Referat Caragiale

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Caragiale si de asemenea puteti face Download Referat Caragiale

Citeste fragmente din Referat Caragiale

1. Haimanale – satul unde s-a născut Satul în care s-a născut Caragiale se numea Haimanale şi el se găseşte la jumătatea distanţei dintre Ploieşti şi Târgovişte lângă mănăstirea Mărgineni . Satul Haimanale din judeţul Prahova , era o adunătură de căsuţe sărăcăcioase , cu oameni pripăşiţi pe acele coclauri – de unde provine şi numele ironic al cătunului . Caragiale s-a născut la data de 30 ianuarie 1852 în casa lui Luca , grămăticul mănăstiri Mărgineni şi Cati find numit Iancu şi alintat Iancuţu – viitorul scriitor Nenea Iancu . Este botezat la data de 7 ferbruarie 1852 la biserica mănăstirii . 2. Părinţii şi rudele Târziu , I.L. Caragiale recunoaşte că este nepotul unui grec bucătar . Bunicii dinspre tată , Ştefan şi Maria , îşi aveau rădăcinile în insula Indra , din golful Egina , aproape de Atena . Ei veniseră în Ţara Românească în suita domnului fanariot Ion Caragea în anul 1812. După fuga lui Caragea în timpul faimoasei ciume , Ştefan şi Maria care purtau iniţial numele de Caragea devenit mai apoi Caragialii ,au rămas pe malurile Dâmboviţei unde meseria de bucătar este foarte căutată . Ştefan şi Maria au avut cinci copii : Luca , Costache , Ecaterina , Anastasia şi Iorgu . Venirea lor în Ţara Românească a fost cu noroc, cei trei fraţi Caragiale şi-au înscris numele în istoria teatrului românesc , I.L. Caragiale a devenit mare scriitor clasic român , iar feciorii acestuia Mateiu Caragiale a devenit prozator şi Luca Ion Caragiale a devenit poet simbolist . Tatăl lui I.L. Caragiale , Luca a fost actor dar fiindcă familia sărăcise renunţă . El se căsătorise cu Caliopi , actriţă la Societatea Filarmonică . Din cauza neânţelegerilor se desparte de Caliopi , renunţă la teatru şi îşi găseşte o slujbă în administraţia Mănăstirii Mărgineni , fiind copist devenind apoi secretar al sfintei mănăstiri . Mama lui I.L. Caragiale este Ecaterina Chiriac Caraboa născută în 1815 la Braşov într-o familie de aromâni şi care trăia cu Luca Caragiali încă din anul 1848 deşi nu erau căsătoriţi . Deşi la naşterea lui Iancuţu avea 37 de ani , îşi păstrase frumuseţea din vremea tinereţii . Iancuţu, copilaşul tătuţului Crescând, Ion Luca, are o copilărie asemănătoare cu cea a lui Mihai Eminescu. Cei doi viitori prieteni ascultau poveşti, băteau clocaurile şi făceau tot felul de năzdrăvănii împreună. Mama, Ecaterina, îi scria soţului ei care se afla la Bucureşti în interes de serviciu: ,, Iancuţu, copilaşul nostru cel scump, sărută mâna tătuţului şi la toţi şi la toate rudele; el se află sănătos, voinic împreună cu mama lui …” Îi plăcea foarte mult apa, iar la numai câţiva anişori hoinărea ,, ca un sălbatic, către apusul soarelui”. El asculta basmele spuse de moşnegi şi de bătrâne. Când împlinise şapte ani, tatăl, se mută cu familia la Ploieşti, unde devenise avocat. 