştii ceva”) Rusanda. Valea Răzeşilor n-ar fi sat atît de frumos, n-ar fi atît poezie în paginile lui Druţă dacă n-ar merge pe drumurile satului tînăra Rusanda Ciobotaru cu inima doldoră de poezie,de aşteptare şi de lumină… E personajul cel mai frumos împlinit şi realist. PERSONAJELE Cunoaşterea sufletului omenesc capacitate de a deschide în forţa noastră tainele lui acesta e în cuvint in caracteristica fiecărui scriitor.Druţă venea în literatură cu aăa cunoaştere a sufletelor proectînduşi destinul literar în primul rînd ca scriitor psihologic. El venea neartificializat de confenţe şi metafore neîncatuşat de scheme, venind numai cu magistralăviziune a satului basm (satul lui Druţă),ci şi “cu tipologia de eroi eroii lui Druţă “ b   ® ° ifind finalul povestirii. PROBLIMATECA ŞI MESAJUL Toate observaţiile şi reproşurile care i s-au făcut scriitorului la apariţia povestirii au ţinut în rînd în faptul că prozatorul ar fi neglijat cipurile, socialul, că n-ar fi reflectat schimbările asanţiale din fiaţă poporului. Citatu din articolul lui Zenon Săpunarin ”Scriitorul şi realitatea “ “ Este o ignorare a realităţii, o izolare a eroilor şi a oamenilor de tot ce este viaţa socială , colectiv , de tot ce este nou cerinţă a vremii… Şi dacă noul totuşi răzbate, se impune întrucît cu toată ignorarea lui, să vorbeşti despre dînsul, apoi aduci vorba în treacăt, tangenţial şi lentorei cu faţa spre trecut.“Avem o probă a convormismului critic autorul critică ceea ce era la modă să se critice ceea ce-i cerea scriitorului ceea ce era la modă să i se ceară.Avem în faţă totuşi un neadevăr mascat sub haine griji, după literatură . Pentru că I.Druţă într-adevăr nu sa arătat parcă preocupat de socia, dar operele lui nu au fost şi nu sînt o ignorare a realităţii. Este altceva ceea ce spune scriitorul putea să nu convină , putea să nu pleacă oficialităţilor , putea să nişte problemele… Da Druţă nu aabordat probleme de imediată actualitate, dar el a ştiut (atunci şi mai tîrziu) la ceea ce e veşnic . Căci veşnică e dragostea, veşnice sînt baştina omului şi pămîntul, veşnic este visul la mai bine şi frumos. Despre toate acestea vorbeşte povestirea despre dragoste, vis, puritate, legămînt cu pămîntul, despre familie! Ca să formulăm tematica scriitorului menţionăm că spre deosebire de alţi scriitor care încercau să impună prin multitudinea problemelor şi ampluarea ariei de cuprindere, Druţă se limitează de obicei la aspecte ceva mai înguste, dar sapă în adînc. Privita în prim larg tema povestirii este viaţa satului basarabian din ultimile luni de război şiprimele zile de pace. În prim-plan scriiri autorul a scos relaţiile intime , dragostea … Prin povestea dramatică a lui badea Zînel autorul abordează urmările dramatice ale razboiului în destinele umane, iar prin soarta Rusandei evocă creşterea tinerii intelectualitaţi basarabene . În perioada mediat bostbelică Gheorghe vine şi el cu problemele lui, problemele care credem noi, au fost oarecum trecute în umbra sau înterpretate în altă cheie decît ceea pe care ne-o propune autorul. Să vorbim despre neutrlitate lui de ţăran patriarhal, care se zicea nu vrea să se desparte de formele vechi de gospodărie şi pămînt şi care avea un ideal îngust de fericire care îl şi desparte de Rusanda …Prin Gheorghe, Druţă a abordat o problemă extem de actuală relaţia om-pămţnt.