Referat Concert Din Muzica De Bach5

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Concert Din Muzica De Bach5 si de asemenea puteti face Download Referat Concert din muzica de bach5

Citeste fragmente din Referat Concert Din Muzica De Bach5

Hortenzia Papadat-Bengescu Generalitãþi ºi despre Concert din muzicã de Bach Alãturi de Camil Petrescu, Hortenzia Papadat-Bengescu a contribuit la modernizarea prozei româneºti. Prozatoarea s-a format în asmotfera cenaclului literar Sburãtorul, al cãrui mentor spiritual a fost Eugen Lovinescu. Prin creaþia sa, Hortenzia Papadat-Bengescu se plaseazã la confluenþa tradiþiei cu inovaþia. Astfel în proza Hortenziei Papadat-Bengescu se pot identifica o sumã întreagã de procedee de o surprinzãtoare noutate: interiorizarea lumii într-o conºtiinþã; exteriorizarea sufletului; autoanaliza (pers. I); personajul reflector; multiplicarea vocilor subiective. Alãturi de aceste modalitãþi moderne, întâlnim elemente specifice romanului tradiþional: analiza psihologicã a celor mai fine mutaþii sufleteºti (pers. a III-a); interesul pentru social, pentru descrierea mediului, a societãþii; interesul pentru construcþia de personaje, personaje caracter: parvenitul, snobul, ipocritul, amanta, etc. Opera: Nuvele ºi schiþe: Ape adânci (1919), Sfinxul (1920), Femeia în faþa oglinzii (1924) Mici romane: Balaurul (1923), Romanþa provincialã (1925) Contribuþia cea mai valoroasã: Ciclul Hallipa- Fecioarele despletite (1926), Concert din muzicã de Bach (1927), Drumul ascuns (1933), Rãdãcini (1938) Piese de teatru: Bãtrânul Cea mai importantã contribuþie este proza de fapturã psihologicã, prin care se dovedeºte un analist subtil al sufletului feminin. Ciclul Hallipa Ciclul Hallipa este al doilea roman ciclic din literatura românã, dupã ciclul Comãneºtilor a lui Duiliu Zamfirescu. Este vorba despre un roman-cronicã de familie, care urmãreºte existenþa unor familii pe mai multe generaþii. a). Preistoria familei... ...Hallipa ºi a familei Drãgãnescu nu este prezentatã în roman, decât sugeratã. În fiecare familie însã existã un bãtrân sau o bãtrânã, un înaintaº a cãrui existenþã trebuie ascunsã cu grijã. Astfel una din preocupãrile noilor îmbogãþiþi este de a ascunde originea joasã, descendenþa obscurã. Astfel, indirect aflãm informaþii despre tatãl Leonorei, care a fost perceptor la Mizil; tatãl lui Drãgãnescu a fost cârciumar; bãtrâna Gramatula s-a îmbogãþit fabricând alcool din cereale; baba Smoala, prin numele ei, indicã sursa îmbogãþirii. b). Generaþia urmãtoare... ...reprezentatã de Drãgãnescu ºi Doru Hallipa munceºte încã pentru a menþine ºi pentru a spori averea acumulatã de înaintaºi. Pe mãsura îmbogãþirii cresc ºi pretenþiile ºi paralel dorinþa de a ascunde un trecut compromiþãtor. Alãturi de parvenitismul primei generaþii, se contureazã o nouã trãsãturã: snobismul. Urmaºii primei generaþii se preocupã de salvarea aparenþelor, de însuºirea unui mod de viaþã monden. Bãtrânii, bolnavii, bastarzii sunt marginalizaþi ºi ascunºi cu grijã. Modelul lumii mondene este Elena Drãgãnescu. Astfel ea îºi face un adevãrat program de îndatoriri mondene: îºi fixeazã o zi ºi o orã de primire; copilul este crescut de o guvernantã londonezã; organizeazã reuniuni mondene, concerte, la care participã lumea bunã. Toatã existenþa ei se desfãºoarã conform etichetei, codului monden. c). A treia generaþie... ...cuprinde exemplare devitalizate. Reprezentanþii acestei generaþii nu mai trebuie sã munceascã pentru averea moºtenitã, le permite o existenþã de lux ºi plãceri. Pe plan sufletesc aceste personaje se caracterizeazã prin sterilitate, prin imposibilitatea de a trãi