Referat Mihai Sadoveanu - Fantana Dintre Plopi -comentariu1

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Mihai Sadoveanu - Fantana Dintre Plopi -comentariu1 si de asemenea puteti face Download Referat Mihai Sadoveanu - Fantana dintre plopi -comentariu1

Citeste fragmente din Referat Mihai Sadoveanu - Fantana Dintre Plopi -comentariu1

Fântâna dintre plopi -demonstraţie că este povestire- Fiu al pamântului glorios al Moldovei, Mihail Sadoveanu a fost un scriitor deosebit de prolific, lăsând posterităţii o operă monumentală care se întinde pe o jumătzate de secol. Lumea de altadata, din vechimea poporului român, cu aşezările şi sufletul ei, este reconstituită din negura depărtărilor în volumul de povestiri „Hanul Ancuţei”. Opera literară „Fântâna dintre plopi” face parte din volumul de povestiri „Hanul Ancuţei”, fiind cea de-a patra povestire. Povestirea este o specie a genului epic în proză de scurtă întindere, cu o acţiune simplă, lineară, cu personaje puţine în care se prezintă o întâmplare din viaţa unui personaj. Dacă povestirea se concentrează asupra firului evenimentelor, nuvela aduce în discuţie imasginea unui personaj excepţional, în jurul căruia gravitează ceilalţi eroi. Tema operei literare „Fântâna dintre plopi” o presupune iubirea tragică dintre Neculai Isac şi Marga. Neculai Isac, căpitan de mazili, se îndrăgosteşte de o tigancă pe nume Mrga. Ţigăncuşa era pusă de unchiul său Hasanache să se întâlnească cu Neculai pentru a-l jefui, însă fata îi spune adevărul baiatului, care fuge, iar fata este omorâtă de rudele sale. Această iubire tragică este surprinsă în mai multe ipostaze. Una dintre ele ar fi îndrăgostirea la prima vedere. Urmează întâlnirile pe ascuns, iubirea cu obstacole, imposibilă şi cea tragică. Între cei doi existau obstacole precum diferenţa de rang social, de etnie şi religie, ce făceau acea iubire imposibilă. Titlul operei, format din două civinte semnificative, „Fântâna”, în care apa sugerează viaţă, iubire (eros), dar şi moartea (tanatos) şi plopul, considerat arborele singurătăţii, copac blestemat, de crengile căruia s-a spânzurat Iuda, desemnează locul de întâlnire al celor doi: „Fântâna dintre plopi”. Numarul plopilor din jurul fâmtânii – patru, sugerează tot moartea,prezenţa locului sugerând predestinarea pentru un loc tragic, tainic, singuratic. Prin povestire, trecutul prinde viaţă şi se confundă cu prezentul, căpitanul retrăind drama pe care o povesteşte. Naratorul din „Fântâna dintre plopi” este un narator personaj, deoarece ia parte (participă) la acţiunile desfăşurate, este creditabil şi subiectiv, întru-cât îşi exprimă sentimentele şi trăirile sufleteşti prin intermediul pronumelor şi verbelor la persoana I singular: „umblam”, „eram”, „mă”, „gândeam”, „am zărit”, „mi”, „eu”, „sunt”, etc. Ø Ú mergătoare povestirii: „Soarele bătea pieziş în hanul Ancuţei, scânteind în geamurile zăbrelite. Lăutarii se sculaseră din cotloanele lor şi-şi sticleau dinţii”, „Moldova curgea lin în soarele auriu într-o singurătate şintr-o linişte ca din veacuri; şi câmpiile eari goale şi drumurile pustii în patru zări; iar călăreţul pe cal parcă venea spre noi de demult de pe depărtate tărâmuri”. Cea de-a doua povestire aparţine căpitanului şi apare la persoana I: „Domnilor şi fraţilor, a vorbit căpitanul Isac de la Bălăbăneşti,-ascultaţi ce mi s-a întâmplat pe aceste meşeaguri când eram tânăr...”. Este prezentă şi povestirea în ramă, în acre povestirea eta încadrată între descrierile atmosferei de la han. Acţiunea se desfăşoară în urmă cu 25 ani la o fântână situată între patru plopi. Personajele din această opera sun puţine. Unul dintre acestea este Neculai Isac, văzut în planul prezentului, dar şi al trecutului. În planul prezentului, cel care-l descrie este naratorul iniţial, apoi comisul: „Era un om ajuns la cărunţie, se ţinea drept...”, iar în planul trecutului, personajul se autocaracterizează. Un alt personaj este Marga, descrisă din perspectiva lui Isac, Comisul Ioniţă şi ceilalţi ascultători. Hanul, ca şi moara, cârşma şi iarmarocul, sunt elemente specifice literaturii sadoveniene. Aici, personajele lui Sadoveanu retrăiesc întâmplări de demult, vocaţia lor adevărată fiind plăcerea vorbei, confesiunea. Cand apare Neculai Isac, este prima dată când se deschid porţile hanului, momentul fiind seara: „Moldova curgea lin în soarele auriu, într-o singurătate şi-ntr-o linişte ca din veacuri”. Apariţia povestitorului este proiectată în plan misterios, pentru a stârni interesul povestirii: „...pe şleahul Romanului se vedea venind un călăreţ, învăluit în lumină şi-n pulberi”. Între acest povestitor şi ascultătorii de la han se stabileşte o relaţie de prietenie, căpitanul adresându-se cu „Iubiţilor prieteni” sau „Domnilor şi fraţilor”. Acesta este primit în cercul povestitorilor datorită talentului, comun cu ceilalţi de povestitor. Acest talent este susţinut de participarea afectivă a personajului, de păstrarea suspansului precum şi de întrebările retorice care dinamizează acţiunea: „Mi s-a părut?”, „A fost o arătare?”, dar şi prin folosire unor conectori care aduc în prezent povestirea: „deodată”, „apoi”. Căpitanul reuşeşte de asemena să transmită ascultătorilor starea sa de spirit: „Am rămas tăcuţi şi mâhniţi”. El respectă totodată ceremonialul de la han: se aşteaptă prezenţa Ancuţei, care creează o buna dispoziţie prin vin şi bucate, aşteaptă să fie invitat de Comisul Ioniţă, închină alături de ceilalţi în cinstea povestitorului anterior, apoi începe să povestească. Spontaneitatea actului povestirii ţine de necenzurarea amintirilor. Acţiunea acestei opere este lineară, cronologică, cu un singur fir narativ şi respectă momentele subiectului. În expoziţiune este prezentată prezenţa lui Isac precum şi momentul sosirii la han, iar in intrigă este prezentată întâlnirea cu Marga. Desfăşurarea acţiunii prezintă întâlnirile pe ascuns dintre cei doi, iar în punctul culminant căpitanul află de înşelăciune, în timp ce în deznodămant, Neculai scapă, iar Marga este omorâtă. Conflictul este interior dar şi exterior. Cel interior are loc între datoria faţă de neam a Margăi şi sentimentele ei pentru Isac, iar cel exterior are loc între Neculai Isac şi banda lui Hasanache. Prin toate aceste trăsături menţionate, putem afirma că opera literară „Fântâna dintre plopi” este o povestire. 쥁@