Referat Ion Creanga,umor,oralitate
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Ion Creanga,umor,oralitate si de asemenea puteti face
Download Referat Ion creanga,umor,oralitateCiteste fragmente din Referat Ion Creanga,umor,oralitate
Umorul Ñâ€i oralitatea lui Creangó
" Un muntean de baÑâ€tinó, nóscut asemenea þn ÑŽinutul NeamÑŽului
este Ion Creangó. Citit-au vreodató colectorii pe "Dóniló
Prepeleac", pe "Soacra cu trei nurori" Ñâ€i altele, ca só vadó care ar
trebui sa fie izvoarele din care só se inspire Ñâ€i cum vorbesc Ñâ€i se
miÑâ€có ÑŽinutaÑâ€ii din NeamÑŽ ?" spunea Mihai Eminescu despre Ion
Creangó.
Cel mai mare scriitor юóran al nostru, cel mai mòndru de obòrÑâ€ia
sa popularó , s-a nóscut þn 1839, þntr-un sat rózóÑâ€esc,
"þntemeiat þn toata puterea cuvòntului, plin de priveliÑâ€tea
lumii, nu mocnit ca alte sate", þn HumuleÑâ€ti. Literatura romònó
avea só primeascó þn universul sóu, la loc de cinste, satul Ñâ€i
oamenii copilóriei Ñâ€i adolescenÑŽei lui Creangó, despre care acesta a
vorbit cu o dragoste Ñâ€i o admiraÑŽie neistovita þn toata opera lui.
ProducÑŽia literaró a lui Creangó þnsumeazó poveÑâ€ti, povestiri,
anecdote si marea operó memorialisticó "Amintiri din copilórie".
Toate pornesc dintr-o concepюie unitaró de viaюó, dintr-o tabló de
valori etice comunó Ñâ€i au fost cristalizate þn forme purtònd
pecetea neþndoielnicó a geniului, cu mijloace stróvechi ale
literaturii populare de tip satiric. S-a vorbit mereu despre
asemónarea dintre Creangó Ñâ€i alÑŽi creatori de timbru analog din
literatura universaló, ca Rabelais sau Gogol. S-au stabilit
izvoarele si prototipurile basmelor si povestirilor lui Creangó. S-a
arótat virtuozitatea lui stilistica, atòt de greu de definit,
din pricina amestecului de specific naÑŽional, de izvoare populare Ñâ€i
de originalitate personaló creatoare. Opera lui va sta ca un model de
dificultate þn interpretarea Ñâ€i analiza, fiind un amestec intim de
experienюó si filozofie popularó milenaró, si de reflectare
fideló a unui moment istoric dat, þntruchipat þn caractere omeneÑâ€ti,
þn obiceiuri, þn instituюii. Lucrul acesta este cu atòt mai
izbitor þn basme si povestiri, unde de obicei reflectarea
realistó nu este chiar atòt de bogató. De aceea Ibróileanu spunea
có Ion Creangó Ñâ€i-a zugróvit vremea lui þn poveÑâ€ti pe care
le consideró "adevórate nuvele din viaÑŽa de la ÑŽaró" Ñâ€i þn care
"miraculosul e secundar Ñâ€i, de multe ori, e un ingredient pentru
puterea realistó a picturii oamenilor Ñâ€i vieÑŽii lor sufleteÑâ€ti."
Lumea operei lui Creangó este un univers activ, þn care munca este
cea mai dintòi valoare; oamenii se integreazó þn el contribuind
la producerea bunurilor materiale sau spirituale trebuincioase
grupului social respectiv.
Pentru Creangó, HumuleÑâ€tii lui au fost un adevórat centru
al lumii, prin care treceau toate cóile experienÑŽei Ñâ€i ale
þnÑŽelepciunii. El si-a iubit aÑâ€a de mult satul, þncòt þn toate
etapele vieюii a dorit þntoarcerea cótre locul natal, sau,
mócar, a þncercat reconstituirea lui de departe, atunci cònd se
afla, mai tòrziu, þn destul de vitrege þmprejuróri de viaюa. Numai
þn satul lui frumos, plin de "flócói voinici Ñâ€i fete mòndre" si
harnic de "vuia de vótale þn toate pórюile", s-a simюit fericit
Creangó. De aceea nu se lósa dus de acolo cum nu se lósa pruncul de
la sònul mamei, ursul din bòrlog sau юóranul de la munte din
þnólюimile lui. Desigur, viaюa tot mai grea a scriitorului þn anii
maturitóюii a contribuit la realizarea acestei imagini atòt de
luminoase a satului, dar si unele realitóюi sociale. HumuleÑâ€tii
sufereau de pe urma unei administraюii apósótoare, locuitorii lui
erau greu þncercaюi de biruri si havalele, de serviciul militar pentru
care oamenii se recrutau cu metode sólbatice, aspecte reflectate critic
þn opera lui Creangó. Dar satul acesta a fost un sat rózóÑâ€esc,
deci o comunitate mai mult sau mai puюin liberó, care n-a cunoscut
oprimarea directó de cótre boier, decòt þn unele conflicte de
vecinitate, etc.
