Referat Miorita - Comentariu7

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Miorita - Comentariu7 si de asemenea puteti face Download Referat Miorita - comentariu7

Citeste fragmente din Referat Miorita - Comentariu7

Mioriţa (baladă populară) Înclinaţia spre creaţie şi frumos a poporului nostru se manifestă încă din cele mai vechi timpuri,în toate domeniile şi în cele mai vechi forme:în muzică,dans,prelucrarea materialelor,arhitectură,literatură reprezentând căi căi de exprimare a gustului pt. frumos,armonie şi eleganţă. Acea formă a culturii populare al cărei mesaj transmite cu ajutorul cuvântului alcătuieşte folclorul literar. Creaţiile populare reprezintă sinteza de viaţă a românilor concretizată în teme şi motive diverse(bucuria vieţii şi a dorinţelor împlinite,zbuciumul împlinirii,devotamentul în prietenie,durerea pierderii celor dragi,zbuciumul împlinirii,devotamentul în prietenie,sentimentul nesupunerii şi răzvrătirea în faţa nedreptăţii) În „Istoria lit române”,criticul şi istoricul lit George Călinescu a afirmat că la baza literaturii noastre stau 4 mituri,între care mitul comuniunii omului cu natura regăsit în balada „Mioriţa” în care motivul pastoral are cel mai mare ecou din lit română.Balada populară este o specie a genului epic, în versuri negrupate în strofe,de mare întindere,cu o acţiune simplă,lineară menită să aducă în prim plan personajele,puţine,dar prezentate în antiteză. Considerată o culme a creaţiei noastre populară,nu numai prin profunzimea ideilor şi sentimentelor prezentate,ci şi prin perfecţiunea expresiei poetice „Mioriţa” este o baladă populară sau un „cântec bătrînesc”,răspândită pe tot cuprinsul ţării,transmisă pe cale orală din generaţie în generaţie,fapt ce explică existenţa aproape a 1000 de variante. „Mioriţa” a fost culeasă de Alecu Russo în timpul exilurul său la Mânăstirea Soveja,încredinţând-o apoi prietenului său V.Alecsandri care a indus-o în volumul său de poezii”Balade adunate şi îndreptate de V.Alecsandri”. Subiectul baladei este destul de simplu şi 3 ciobani reprezentând cele 3 mari provincii românesti,coboară cu turmele de oi de pe munte pt. a ierna la câmpie. 2 dintre ei(ungureanul şi vrânceanul) se hotărăsc să-l omoare pe cel de-al treilea pt a-şi însuşi avutul lui.Planul este auzit de-o oiţă năzdrăvană şi îl dezvăluie stăpânului său.Aflînd de posib. Morţii,ciobanul moldovan adoptă o atitudine demnă,senină. Împărtăşind-şi ultimele sale dorinţe în cadrul unui testament liric,care este şi cea mai întinsă parte a baladei. Pe această structură simplă,geniul poporului a ţesut o poveste fascinantă în care se amestecă mituri şi tradiţii străvechi,credinţe şi dorinţe al omului simplu. În componenţa baladei se pot distinge 6 motive aflate într-o relaţie logică alergând unul din altul într-o construcţie epico-lirică unitară:motivul transhumanţei,conflictul mioarei năzdrăvane,testamentul,moarte-nuntă,măicuţei bătrâne. Primele 2 versuri fixează coordonatele spaţiale ale întâmplării:”pe-un picior de plai/Pe-o gură de rai”,deci într-un spaţiu fantastic şi feeric fără repere concrete,momentul întâmplării fiind unul atemporal,ceea ce sugerează un veşnic prezent-expresie a transhumanţei.Valoarea de prezent continuu este redată de verbul la indicativ”se cobor” şi interj.”iată”. Diminutivul”ciobăneii” are în vedere vârsta fragedă a ciobanilor care preluau de la părinţi o îndeletnicire străveche creşterea oilor.Precizarea locului,timpului şi a pers. const. exp. baladei. Pe motivul cont este constituită intriga act. ce constă în hot baciului moldovean şi al celui muntean ca „l-apus de soare/ ca să mi-l omoare/ pe cel moldovan/(cauza fiind de natură economică). Cauza fiind lăcomia şi invidia celor doi:”Că-i mai ortoman/Ş-are oi mai multe/Şi cai învăţaţi/Şi câni mai bărbaţi”/ Folosirea în intrigă a dativului etic cu”să mi-l omoare” este o marcă a participării afective a creatorului popular la acţiune. Desfăşurarea acţiunii debutează cu motivul oiţei năzdrăvane al cărui comportament anormal s-a manifestat timp de 3 zile.Pt.a atrage atenţia stăpânului şi a-i putea spune despre pericolul