Referat Mesianismul Poeziei Var2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Mesianismul Poeziei Var2 si de asemenea puteti face Download Referat Mesianismul poeziei var2

Citeste fragmente din Referat Mesianismul Poeziei Var2

Octavian Goga, mesianismul poeziei O. Goga a fost un poet militant, un poet social, care uit( de propriile-i necazuri, fiind chinuit de durerile celor multi ºi oprima(i. Figura bardului de la R((inari se incheag( (ns( nu numai din aceste versuri, ci din intreaga lui opera. Desi în poezia lui îºi fac loc ºi unele sentimente intime, totusi privita în ansamblu creatia în versuri a lui Goga reflect( atitudinea poetului cet((ean,cum de altfel l-au apreciat ºi contemporanii: “tr(ind pe p(m(nt ºi (ntre semenii lui, lupt( pentru idealurile acestora, c(nta lupt(nd ºi lupt( c(nt(nd.” (Al. Vlahu(a) Goga a inten(ionat s( fac( o adevarat( monografie liric( a satului ardelean. Inten(ia sa avea la baz( o cunoa(tere direct( ºi complex( a realit((ilor satului din Transilvania de la sf(r(itul secolului trecut ºi inceputul celui actual, ap(sat de subjugarea social( ºi na(ional(. Goga se deosebe(te, ca viziune totalizant( asupra satului, de unii predecesori. Acesta o m(rturiseste el (nsu(i: “Eu am v(zut în ((ran un om chinuit al p(m(ntului; n-am putut s(-l v(d în acea atmosfer( în care l-a v(zut Alecsandri în pastelurile sale ºi nici n-am putut s(-l v(d incadrat în acea lumin( ºi veselie a lui Coºbuc”. Goga a urm(rit din frageda copilarie via(a satului în toat( complexitatea ei, cu toate figurile lui reprezentative. A fost martorul fr(m(nt(rilor þãranilor, de la botez p(n( la cobor(rea în p(mint. Sufletul a vibrat la toate durerile satului, scrisul lui devenind, în tot ce este mai temeinic în crea(ia poetului “c(ntarea p(timirii noastre”. C(ci în poeziile lui Goga, mai cu seama în primul volum , nu este vorba de o durere individual(, particular( a poetului sau a unei persoane oarecare, ci de durerile tr(ite de satul transilv(nean de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Starea de lucruri grea, cunoscut(_ nemijlocit de poet, trezea un sentiment de protest, ceea ce l-a ºi determinat pe Goga s( afirme: “m-am n(scut cu pumni str(n(i, sufletul meu s-a organizat din primul moment pentru protestare, pentru revolt(, cel mai puternic sentiment care m-a c(l(uzit în via(( ºi din care a derivat ºi formula mea literar(.”. Izvorul acestei revolte este deci o (ndelungat( asuprire social( ºi na(ional(, care a strivit satul ardelean secole în sir. În poeziile lui Goga apare un sat ap(sat de nedrept((i, cu locuitori continuu fr(m(nta(i de “izb(virea” lor. În acest sens, spre exemplu, poezia De la noi incepe cu urmatoarele versuri pline de vibra(ie ºi semnifica(ie social(: “Cu fruntea-n t(r(n(, pl(ng(nd azi ne vezi, /Din slava, cerescule soare; /Rug(mu-ne (ie, azi sufletul nostru /Tu las(-l departe s( zboare. /Trimite ºi v(ntul, pribeagul drume(, /El, crainicul bol(ii albastre, /S( duc( departe, pe aripa lui, /Cuv(ntul strig(rilor noastre”. Aceea(i atitudine de compasiune fa(( de confra(ii din mijlocul c(rora a plecat îºi g(se(te expresie artistic( ºi în poezia A(teptare: “Sat din margine de codru, /Rev(rsat sfios în vale, /Tot mai jalnic cade-amurgul /Peste stra(inile tale! /Frunza plopilor pe plaiuri, /Ochii stelelor pe creste, /Rona firelor de iarb( /Pl(ng duioasa ta poveste”. Rela(ia poet-colectivitate rural( este organic(, indisolubil(, a(a cum apare ºi în poezia Plugarii: “La voi alearg( totdeauna /Truditu-mi suflet s( se-nchine; /Voi singuri str(juiti altarul /N(dejdii noastre de mai bine”. Goga se deosebeste de s(m(n(tori(ti în viziunea de ansamblu asupra satului, prin permanenta tendin(a de a scruta ad(nc aspectele sociale ale vietii satului. El nu idealizeaz( nici satul ºi nici ((ranul, nu se limiteaz( la surprinderea elementelor pitore(ti, decorative. Dimpotriv(, în concep(ia lui Goga ((ranul nu are pe nimeni care s(-l apere: “(i nimeni truda nu v-alina”, el, ((ranul tr(ie(te o via(( istovitoare: “A voastra-i jalea cea mai mare, /A voastra-i truda cea mai sf(nt(”. De aceea poetul lor le (nchin( aceste versuri convertite în imn ºi