4. Şcolar la Ploieşti Este încredinţat dascălui Haralambie şi părintelui Marinache de la biserica Sf. Gheorghe unde învaţă slova chirilică unde excact ca ştrengarii din amintirile lui Creangă făceau tot felul de năzdrăvănii pentru care dascălul Haralambie le aplica câte o feştilă şi două palme . Odată ieşit de sub tutela popii Marinache ,elevul Iancu va urma Şcoala Domnească nr1 din Ploieşti între anii 1859-1864 find înscris în clasa a II a unde scrie frumos şi învaţă bine ieşind al III lea în clasă . În clasa a III a este profund impresionat de institutorul său Basile Drăgoşescu , dascăl deosebit , de la care a învăţat cu litere străbune toată româneasca pe care o ştiu.Nuieluşa acestuia era o adevărată baghetă magică , mai ales la însuşirea ortografiei . Când şcoala a fost vizitată de domnitorul Cuza , institutorul a rostit un cordial cuvânt de salut care a mişcat asistenţa . Urmează clasa a IV a cu învăţătorul Mihail Georgescu . Se pare că urmează clasa aVa în particular încheind ciclul gimnazial în anul 1867 la gimnaziul Sfinţii Petru şi Pavel avînd note bune mai puţin la purtare unde avea nota 6 , ceea ce dovedeşte că adolescentul era zbenguit ca în Haimanale . Se presupune că urmează clasa a V a de liceu în Bucureşti unde se mutase cu mama şi sora sa . Nu a făcut mulţi purici la liceul bucureştean mărturisind că şi-a făcut studii la şcoala lumii … 5. Unchii şi lumea teatrului Între anii 1868-1870 urmează Conservatorul din Bucureşti la clasa de mimică şi declamaţie a unchiului său Costache Caragiale . Este vremea când îl cunoaşte pe Eminescu , tânăr rătăcitor cu trupele de teatru de care îl va lega o mare prietenie . Unchii săi se dedicaseră teatrului având patima scenei care îl subjugă pentru totdeauna pe Iancu . Ucenicia ca actor i-a folosit mai apoi la scrierea comediilor şi schiţelor sale inegalabile . La dorinţa tatălui său este încadrat ca copist la tribunalul din Ploieşti unde va lucra doar câteva luni . Este anul 1870, când tatăl său se stinge la vârsta de 58 de ani . După înmormântarea tatălui său renunţă la postul de copist şi se dedică teatrului , gazetăriei şi literaturii . Ca şi Eminescu călătoreşte cu trupele de teatru ale unchiului său Iorgu , iar în stagiunea 1871 – 1872 este sufler şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti . Din leafa mică trebuiau susţinute material mama Cati şi sora Lenci. 6. Limbă ascuţită , O noapte furtunoasă , O scrisoare pierdută. Alături de actori şi gazetari trăieşte în lumea berăriilor bucureştene , unde cunoaşte fel de fel de tipuri de oameni , pe care apoi le va surprinde literar , ca nimeni altul . Inteligentul cu limbă ascuţită nu tace . Are umor , vervă şi sarcasm . Debutează în anul 1873 în revista umoristică Ghimpele , continuatoarea revistei Nichipercea unde semna cu numele Car şi Palicar . Cu rubrică umoristică colaborează la ziarul Telegraful . Este girant responsabil la gazeta Alegătorul liber şi redactor al Claponului. Colaborează la ziarul conservator Timpul , unde este coleg cu Slavici şi Eminescu . Toate aceste exerciţii gazetăreşti pregăteau piesele de teatru comice , schiţele şi momentele umoristice care l-au consacrat . Nenea Iancu , cel cu limba ascuţită , îşi ascuţea şi pana … La 21 mai 1878 Teatrul Naţional din Bucureşti reprezintă cu succes piesa Roma învinsă a lui Alexandre Parodi tradusă de către Caragiale . Este lucrarea care produce debutul lui Caragiale la Junimea , în revista căreia Convorbiri literare îşi va publica principalele opere . În ziua de 12 noiembrie 1878 citeşte la Junimea , O noapte furtunoasă , despre care Iacob Negrutzzi spunea : o piesă citită atât de bine că ne-am tăvălit de râs . Premiera acestei piese are loc la 18 ianuarie 1879 în reprezentaţia Teatrului Naţional din Bucureşti , cu o sală