În genere pămîntul se încadrează în paragraful de motive druţiene ca unul din cele mai frecvente şi mai adînci ……………….4.a poeziei Druţiene este şi aşa legătura adîncă de satul basarabian unde se joacă spectacolul vieţii. Deci , putem vorbi despre satul-problema,satul cadru, satul personaj colectiv. Acest erou colectiv are in creaţia lui Druţă cam acelaşi satul afectiv, satul bîfeşte şi condamnă , compatimeşte şi invidiază ajută şi ironizează … Valea Răzeşilor este în aşa ordine de idei un sat druţian tipic, înrudi cu cele care vor veni ulterior în creaţia lui. Poate nu şi-a verivicat încă toate virtuţiile în a sugera complexitatea acestui erou colectiv dar a izbit deja să ne prezinte într-o expresie inconfundabilă imaginea satului basarabian păstrînd atributele spirituale omului timp concret, iar pe fundalul şi în interiolul acestui sat familie. Nu e familia lui Preda este mai curînd familia solitară acţionînd după legile nescrise ale comunicăţii din care face parte. Acest personaj colectiv care este familia îi ajută prozatorului să transmită psihologia colectivităţii. Căci şi în faptele şi acţiunele familiea intuim acelaşi comportament ţărănesc . Să observăm cele 3 fomilii din povestirea lui badea Zînel Cojocaru , a lui badea Mihălachi şi a doinarilor . Sintetizăm viaţa satului după război, dragostea, familia, legămîntul cu pămîntul legăturile dintre adierile timpului şi destinele umane amprentele războiului . Druţă a cîntat cîmpia, baştina, leagăn al omului , sursă a puterii, vatra primitoare în care durerile îşi pierd acutitatea iar bucuriile devin mai mari.Tocmai acest pămînt-vatră, statornicit în doină şi în istorie, pamint de legendă şi de dor, îl invocă pe scriitorul în Frunze de dor. Să pornim mai întîi de toate de la un pămînt concret de 2 hectare ale lui Doinaru, fără de care existenţa lui nici nu pote fi concepută;”Poate undeva ş aici lîngăhat îi face mică-sa umbră, aruncînd şalinca pe doi pelini, poate aiciîl lua în braţe părintele pe care nu-l mai ţinea minte ;poate anume pe aceste brazde unde a pus el picioruls-a zbătut pentru ultima oară inima tatălui său”. Aici era pămîntul părinţilor, părinţelorlui, al moştenitorilor săi şi anii întregi de îndată ce se zbîrcea pămîntul şi pînă toamnă tîrziu cînd nici oile nu puteau culege frunzele amorţite de frig, aici era. Aici îşi duce aşteptările cele mai curate, durerea şi bănuielile cele mai ferite de ochii lumii,dragostea cea mai curată, vom vedea că la un moment dat Ghiorghe are senzaţia că ar trebui să aleagă între pămînt şi Rusanda-“biruise pămîntul din hîrtop, snopi de grîu,mînzul cu steluţa albă şi earba naltă bună de coasă-Era o biruinţă provizorie şi care îl durea nu întîmplător cînd o întîlneşte după o săptămînă de frămîntări” a înţeles că totul ce a avut mai scump în viaţă a schimbat pe aceşti 2 ochi căprui. Şi pămîntul şi grîul şi iarba . De fapt încă nu înţelegea puterea lăuntrică alui Ghiorghe, pe ciocnirele despre sentimentele şi pasiunile lui şi ideile, gîndurile, faptele lui (inima spuneuna , gîndul îl îndeamnă spre alta).Conflictul artistic este formă specifică de reflectare în operă de artă a contradicţiilor sociale, a faptelor, ideilor, sentimentelor diametral opuse “este o expresie a continuei lupte a contrariilor” şi presupune “manifestarea a două tipuri de comportare umană, de fapte ,idei şi sentimente…”.Există conflicte sociale, etice morale morale intime exterioare şi lăuntrice … Ion Druţă preferă nu ciocnirea punctelor de vedere şi a poziţiilor ei mai ales conflictele lăuntrice.Încă de la bun început a evitat punerea faţă în faţă a eroilor. Şi ceea ce nu înseamnă că ar lipsi coliziile de viaţă . Dar că acestea sînt interiorizate, trecute prin vibraîiile lăuntrice ale eroilor, sentimentele în lumea lor lăuntrică pentru a se declanşa la un moment. În “ Frunze de dor” avem în faîă mai multe conflicte. În primul rînd autorul e preocupat de dramele care le generează statornicia noului sau a altui mod de viaţă. Rusanda mai receptivă, mai plină de căutări şi îndemnuri, în interior, accepă schimbările pe care i le aduce timpul Ghiorghe dimpotrivă se schimbă greu. Dar conflictul povestirii ţine nu numai de acestea adieri ale vieţii de după război, că doar cu acestea şi cu pămîntul şi cu Rusanda putea fi fericit.Pămintul însă mai apare şi interpretat de autor ca valoare sacră, leagăn al pămîntului, lege şi legiuitor sursă de înţelepciune şi de