Referat Petre Ispirescu - Praslea Cel Voinic Si Merele De Aur -comentariu2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Petre Ispirescu - Praslea Cel Voinic Si Merele De Aur -comentariu2 si de asemenea puteti face Download Referat Petre Ispirescu - Praslea cel voinic si merele de aur -comentariu2

Citeste fragmente din Referat Petre Ispirescu - Praslea Cel Voinic Si Merele De Aur -comentariu2

BASMUL POPULAR Prâslea cel voinic şi merele de aur -demonstraţie- Înţelegând importanţa “izvorului curat ca lamura şi mai preţios ca aurul” al literaturii populare, după cum spunea marele nostru poet Mihai Eminescu, scriitorii noştri s-au aplecat asupra creaţiei populare, aducând această picătură de originalitate şi de inestimabilă valoare în faţa noastră. Unul dintre cele mai frumoase basme ale românilor care sintetizează concepţia omului din popor despre lume şi de viaţă este “Prâslea cel voinic şi merele de aur”, cules de Petre Ispirescu. Basmul este o creaţie epică orală în proză în care sunt prezentate fapte ale unor eroi fantastici, pe fondul luptei dintre bine şi rău, având o acţiune simplă în care elementele reale se îmbină cu cele imaginare. Acţiunea basmului “Prâslea cel voinic şi merele de aur” conţine eroi supranaturali, împărţiţi în două tabere, binele şi răul, care trec prin peripeţii fantastice, în încercarea de a recupera merele furate din grădina împăratului şi de a-i găsi pe hoţi. Aceasta este structurată pe momente ale acţiunii. Basmul începe cu o formulă consacrată “a fost odată”. Deci, expoziţiunea ne prezintă timpul, care este unul mitic, neprecizat, locul (împărăţia) şi o parte din personaje. În intrigă aflăm că acest împărat avea în grădină un măr cu mere de aur, dar niciodată nu s-a putut bucura de ele, deoarece, când erau coapte, i se furau. Încercările de a-i găsi pe cei vinovaţi de dispariţia merelor reprezintă desfăşurarea acţiunii. Astfel, fiul cel mic al împăratului, Prâslea, se încumetă să păzească mărul, după ce cei doi fraţi mai mari ai săi eşuează. El îl săgetează pe hoţ noaptea şi-i duce împăratului merele, dar neprinzându-l pe făptaş, pleacă pe urmele sale, însoţit de fraşii mai mari. Mergând pe urmele hoţului, ei ajung la marginea unei prăpăstii, în care Prâslea coboară. Această prăpastie reprezintă tărâmul celălalt, unde lucrurile au cu totul altă înfăţişare decât pe pământ. Fiul de împărat dă de nişte palate (de aramă, de argint şi de aur) ale unor zmei, cu care se luptă şi pe care îi omoară, eliberându-le pe cele trei fete de împărat. În lupta cu zmeii este ajutat de corbul năzdrăvan. Deoarece fraţii îl trădează rămâne în aşteptare, Prâslea va ieşi pe celălalt tărâm cu ajutorul zgripţuroaicei, pe ai cărei pui i-a salvat de un balaur. Prin intermediul unui măr de aur, meştereşte o furcă cu fusul şi caierul de aur, apoi o cloşcă cu puii de aur, fiind astfel recunoscut de fata de împărat cea mică. Punctul culminant poate fi considerat momentul în care Prâslea îl lasă pe Dumnezeu să facă dreptate şi, trăgând cu săgeţile în sus împreună cu fraţii săi, aceştia sunt pedepsiţi şi mor. Deznodământul este specific basmelor. Binele învinge răul, forţa benefică triumfă: Prâslea se căsătoreşte cu fata de împărat, după ce şi-a îndeplinit misiunea şi i-a pedepsit pe toţi cei ce erau malefici. Basmul de faţă dovedeşte întreaga măiestrie de creaţie în proză a poporului. Eroul luptă cu toate netrebniciile omeneşti, atât cu cele ale tărâmului nostru, cât şi cu cele ale tărâmului fantastic, dovedind un curaj şi o vitejie ieşite din comun. Credinţa lui în Dumnezeu, dovedită în special prin finalul operei, îl afută în acţiunile