aproape plină , care s-a bucurat de un succes complex şi meritat . Ecoul piesei a fost diferit , unii au aplaudat sincer , alţii au aplaudat cu noduri în gât . Cronicile teatrale liberale spun despre piesă că este un atentat la morala cetăţenească . A doua reprezentaţie a piesei este un mare succes cu toate încercările de a o compromite . Apoi piesa este scoasă din repertoriul teatrului . Cu toată împotrivirea adversarilor comedia este tipărită şi publicată în revista Convorbiri literare , iar la invitaţia lui Maiorescu , Caragiale pleacă într-o călătorie la Viena într-o vacanţă de zece zile . Scrie în continuare farsa Conu Leonida faţă cu reacţiunea publicată în numărul din februarie al Convorbirilor literare . Comedia a fost jucată de Teatrul de Vară din grădina Râşca . Cei de la putere se mai păcăliseră odată cu piesele lui Caragiale . Anii 1881-1883 sunt anii în care este revizor şcolar în judeţele Neamţ-Suceava iar apoi în judeţele Argeş-Vâlcea , în urma unui incident cu prietenul său Eminescu , legat de Veronica Micle . Este perioada când călătoreşte mult prin ţară , cunoşte pe viu realităţile vieţii , precum şi multe figuri care se vor regăsi în operele sale . Din leafa sa întreţine în continuare pe mama Cati şi sora Lenci . Scrie capodopera O scrisoare pierdută , pe care o citeşte în şedinţa Junimii din 6 octombrie 1884 în prezenţa lui Alecsandri . Este reprezentată de Teatrul Naţional din Bucureşti ,la 13 noiembrie în regia lui C.I. Nottara , publicată în revista Convorbiri literare în februarie 1885. Următoarea lucrare este farsa de carnaval D-ale carnavalului apreciată de Maiorescu drept hazlie . S-a jucat la Naţionalul bucureştean la data de 8 aprilie 1885 stârnind ropote de aplauze cât şi fluierături . Este scoasă de pe afiş fiindu-i reproşată din nou imoralitatea în limbaj . Maiorescu îi ia apărarea publicând în revista Convorbiri literare articolul Comediile d-lui Caragiale . 7. Om fără noroc şi … familist , o moştenire şi norocul care-i surâde În zadar crezuse Caragiale că din teatru se va îmbogăţi şi va câştiga să trăiască bine el , mama Cati şi sora sa Lenci . Totalizând banii primiţi după şase mari piese , după traducerea piesei Roma învinsă , îşi dă seama că a câştigat multe fluierături şi articole răutăcioase în presa vremii şi puţini bani . Nici din gazetărie nu câştiga cine ştie ce . Lucrează la ziarul de orientare liberală Voinţa naţională , predă ca suplinitor la Liceul Sf . Gheorghe . Are nevoie de mulţi bani deoarece se naşte fiul său Mateiu Caragiale din legătura cu Maria Constantinescu . În primăvara anului 1888 este numit director general al teatrelor , dar în anul 1889 îşi dă demisia . Este perioada când devine familist căsătorindu-se cu Alexandrina Burelly fica unui arhitect . Împreună cu soţia voiajază de plăcere în Italia . Apar o serie de cărţi ale scritorului dar este respins de la premiul Academiei cu drama Năpasta . Caragiale era sărac la fel ca Eminescu prietenul care murise la 15 ianuarie 1889,făcându-l să verse lacrimi amare . Dar norocul se schimbă şi primeşte o moştenire din partea unei mătuşe bogate anume Ecaterina Momolo Cardini în a cărei stăpânire intră în anul 1904 după un lung proces . Putea să nu mai scrie pentru câţiva bănuţi şi multe articole răuvoitoare dar omul cu noroc nu se putea vindeca de patima scrisului careîl va urma până la moarte . 