şi de viaţă. Cităm: Pămîntul l-a înzestrat pe om cu înţelepciunea tihne, iar cerul i-a dat harul bucuriilor. E cea mai sfîntă sărbătoare a sufletului bucuria nu are margini fericirea omului precum margini n-are minunea unui cer albastru de vară, ce şi freamătă seninul, vărsînd potoape de lumină , o răsădeşte în mireasma gîngaşă a florilor, în freamătul pădurilor adînci în ţepuşele spicelor de grîu adică în toate cele cărora le zicem noi viaţă. “Frunze de dor” înterpretată în permanenţa ca un poem de dragoste, mai este un cald poem despre pămînt, despre legătura omului cu pămîntul baştină şi vatră, despre pămîntul-suflet. Acum să ne referim la un aspect principal important pentru înţelegerea întregii povestiri-spoţiul universului druţian. Liviu rebreanu afirmă ” opera nu valorează prin materialul rural sau urban ci numai prin realizarea estetică. Dar estetica nu exclude predominanţa unui spirit specific care dă o anumită culoare şi autenticitate operei” Spiritul acesta i-l dă operei druţiene oriuontul rustic, lumea ţărănească văzută şi resimţită în toată frumuseţea şi complexitatea ei. Perimetrul geografic al creaţiei druţiene este satul, un sat care vine dintr-un paragraf estetic şi moral stabilizat de sute de ani, vine cu legile lui de frumos şi omenie, cu dragostea lui de pămînt. Dacă am convenit ca un motiv axial al creaţiei druţiene este crezul în pămînt, apoi vom observa că majoritatea eroilor ai scriitorului vin în subiect cu acest cult al pămîntului vin cu un deal şi o casă înălţată de mînele drăgăstoase ale Păstorului sau ale Plugarului Onache, cu o Cîmpie a Sorocii şi o Cale a cucoarelor, viu cu Pămintul. Casa e centru universului lor,pămintul fiind acest univers. Scriitorul evocă momente şi valori ce prefigurează Patria e universul geografic şi spiritual ce-l moşteneşte eroul, sînt cele două hectare din hîrtoape şi Valea Răutului, este o ţară de cucostîrci şi clopotniţe , cu biserici albe şi păduri… Un univers concretizat prin zeci de amănunte văzute de aproape pe care putea să le reţină ţn toată poezia lor - doar un om care vine din acest univers pomenit lucrulrile acestea pentru că între omul şi spaţiul druţian există o asemănare de rudenie spirituală, ţnemurirea cu strămoşii este la ei nu o doar o legătură de sînge, ci şi unade loc:Gheorghe munceşte un pămînt moştenit şi care este al moştenitorilor lui “un pămînt care mai poartă vibraţiile de inimă ale tatălui său, dar care-i simte şi pe carei viu. În aşa legătură cu locul intră devotamentul, grija de a păstra şi a transmite , dar mai întîi şi legătura cu tradiţiile, cu datinile moştenite cu obiceiurile şi ritualurile de muncă ale pămîntului. Pornind la drum cu atîta soare şi poezie în suflet, cu primăvara în inima eroilor scriitorul n-a rezistat pînă la urmă temperaturii, acestea înalt-umane, l-a apucat şi pe el dorul de trcut, de toamnă şi nu de primăvară vieţii şi i-a lipsit pe eroi de roada seminţei aruncate în brazdă,iar pe cititori de roadele şi bucuriile vieţii noi”Concluziile sînt pretinţioase şi naive scriitorul nicin-a intenţionat să prezinte roadele vieţii noi el a vrut săne prezinteexact ceea ce ne-a prezentat: o dragoste tînărăşi în cadrele ei, şi a izbutit s-o facă cu multă subtilitate şi spirit de pătrundere. Că nu mobilizează nu-e adevărat. Druţă fiind unul din scriitorii care educă prin putere. El are o viziune dramatică asupra vieţi şi faptului aşa se simte la toate nivelile, inclusiv la cel al conflictului.Aceasta cunoaşte înteţiri şi relascări ce cristalizează pe îndelete, de la episod la episod, de la scenă la scenă, astfel încît despărţirea din final nu este o surpriză pentru cititori, autorul l-a şi pregătit sufleteşti pentru un astfel final. În ariea densă a subiectului a încăput înmugurirea, unei iubiri, zbăterile ei primăvăratice, dar finalulnu descurajează, dimpotrivă ne pune pe gînduri. PAGE 4 PAGE 1 쥁`