elegie: “Al vostru-i pl(nsul strunei mele, /Cre(tini ce n-aveti s(rbatoare, /Voi, cei mai buni copii ai firii, /Urzi(i din lacrimi ºi sudoare”. Vizionar( ºi mesianic( e poezia Cl(ca(ii. Ea izvor((te din dureroasa (n(elegere ºi compasiune a poetului pentru soarta ((ranilor cl(ca(i. Poezia se deschide cu imaginea unui peisaj torid, (ntr-un miez de var(, pe c(mp. Pe c(mp sunt iobagii, ((ranii cl(ca(i în (ir, g(rbovind la secera, cer(itorind parc( un nor pribeag. Miscarea lor grea, ap(satoare, istovit( de arsi((, o sugereaz( verbul în construc(ie modal(, prelungind prin r(sturnare topic(, sensul durativ al caznei: “Eu le vedeam (n(iruirea lung(, /Cum g(rbovit(-ncet (nainteaz( /Cum st(ruind prin hold(-(i taie uli(i, /Cer(itorind cu ochii stin(i o dung(/ De nor pribeag în v(natul din zare /C(nd secera-n trudita ei c(rare /(ir a(ternea în snopii grei de aur /Prisosul sf(nt de binecuv(ntare. (mpov(rata ºi chinuita existen(( a iobagilor se cite(te pe chipul lor (mpu(inat ºi stors de munc(, de dezn(dejde ºi resemnare; “mo(negi sl(biti ce scris aveau pe frunte/ z(d(rnicia pletelor c(runte, /b(rba(i sf(r(i(i, cu sufletele moarte /cu tot amarul unor vie(i de(arte " ºi femei “cu ochii stin(i, cu s(nul supt de trud(”. Proiec(ia dantesc(, cu scene de os(nda de infern, cople(e(te prin tragismul martirajului celor “os(ndi(i s( pl(ng( ºi s( tac(”, celor ce “se sting în neguri ºi uitare / ºi cad ºi mor de crude-mpovarare”, ºi, în contrast, st(pinul, (ntruchipare a unui blestem ancestral ce leag( ((ranul de robie ºi de cina lui s(rac(, din p(ine de neghin( ºi secar(. Finalul poeziei, retoric, vizionar, (nf((i(eaz( o umbr( de femeie. În pruncul pe care-l alapteaz( femeia, poetul intrevede un Mesia, menit sa fie “(nfrico(atul crainic /izb(vitor durerilor str(bune". Atunci, în ziua mare-a invierii, /Ace(ti osta(i cu fe(e ofilite, /Cu z(mbet mort, cu suflete trudite, /Ca-ntineri(i de suflul primaverii /S-or ridica, ei, care au fost str(jerii /Amarului, ºi-ai mortii, (i-ai durerii, /Cu bra(ul greu de greul r(spl(tirii /Toat( (arina gliei dezrobite /Si mun(ii to(i /(i-ad(ncurile /(nfrico(ata clip-a primenirii, /C(nd suflet nou prime(te (ntrupare, /(i-n str(lucirea razelor de soare /El h(r(ze(te vremii-nb(tr(nite /Ve(tmintul nou, de noua s(rb(toare”. Poezia, în (ntregul ei, sugereaz( r(zvr(tiri (nfrico(ate ce n-au nume, dar care au s( vin(. Satul lui Goga, este un sat al muncii, al unor (nalte valori etice, este un sat personaj moral, social ºi istoric. Din acest sat se desprind, r(nd pe r(nd, ºi trec prin fa(a ochilor no(tri tablouri, figuri individuale vibrant evocate de poet precum Dasc(lul: “Bl(nd îmi r(sai cu fa(a ta blajin(, /Cu z(mbet bun, cu ochi cumin(i ºi limpezi, /Str(lucitor de lacrimi ºi lumin(”, D(sc(li(a : “C(ci tu-mi r(sai în zare, /A vremii noastre dreapta muceni((, /Copil blajin, cuminte prea devreme, /Sfielnic(, b(laie d(sc(li((”. Figurile de “luminatori” ai satului nu se configureaz(, în poeziile lui Goga, numai ca ni(te r(sp(nditori de cultur(, ci ºi ca ni(te r(zvr(titori ai mul(imilor oprimate. Astfel Apostolul e prezentat ca un r(scolitor de constiin(e, un om al c(rui glas pl(nge at(tea patimi ne(mplinite (nc(: “At(tea patimi pl(ng în glasul /Cuv(nt(torului p(rinte, /(i-at(ta dor aprind în inimi /De clipa r(zbun(rii sfinte”. Din suita de figuri evocate de Goga, mai fac parte: dasc(lul Ilie, cantorul Cimpoi, Laie Chiorul, popa Solomon, biata Mura, L(utarul ºi altele .Toate laolalt( completeaz( monografia liric( a satului ardelean. Poezia lui Goga este mesianic(, (n(eleas( în sensul de (ncredere în eliberarea social( ºi na(ional(. Glasul “p(timirii” izvor((te din durerea inrobirii sociale ºi na(ionale a dezmo(teni(ilor neamului sau, iar “m(ntuirea”, din fierbintea (ncredere în dezrobirea social( ºi în unitatea politic( a na(iunii. Poetul e în postura unui “apostol” care, cu sentimentul unei revela(ii, are s( vesteasc( “ziua cea mare” a eliber(rii, a bucuriei izb(virii neamului din amar ºi suferin((. Poezia lui Goga este vizionar(, mesianismul ei vestind (nf(ptuirea m(re(elor idealuri istorice ale poporului nostru pentru dreptate social( ºi na(ional(. Ü¥eÀ