ce-l pândea:”De trei zile-ncoace/Gura nu-ţi mai tace/Iarba nu-ţi mai place”.Autorul popular personifică mioara făcând-o un personaj fabulos cu puteri ocrotitoare. ¬ ® ( P Ö gdT hT hÑ hT -:”-Drăguţule bace/Dă-ţi oile-ncoace/La negru zăvoi/…Îţi cheamă ş-un câne/Cel mai bărbătesc/Şi cel mai frăţesc.” Până aici,balada are un caracter epic,accentul căzând pe acţiune şi personaje,epicul, fiind convertit prin geniul autorului anonim,într-un lirism pur ,căci asistăm la exprimarea căci asistăm la exprimarea ultimelor dorinţe ale ciobanului într-un admirabil monolog liric ce are la bază motivul testamentului.Acest motiv ocupă ce cea mai mare parte a baladei având un puternic ocant filozofic cea are ca suport ipoteza morţii:”Şi de-a fi să mor?” Folosirea viitorului popular ipotetic însoţit de conj. „de” cu sensul de „dacă” întăreşte ideea că moartea e doar o posibilitate şi nu o atitudine.În testament,ciobanul lasă cu limbă de moarte să fie îngropat în universul familiar ,alături de fiinţele şi obiectele pe care le-a iubit în timpul vieţii,”în strunga de oi/Să fiu tot cu voi/În dosul stînii/Să-mi aud cânii…/Iar la cap să-mi pui/Fluieraş de fag/Mult zice cu drag/Fluieraş de os/Mult zice duios/Fluieraş de soc/Mult zice cu foc”. Testamentul construit pe relaţia om-natură este realizat artistic cu ajutorul alegoriei moarte-nuntă.Ciobanul se arată cunoscător al tradiţiilor şi obiceiurilor:”Celui care-a murit/ nenuntit/se organizează o mormântare ca o nuntă:”Să-ţi spui curat/Că m-am însurat/C-o mândră crăiasă/A lumii mireasă.” Însurătoare cu mândra crăiasă a lumii sugerează într-un limbaj metaforic trecerea în nefiinţă a tânărului care nu a trecut încă pragul căsătoriei.Nunta lui este una cosmică prin care se împlineşte datina şi este completată o perioadă abigatorie .La nunta cosmică sunt nelipsite elementele cadrului natural,atât terestră cât şi cosmică:”Soarele şi luna/Mi-au ţinut cununa/Brazi şi păltinaşi/I-am avut nuntaşi/Preoţi munţii mari/Păsări lăutari/Păsărele mii/Şi stele făclii”.La nunta lui” a căzut o stea”,iar apariţia simultană a celor 2 copuri cosmice sugerează apocalipsa. În filozofia simplă dar profundă ,a omului din popor,moartea e văzută ca o contopire cu natura din care ne-am născut şi de aceea ea nu are nimic înspăimânător. Tot în partea testamentară apar 2 portrete,de a mări frumuseţea morală: a fiului ca expresie a idealului de frumuseţe masculină şi de dragoste filială şi al mamei ca expresie a idealului de dragoste maternă care îşi caută fără odihnă fiul. Portretul măicuţei bătrâne este prezentată în mişcare exprimând neliniştea şi disperarea mamei care nu-şi găseşte fiul.Verbele la gerunziu”alergând”,”lăcrămând”,”zicând”, reuşesc să realizeze imaginea eternei iubiri materne care nu cunoaşte margini.De aceea portretul fiului este unul al frumuseţii ideale exprimând modelul de frumuseţe fizică şi morală aşa cum dăinuie încă în concepţia poporului nostru. Portretul este realizat artistic printr-un cumul de metafore:”feţisoara lui/spuma laptelui/Mustăcioara lui/Spicul grâului/Perişorul lui/Pana corbului/Ochişorii lui/Mura câmpului.” Dovedind o mare delicateţe sufletească,ciobanul cere să i se ascundă mamei sale semnele care ar putea da la iveală adevărul pt. a nu o face să sufere:Mireasa nu este „crăiasa lumii” iar de steaua căzătoare nu i se va pomeni şi nici participarea elementelor naturii:”Iar la cia măicuţă/Să nu-i spui drăguţă/Că la nunta mea/ A căzut o stea/C-am avut nuntaşi/Brazi şi păltinaşi.”Din punct de vedere artistic principalele caracteristici este amplitudinea versurilor,a cărora muzicalitate este sporită de rima împerecheată,de monorimă,de asonanţă,ritm şi măsură.Oralitatea este trăsătura dominantă obţinută prin procedee artistice specifice limbii vorbite: utilizarea interjecţiei”mări”,a adv.pred”iată”,a formulelor pop de viitor”de-a fi”,”a bote”,”s-ar strânge”,a dativului etic”să mi te-omoare”,”ni-au văzut”. Prin respectarea trăsăturilor lit. Populare precum şi prin surprinderea unei întâmplări neobişnuite din viaţa poporului român putem spune că opera literară „Mioriţa” este o baladă populară. 쥁@