Referat Vasile Alecsandri - Iarna -comentariu4

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Vasile Alecsandri - Iarna -comentariu4 si de asemenea puteti face Download Referat Vasile Alecsandri - Iarna -comentariu4

Citeste fragmente din Referat Vasile Alecsandri - Iarna -comentariu4

PASTELUL Iarna V. Alecsandri Vasile Alecsandri este unul dintre marii scriitori ai literaturii române din secolul al XIX-lea. A scris poezie, proză, teatru şi a cules creaţii populare româneşti. A fost profund preocupat de toate evenimentele culturale şi politice ale epocii sale, care au devenit surse de inspiraţie pentru poet. Cea mai importantă dimensiune a operei sale este poezia, Alecsandri fiind cunoscut ca un părinte al pastelului , izvorât din iubirea şi admiraţia sa faţă de natură. Pastelul este o creaţie lirică, în care este evocat un tablou de natură faţă de care eul liric îşi exprimă sentimentele în mod direct, apelând la descriere. În această definiţie se încadrează poezia “Iarna” a lui Alecsandri. Aceasta este un pastel, deoarece, prin intermediul versurilor, autorul îşi exprimă în mod direct sentimentele, încântarea în faţa cadrului natural surprins în anotimpul precizat în titlu. Din punct de vedere structural, poezia conţine patru catrene, prin care sunt descrise două tablouri, inegale ca întindere. Primul tablou înfăţişează iarna în plan cosmic: “din văzduh”, “fulgii zbor, plutesc în aer”, “Soarele rotund şi palid se prevede printre nori.” Celălalt tablou prezintă iarna în plan terestru: “Tot e alb pe câmp, pe dealuri”, “Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum”. Asistăm la modul în care, coborând din înalturi, iarna s-a instalat peste tot ce mişcă. În prima strofă, spaţiul nu poate fi delimitat cu precizie, elementele cosmice îmbinându-se cu cele terestre. Ele sunt redate în special prin imagini vizuale cum ar fi: “iarna cerne norii de zăpadă”, “fulgii zbor, plutesc în aer”. Aceste imagini sunt realizate prin intremediul unor figuri de stil: epitete – “lungi troiene”, “cumplita iarnă”, “ fluturi albi”; personificări – iarna cerne”; comparaţii – “ca un roi de fluturi albi”. â fără limite, speranţa naturii de a reveni la viaţă fiind abolită. Poetul compară soarele, astrul care sugerează viaţă şi căldură, cu “un vis de tinereţe printre anii trecători”, ceea ce accentuează cele spuse mai sus. Deşi dorit, el nu reuşeşte să învingă supremaţia iernii. Elementele din primele două strofe plasează descrierea într-un plan al înaltului. Începând cu strofa a treia tabloul iernii se întregeşte, schiţându-se planul terestru. Dacă în strofa a treia peisajul este static: “şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum” – în ultima strofă apar primele semne de viaţă: ”Iat-o sanie uşoară care trece peste văi… / În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi”; aceasta din urmă constituind şi o senzaţie auditivă. O caracteristică importantă a pastelului este prezenţa în text a epitetelor cromatice: “fluturi albi”, “umeri dalbi”, “ zale argintie”, “fantasme albe”. Observăm că albul specific iernii, domină tabloul. El este sugerat nu doar de epitetele cromatice, ci şi de repetara vocalei “a” în toate strofele poeziei. Cu o deosebită măiestrie, Alecsandri personifică aici fenomenele naturii, le conferă o imagine nemaipomenită. Ninsoarea, cea care, în primele trei strofe, împărăţeşte peste natură îşi pierde, în ultima strofă forţa, iar obtimismul şi bucuria şi iau locul. Din punct de vedere al versificaţiei, poezia are o rimă împerecheată, un ritm trohaic şi o măsură de 15-16 silabe pe vers. Descrierea tabloului este extraordinar realizată, parcă de mâna unui pictor profesionist. Sensibilitatea cu care Alecsandri a realizat acest pastel îl determină pe cititor să se transpună într-o lume mirifică, plină de farmec, dar şi de miraculos. 쥁@