sentimente autentice, profunde. Se pare cã aceste personaje, care nu mai gãsesc un sens viabil existenþei lor. Pânã ºi iubirea se reduce la satisfacerea unor instincte primare. Stãpânite de plictisealã, aceste personaje nu mai ºtiu cum sã-ºi omoare timpul. d). In ultimul roman... ...al ciclului Hortenzia Papadat-Bengescu încearcã sã gãseascã o soluþie de salvare prin revenirea la rãdãcini, respectiv prin reântoarcerea Elenei Drãgãnescu la þarã pe moºia familiei. Revenirea este însã tardivã ºi imposibilã. Cel mai reuºit roman al ciclului este: Concert din muzicã de Bach În acest roman interesul prozatoarei se concentreazã asupra cuplurilor: Elena-Drãgãnescu, Lina-Rim, Ada Razu-Maxenþiu. Nici unul din aceste cupluri nu se bazeazã pe iubire, ci exclusiv pe interes. Astfel Elena s-a cãsãtorit cu Drãgãnescu, pentru a ascunde o dezamãgire senitmentalã, ºi pentru a face o partidã bunã; Lina se cãsãtoreºte cu dr. Rim pentru a ascunde existenþa unui copil nelegitim, Sia, fãcut cu Licã Trubadurul. Ada Razu se cãsãtoreºte cu prinþul Maxenþiu pentru a dobândi un titlu nobilar unei averi câºtigate prin mijloace dubioase de tatãl ei. Dupã cum sugereazã ºi titlul, este vorba despre organizarea unui concert de cãtre Elena Drãgãnescu, la care sã ia parte familia ºi lumea bunã. Romanul nu are acþiune propriu-zisã pentru cã romanciera cultivã a prozã de observaþie psihologicã. Lumea prezentatã de Hortenzia Papadat-Bengescu se defineºte prin câteva trãsãturi specifice: parvenitismul, reprezentat prin Licã Trubadurul, snobismul - Elena Drãgãnescu, Nory, Mini, Coca-Aimeé, boala - Maxenþiu, gemenii Hallipa, Sia. Hortenzia Papadat-Bengescu este prima romancierã, care acordã o atenþie deosebitã bolii. Ea nu este interesatã de apectul clinic al bolii, de echilibrul fragil dintre viaþã ºi moarte, ci este preocupatã de echilibrul dintre fizic ºi psihic, dintre exterior ºi interior. Alãturi de cazuri de degeneraþi, ca Sia, gemenii Hallipa, romanciera urmãreºte cazul lui Maxenþiu, decimat de TBC. Pentru bolnavii din clinica doctorului Walter, boala devine un mod de existenþã. Cu totul particularã este situaþia lui Maxenþiu. Din momentul descoperirii bolii, personajul renunþã la orice altã preocupare pentru a urmãri toate manifestãrile bolii sale. Întreaga sa atenþie se concentreazã exclusiv asupra propriei persoane, asupra interiorului sau: Pentru el interiorul era accesibil. Nu-l vedea aºa, cum vede chirurgul un trup deschis, îl vedea cu un fel de apuitate tactilã ca ºi cum, pe fiecare parte a trupului, sensibilitatea îi dezvolta mii de ochi, întorºi înãuntru. Erau în adevãr acolo, caverne ºi gropi, precipitãri de ape roºii, vaduri pe care Maxenþiu, ca un turist tragic, le vizita amãnunþit în fiecare zi... O altã trãsãturã a acestei lumi este erotismul. Sunt prezentate diferite cazuri de la iubirea senzualã la decepþia sentimentalã, de la deplina comuniune spiritualã la gheaþa instinctualã. Elena Drãgãnescu Este personajul, care deþine atenþia romancierei, fiind prototipul lumii mondene. Dupã a decepþie sentimentalã (ruperea logodnei cu Maxenþiu), ºi din motive materiale, se cãsãtoreºte cu Drãgãnescu. Fiinþã rece, care se stãpâneºte perfect, judecând lucid pe cei din jurul sãu, Elena-ºi construieºte o existenþã mondenã, refugiu dintr-o cãsãtorie lipsitã de iubire. Existenþa zilnicã se desfãºoarã dupã un adevãrat cod de obligaþii mondene: îºi fixeazã o zi ºi o orã de primire, copilul este crescut de o guvernantã londonezã, organizeazã reuniuni mondene, la care participã lumea bunã. O altã modalitate de a evada din cãsnicia cu Drãgãnescu este muzica. Pasiunea pentru muzicã are însã ºi un aspect