8. Eminescu şi Caragiale Sentimntal , Caragiale plângea după ochelarii săi de miop . Prietenul său Eminescu pe care o dată în viaţă îl jignise sufleteşte nu mai era . Iancu mai vărsase odată la crimi amare în anul 1883când aflase că D-l Eminescu a înebunit . Acum în iunie la înmormântarea Luceafărului va scrie articolul În Nirvana unde va povesti cum l-a cunoscut pe Eminescu . Îşi făcea reproşuri deoarece prietenia lor fusese tulburată de Veronica Micle faţă de care Caragiale fusese atras . Acestă aventură trecătoare l-a rănit profund pe poet . A urmat regretul Veronicăi , împăcarea cu Eminescu şi despărţirea de Caragiale. Se spune că din acest episod erotic a răbufnit ca o perlă dintr-o scoică rănită nestemata Luceafărul , în care Cătălin , viclean copil de casă n-ar fi altul decât nenea Iancu . Caragiale povesteşte despre întâlnirea sa cu Eminescu din tinereţe care ştia nemţeşte şi citea în gura mare pe Schiller culcat în fân . Apoi aveau să lucreze amîndoi la ziarul Timpul . Luau masa la vereun birt împreună cu Slavici apoi se îndreptau spre casa lui Eminescu unde Caragiale îl provoca pe Eminescu : -Măi , drept să-ţi spun , mie Kant al tău mi se pare un moftangiu . Atunci Mihai lua foc şi ceasuri întregi vorbea despre filozofia germană , fiind un excelent profesor celor doi prieteni . 9. Berarul După ce şi-a scandalizat contemporani prin piesele sale , el îi mai scandalizează odată făcându-se berar . Deschide în anul 1893 o berărie în Gabroveni,unde se retragea într-o odaie rezervată la o bere cu prietenii . Mai înfiinţează Berăria academică Bene Bibendi , Berăria cooperativă şi Gambrinus . Îi plăceau bericica , gretărelul şi bârfa literară . Câte personaje , din scrierile sale nu a întâlnit în lumea pitorească a berăriilor . 10. Procesul Caion, Alexandrina şi copii , exil de bunăvoie la Berlin În şase ani îşi scrisese comediile care au fost primite cu fluierături şi articole răutăcioase . Drama Năpasta a fost reprezentată pe scenă în data de 3 februarie 1890 şi nu a fost fluierată dar cronicile literare au fost foarte aspre şi jignitoare la adresa lui nenea Iancu . Procesul Caian celebru în istoria literaturii române i-a dat bătaie de cap deoarece un student întârziat pe nume Constantin Al . Ionescu- Caion , pe care Caragiale îl ironizase , publică două articole calomnioase în Revista literară : Domnul Caragiale şi Domnul Caragiale n-a plagiat a copiat . În aceste articole acest Caion susţine că dramaturgul a copiat drama de la un autor ungur pe nume Istvan Kemeny . După informări prealabile află că nu există nici un autor cu acest nume şi nici o lucrare cu acest titlu şi îşi dă seama că lucrătura este clar politică . El îl dă în judecată pe Caion , fiind apărat magistral de avocatul şi scriitorul Delavrancea . Excrocul Caion a fost condamnat iar mai apoi achitat . Procesul Caion , însă , l-a măcinat stiind cine se ascunde în spatele acestuia . Acum să vorbim puţin de iubirile lui nenea Iancu . După aventura cu poeta Veronica Micle se retrage . Se îndrăgosteşte de o tânără pe nume Fridolina , dragoste care nu îi este împărtăşită . După aceea se îndrăgosteşte de Maria Constantinescu , care îi dăruieşte un fiu pe Mateiu . Deşi nelegalizată legătura lor , el îl recunoaşte pe Mateiu ca fiu al său . În anul 1889 se căsătoreşte cu Alexandrina Burely care i-a născut două fetiţe care i-au murit de tuse convulsivă . Soţia sa îi mai dăruieşte doi copii un băiat Luca - Luky şi o fată Ecaterina –Ţuşchi . Ajuns la capătul răbdării , încolţit de duşmani mai mici sau mai mari avînd o avere bunicică se hotărăşte să se exileze departe de ţară stabilindu-se la Berlin în anul 1904 . Face mai multe călătorii în ţară cu prilejul unor evenimente , unele fericite altele nefericite . Locuieşte mai mulţi ani în diferite case în Berlin ultima fiind locuinţa din Schoneberg , unde îşi primea toţi musafirii din ţară . 