"Amintiri din copilórie" oscileazó þntre registrul grav al evocórii
colorate cu nuanюe nostalgice si registrul acut al evocórii comice,
satirice. Fóró þndoialó, accentele celei mai mari originalitóюi
sunt atinse de Creangó pe aceasta din urmó, unde spiritul lui
hòtru, prin excelenюó se miÑâ€có þn toató libertatea,
þngóduindu-Ñâ€i sa Ñâ€i zóboveascó asupra viciilor omeneÑâ€ti Ñâ€i
só le arate oamenilor, ròzònd cu hohote. Äi aici idealul moral
al scriitorului este þntrupat þn personaje pline de virtuюi, ca mama
sa Smaranda, ca bunicul sóu David Creangó, ca preotul Ioan Humulescu
sau dascólul satului bódiюa Vasile. Dar marile, minunatele realizóri
literare ramòn totuÑâ€i þn "Amintiri din copilórie" : "gliganii",
"coblizanii", "hojmalóii", tóiaÑŽi pe linii de uriaÑâ€i, cu mijloacele
exagerórii conÑâ€tiente, atòt de caracteristicó stilului satiric,
mònuit de Creangó cu o deosebitó iscusinюó.
Limba fixató de Crengó þn opera sa este cea vorbitó cu atòta
culoare de юóranii din nordul Moldovei, iar procedeele lui stilistice
sunt, þn cea mai mare parte acelea ale literaraturii noastre
populare. Dar el a pus pecetea geniului asupra acestui stil, aÑâ€a
þncòt un timbru deosebit, profund original, rósuna þn toata opera.
Spuneam có o mare bucurie a vieÑŽii þnsufleteÑâ€te universul
literar al lui Creangó, rasfròngònd legótura puternicó a
scriitorului cu lumea þnconjurótoare, cu obiectele ei, cu oamenii ei.
El priveÑâ€te lucrurile, acÑŽiunile Ñâ€i gesturile oamenilor, ascultó
vorbirea acestora Ñâ€i le dó contur puternic, integròndu-le þn
poveÑâ€ti si amintiri. Personajele sunt surprinse þn miÑâ€córile cele
mai caracteristice ale ocupaÑŽiilor lor si aceasta contribuie
la sporirea realismului þnfaÑŽisórii vieÑŽii omeneÑâ€ti.
Condeiul scriitorului a prins þn trósóturi repezi miÑâ€carea
neþntreruptó a vieюii, þnregistrató de ochiul sóu pótrunzótor.
De aceea descrierile care presupun o aplecare mai þndelungató asupra
aspectelor vieюii, dònd un caracter oarecum static operei de
artó, sunt foarte rare la Creangó. Una dintre ele ar fi aceea a
cròÑâ€mei din Fólticeni, unde atenÑŽia nu cade, þnsó, asupra
spaюiului, asupra dispoziюiiei lucrurilor þn perspectivó, ci
asupra obiectelor si a utilitatii acestora. Descrierea devine
astfel o enumerere, ca Ñâ€i þn cazul prezentórii interiorului lui
Pavel Ciubotariul, a acareturilor lui Stan Póюitul, a próvóliei
jupònului din MoцNichifor CoÑŽcariul si altele. Cu aceeasi
concepÑŽie practicó despre viaюó scriitorul priveÑâ€te Ñâ€i obiectele
meseriilor sau ale gospodóriei Ñâ€i le preÑŽuieÑâ€te pentru
folosul pe care þl aduc oamenilor aceste produse ale muncii lor.
Marea originalitate a lui Creangó constó þnsó þn
construirea personajelor comice, groteÑâ€ti, obiectul satirei sale. Aici
autorul dó fròu liber exagerórii conÑâ€tiente, caracteristica stilului
satiric, þngroÑâ€Ã³rii caricatuale a trasóturilor fizice sau morale,
dònd naÑâ€tere neuitaÑŽilor sói "gligani" sau "coblizani".
Nicó din "Amintiri din copilórie" este unul dintre
personajele cele mai originale create de Creangó
dupó modelul popular al unui Pócaló sau Nastratin, este un erou
despre care scriitorul vorbeÑâ€te þn paradoxe, pentru a desemna
particularitaюile sale de om "anapoda". Äi cònd el spune, la
sfòrÑâ€itul pórÑŽii a-II-a din amintiri, ca Ñâ€i cum ar vorbi despre
sine: "Äi só nu credeюi có nu mi-am юinut cuvòntul de joi pònó
mai de-apoi, pentru có
aÑâ€a am fost eu, róbdótor Ñâ€i statornic la vorba þn felul meu.