particular de diferenþiere faþã de ceilalþi. Încontestabil, cã Elena trãieºte cu pasiune muzica, dar reuniunile mondene îi dau un aer de snobism. Existenþa ordonatã în atâtea constrângeri mondene, atitudinea distantã faþã de ceilalþi, pasiunea pentru muzicã, de care face prea mult caz, o fac pe Elena reprezentanta snobismului acestei lumi. Cu toate acestea, prin culturã, sensibilitate, maniere, ea este superioarã celor din jurul sãu. Pasiunea pentru muzicã o apropie de Marcian, în care se pare cã descoperã sensibilitatea, tandreþea, rafinamentul, care-i lipseau lui Drãgãnescu. În aceastã fiinþã rece, care îºi stãpâneºte perfect reacþiile sufleteºti, iubirea faþã de Marcian va provoca o tulburare ºi o schimbare profundã. Elenei i se pare cã descoperã o deplinã comuniune spiritualã cu muzicianul Marcian. Luciditatea, stãpânirea de sine se opun la început invaziei iraþionalului, dar treptat, Elena nu mai poate stãpâni anarhia sentimentelor. Evadarea în lumea muzicii ºi iubirea pentru Marcian se dovedesc a fi iluzorii, nereuºind sã o salveze dintr-o existenþã lipsitã de cãldura sentimentului. Dupã aceastã experienþã intimã, Elena revine la aceeaºi calm netulburat, la aceeaºi stãpânire de sine de la început: din adâncul ei voinþa urca fermã, sigurã de ea însãºi. Organizarea concertului trebuia sã reprezinte iniþial doar un eveniment monden ºi o modalitate de a introduce pe Marcian în lumea bunã. Ulterior, el devine o modalitate de a demonstra forþa ºi coeziunea familei, de a masca moartea ruºinoasã a Siei. Licã Trubadurul Este reprezentantul tipic al parvenitismului; vãrul doctoriþei Lina Rim, tatãl Siei ºi mai târziu amantul Adei Razu. În roman asistãm la o transformare spectaculoasã a lui Licã Trubadurul dintr-un tânãr impertinent vagabond inofensiv, adept al amorului liber, lipsit de principii morale, într-un domn bine, viitor candidat al partidului conservator. Licã Trubadurul este un parvenit, un haiduc modern a cãrui pãdure e oraºul. Trecerea dintr-o categorie într-alta nu se face uºor; viclean, Licã Trubadurul îºi vinde scump pielea. El rezistã încercãrilor Adei Razu de a-l introduce în lumea bunã si în familie; el acceptã acest lucru doar când obþine un profit maxim. Ajuns ºambelanul hergheliei princiare, Licã Trubadurul prinde gustul luxului ºi al banilor. Amantul oficial al Adei Razu se transformã total: vestimentar, psihologic ºi comportamental: trecuse pragul despãrþitor al celor douã medii sociale ºi prinsese gust sã rãmâne dincoace, unde-l condusese destinul sãu de parvenit de care destin începea sã aibã conºtiinþã. Paralel cu averea, cu bunãstarea, personajul dobândeºte ºi conºtiinþa noii sale condiþii sociale. El pândeºte moartea prinþului Maxenþiu pentru a-i lua locul. Probabil cã va realiza visul amantei sale: ar putea ajunge ministru. Tehnica O scenã semnificativã pentru îmbinarea procedeelor vechi cu cele moderne este întâlnirea dintre Maxenþiu ºi Ada Razu ºi Licã Trubadurul. În scena respectivã existã un strat exterior al discuþiilor ºi un strat interior al adevãratelor intenþii. Fiecare personaj disimuleazã - spune una ºi gândeºte altceva. Alãturi de împletirea vocilor subiective, autoarea intervine cu apreciere: cãci fãinãreasa era cam avarã…. Lumea romanului stã sub semnul salvãrii aparenþelor. Fiecare vrea sã parã altceva, decât este în realitate. Pânã ºi concertul devine o modalitate de a demnstra forþa ºi coeziunea familiei, a clanului. Departe de a fi o reuniune a melomanilor, concertul mascheazã interese personale. Cele mai rezistente pagini ai romanului se remarcã prin analiza subtilã a sensibilitãþii feminine. PAGE PAGE 3 PAGE # " Page: # 쥁