11. Cum s-a stins marele scriitor Aflat la Berlin în casa spaţioasă , inima slăbită îi dă un semnal . La început de iunie se simte mai bine şi are chef de călătorii . În seara zilei de 8 iunie 1912 stătea de vorbă cu fiul său Luky în biroul de lucru . A doua zi soţia sa l-a găsit în jurul prânzului cu ziarul în mână între măsuţa de noapte şi pat . Inima lui nu mai bătea şi avea obrazul liniştit . Scriitorul a fost înmormântat în cimitirul protestant din Schoneberg , iar în toamnă este adus la Bucureşti şi înmormântat la cimitirul Bellu nu departe de mormântul lui Eminescu . Opera lui I.L.Caragiale Opera lui Caragiale cuprinde patru mari capitole şi se poate structura în : epoca marilor creaţii dramatice , epoca momentelor schiţelor şi amintirilor , epoca nuvelelor şi povestirilor şi activitatea de gazetar . Activitatea de gazetar a lui Caragiale se întinde pe întreaga perioadă a vieţii artistului iar articolele sale au avut ca lait motiv satira şi înfierarea orânduirii în care trăia . De altfel întreaga sa operă este o frescă satirică a epocii sale . Ceea ce este de necrezut este că şi astăzi Caragiale prin opera sa este foarte actual . Satira socială a epocii sale este actuală şi astăzi . Dacă este să facem o paralelă între societatea descrisă de Caragiale şi cea contemporană diferenţele sunt minore în toate domeniile de activitate . Articolele sale din gazetele timpului înfierează toate racilele societăţii . Exemplificăm aceste spuse cu diferite titluri . Astfel clasa politică şi toate maşinaţiunile politice ale vremii sunt foarte bine structurate în capodopera sa O scrisoare pierdută în care satirizează demagogia , fanfaronada , prostia , lipsa de scrupule , şantajul politic şi amoros , lăcomia , îngâmfarea şi altele . Aceste sunt actuale şi astăzi de părcă acum ar fi scrise . Nejunsurile şcolii româneşti din acea epocă sunt descrise tot prin satiră . El atacă corpul profesoral slab pregătit , fără scrupule , sărăcia din şcoli , copii săraci sunt puşi în antiteză cu cei bogati . Semnificative în acest sens sunt schiţele :Un pedagog de şcoală nouă , Bacalaureat , Lanţul slăbiciunilor şi altele . Ciudat este faptul că astăzi la 150 de ani de la naşterea scriitorului şcoala românescă se confruntă cu aceleaşi neajunsuri satirizate de nenea Iancu . Ia atitudine faţă de exploatarea ţăranilor de către moşieri şi modul în care a fost înăbuşită răscoala ţărănească de la 1907 în articolul 1907 din primăvară până în toamnă . Anii 1878 – 1890 reprezintă epoca marilor creaţii dramatice ale lui I.L.Caragiale . Începând cu anul 1877 Caragiale publică cronici dramatice care dovedesc grija pentru dezvoltarea teatrului românesc . Este perioada când apar marile opere cum sunt : O noapte furtunoasă , Conu Loenida faţă cu reacţiunea , O scrisoare pierdută , Năpasta . Apare ca gen literar portretul satiric iar în operele sale nenea Iancu întâlnim multe tipuri