Äi nu có mó laud, cóci lauda-i faюa; prin somn, nu ceream de
mòncare; dacó mó sculam nu mai aÑâ€teptam eu só-mi deie alÑŽii Ñâ€i
cònd era de fócut ceva treaba, o cam róream de pe acasó. Ä-apoi mai
aveam si alte lucruri: cònd mó lua cineva cu róul, puюina treabó
fócea cu mine; cònd mó lua cu biniÑâ€orul, nici atòta;
iar cònd mó lósa de capul meu, fóceam còte o dróguюa de
trebuÑâ€oaró ca aceea, de nici Sfònta Nastasia
izbóvitoare de otravó nu era þn stare a o desface cu tot meÑâ€teÑâ€ugul
ei. Povestea ceea: un nebun arunc-o piatró-n baltó si zece
cuminюi n-o pot scoate"- þnюelegem inteligenюa lui de a zugróvi un
astfel de personaj, autor, mai þntotdeauna, al còte unei "Dróguюe de
trebuÑâ€oare" pe care nimeni n-o mai putea descurca.
Creanga a þnvatat meÑâ€teÑâ€ugul naraÑŽiunii, cu tot "tacòmul"
ei, de la povestitorul popular pe care l-a ascultat nopюi þntregi þn
vremea copilóriei si adolescenÑŽei Ñâ€i a reprodus procedeele generale
ale limbii vorbite, ceea ce dó un aer accentuat de oralitate povestirii
sale. Sunt foarte frecvente mijloacele care indica rapiditatea acÑŽiunii
þntreruperea sau continuitatea ei, ritmul, miÑâ€carea (prin
interjecÑŽii, exclamaÑŽii, onomatopee). De asemenea el foloseÑâ€te
vorba de duh, zicala, proverbul, maxima popularó, dar cu o varietate si
o bogaюie de valori afective extraordinaró. Acestea devin o
componenta a stilului lui Creanga prin frecvenюa lor si prin faptul có
þmplinesc mai þntotdeauna o imagine. Ele sintetizeazó sau
subliniazó un caracter ori o situaюie, cuprind o aluzie sau ironie.
Critica clericaló este þntóritó þn "Amintiri din copilórie" prin
imaginea de animal fabulos creata de þntelepciunea popularó despre
feюele bisericesti:" Vorba ceea: picioare de cal, guró de lup, obraz
de soartó Ñâ€i pantece de iapó se cer unui popó". Apoi caracterul
de Nastratin al eroului Nicó este construit din þnÑâ€iruirea unor
paradoxe culminònd cu sinteticul proverb: "un nebun arunc-o piatró þn
baltó Ñâ€i zece cuminÑŽi n-o pot scoate.
Peste mijloacele generale, þmprumutate de rapsodul popular, Creangó
revarsó fóró þntrerupere darurile sale personale, care constau þn
þnregistrarea unor nuanюe psihologice fine in dialoguri, þn anumite
inflexiuni ale comentariului fócut pe marginea acюiunilor
þntreprinse de personaje, þn concluzie hazlii la unele din
acestea.
Arta lui Creangó mai constó Ñâ€i þn plasticitatea caracterizórilor
morale sau fizice ale eroilor sói, mai ales a celor negativi.
Ispróvile cele mai grozave ale eroului amintirilor sunt "trebuÑâ€oare",
iar bótaia dintre Paval Ñâ€i Mogorogea, cu dórmarea sobei, cu spargerea
ferestrelor este numitó cu candoare fóюarnica "clócuÑâ€oara asta".
De aceea folosirea de cótre Creangó a diminutivului dó mai
þntotdeauna o imagine contraró, de mórime neobiÑâ€nuitó a
dimensiunilor Ñâ€i astfel, cònd popa Buligó dó þn stilul profesiei
clericale, binecuvòntarea tradiюionaló: "Binecuvònteazó, Doamne,
mòncarea Ñâ€i bóuturica robilor Tói, amin!", þnÑŽelegem ce
cantitóюi enorme de vin desemna modestul diminutiv "bóuturica".
Plócerea scriitorului de a se juca cu aceste cuvinte þl duce
la numeroase jocuri de cuvinte, calambururi care exprima conducerea
pònó la ultimele consecinюe lingvistice a jocului logicii la
personajele hòtre sau anapoda.
Astfel opera lui Creangó apare ca o expresie unicó pònó þn
cele mai mici amónunte stilistice a unei concepюii colective,
populare despre viaÑŽa Ñâ€i lume, þntemeiató pe mijloacele de
realizare artisticó ale folclorului
Experienюa milenaró de viaюa, felul de a gòndi al юóranului,
transmis prin generaÑŽii succesive, concepÑŽia lui despre arta s-au
þntrupat þntr-un om de geniu a córui operó va rómòne þn fondul
de aur al moÑâ€tenirii noastre.