de portrete prin care satirizează defectele personajelor ca exponenţi ai societăţii . O altă epocă literară a creaţiei lui Caragiale o reprezintă Momentele şi schiţele. Acestea sunt scrise după epoca pieselor teatrale . Ele sunt adevărate perle umoristice şi satirice . Excelent realizate şi de tot hazul sunt : D-l Goe , Vizită , Bubico , Five a clock şi altele . În acestea sunt criticate moravurile şi năravurile oamenilor şi ale societăţii . Un alt gen este nuvela , care au fost scrise în parteaa doua a vieţii sciitorului . Aici umorul este părăsit cu problematica gravă a existenţei ca în drama Năpasta.Dintre acestea amintim O făclie de Paşti , Păcat , Două loturi , În vreme de război . Caragiale este atras de nuvela fantastică , gen literar deosebit de gustat de toţi cititorii . Dintre acestea amintim : Kir Ianulea , La hanul lui Mânjoală , Calul dracului , Abu Hasan şi altele . Talent realist , creator însetat de o viaţă mai bună , Caragiale a reuşit să ridice literatura realist – critică la culmile ei . Se poate spune că el a preluat în opera sa şi a ridicat la un nivel înalt critica din opera lui Alecsandri şi Filimon adaptată la epoca în care trăieşte . Particularitatea creaţiei lui Caragiale o reprezintă comicul cu puternice rădăcini sociale . Numit la o şezătoare literară umorist el s-a simţit insultat el fiind un satiric , un acuzator . Purtătoare a unui bogat conţinut de viaţă opera lui Caragiale este un model de măiestrie literară . Ca şi Eminescu sau Creangă , marele satiric avea o înaltă conştiinţă a răspunderii sale ca artist . Lucra cu cea mai mare grijă cu migală străduindu-se să obţină concizie şi claritate desăvârşită . De aici impresia de lucru perfect cizelat în operele sale . În ciuda tuturor faqlsificărilor operei sale , în ciuda nerealistei puneri în scenă a pieselor lui Caragiale , masele largi ale poporului au ştiut să vadă în aceste piese , momente , schiţe , nuvele şi povestiri , opere geniale puse în slujba luptei lor . Critici literari Opera lui Caragiale a fost îndelung disecată adulată sau hulită de contemporanii săi în funcţie de interesul de clasă . Dar nimeni nu a putut să nege valoarea lor literară prieteni sau duşmani . Menţionăm cîteva păreri ale unor critici de renume . “ Un condei mai stăpânit n-a existat vreodată , nici aiurea şi rareori un creaqtor mai mare a nimicit cu mai multă pasiune opera sa pentru că n u corespundea celor mai nobile intenţii artistice . Dar în acelaşi timp , mintea lui era plină de planuri uriaşe , de figuri extraordinare , de acţiuni exagerate , de contraste tari , de atacuri revoluţionare , de paradoxe nebune şi nicodată nu era mândru decât atunci când putea să prindă în senina formă clasică rece ceva din concepţiile unui romantism înflăcărat”. N. Iorga – I.L.Caragiale 1912 “E bine să stăruim pentru locul pe care Ion Luca îl ocupă în scrisul românesc , cu entuziasm , cu înaltă prţuire şi asupra celeilalte fizionomii a literatului povestitorul de originală substanţă şi expresie . “ Pompiliu Constantinescu – Scrieri 1967 “ În timp ce opera antecesorilor săi e numai fragmentară şi de multe ori turnată în tipare de fabricaţie romantică , singur Caragiale urmăreşte cu metoda şi cu toate variatele dispoziţii artistice ale temperamentului său studiul minuţios al societăţii în mijlocul căreia trăieşte . “ Perpessicius – Menţiuni de istoriografie 1957 쥁