sale. Toate trăsăturile pozitive s-au adunat în protagonistul nostru care devine eroul pozitiv al basmului. Frumuseţea basmului este sporită de forma povestirii. Se folosesc, în mod firesc, expresii consacrate. Prâslea îl strânge pe zmeu în braţe “de-i pârâie oasele”, fraţii “îi poartă sâmbetele” mezinului, zgripţuroaica vrea “să-l înghită de bucurie”. Eroii basmului şi acţiunile lor, cu tot fantasticul peripeţiilor, sunt simboluri lae vieţii reale, iar obiectele miraculoase sunt întruchipări ale dorinţei omului de a supune forţele naturii. Unul dintre elementele simbolice cele mai importante, caracteristice basmului, este cifra trei, ce apare în repetate rânduri: Prâslea este cel de-al treilea fiu al împăratului; fetele de împărat sunt trei, zmeii sunt tot trei. Aceasta este o cifră magnifică, simbol al ordinii perfecte. ö îndemnând cititorul la curaj, acţiune, eroism, luptă, pentru dreptate, fac din această specie literară orală o operă desăvârşită, o dovadă de înţelepciune şi măiestrie populară. Prâslea cel voinic şi merele de aur -caracterizarea personajului- Înţelegând importanţa “izvorului curat ca lamura şi mai preţios ca aurul” al literaturii populare, după cum spunea marele nostru poet Mihai Eminescu, scriitorii noştri s-au aplecat asupra creaţiei populare, aducând această picătură de originalitate şi de inestimabilă valoare în faţa noastră. Unul dintre cele mai frumoase basme ale românilor care sintetizează concepţia omului din popor despre lume şi de viaţă este “Prâslea cel voinic şi merele de aur”, cules de Petre Ispirescu. Personajul principal al basmului mai sus amintit este Prâslea. El este un personaj pozitiv, real, individual şi apare caracterizat din mai multe puncte de vedere, fiind un erou caracteristic basmului, în care s-au întâlnit o sumedenie de trăsături pozitive. Pornind chiar de la numele pe care-l poartă eroul, Prâslea, înţelegem că el este cel mai mic, adică cel de-al treilea fiu al împăratului, dar şi cel mai viteaz. Acţiunile acestuia sunt cauzate de motivul care apare în intriga basmului: cineva fura merele de aur ale împăratului, acesta neapucând niciodată să se bucure de ele. Dorind să-şi mulţumească tatăl, Prâslea îşi propune să prindă răufăcătorul. Personajele care apar aici precum şi acţiunile lor reprezintă de fapt nişte simboluri ale vieţii reale. În Prâslea autorul popular nu vede un fiu de împărat, ci un om simplu, modest, bun, aşa cum este prezentat în operă, menit să lupte pentru eliberarea poporului de sub asupritori, sugeraţi în text de zmei, de fraţii eroului. El este întruchiparea forţelor binelui, care luptă împotriva forţelor malefice, este idealul de libertate şi de adevăr al poporului român. Eroul este supus unui lanţ de probe, pe care le trece cu vitejie, în final devenind un iniţiat. Dintre acestea am putea aminti: lupta cu cei trei zmei, coborârea în prăpastie, adică pe tărâmul celălalt, lupta cu balaurul pentru a elibera puii de zgripţuroaică, aceasta din urmă scoţând în evidenţă şi extraordinalele calităţi sufleteşti ale lui Prâslea, bunătatea şi milostenia sa. O probă de extraordinar curaj, ambiţie, putere de stăpânire, este scena fantastică în care Prâslea taie o bucată de carne din propriu-i picior şi-i dă zgripţuroaicei care îl readuce pe pământ. Cu inteleigenţă, Prâslea îi demască pe cei doi fraţi care au complotat împotriva sa şi au vrut să îl ucidă. El se întoarce la palat şi-i dăruieşte fetei de împărat furca şi cloşca de aur, pe care le-a fabricat din mărul de aur al zmeului cel mic. Această îl recunoaşte şi împăratul cere ca fraţii mai mari să fie pedepsiţi. Întruchipare a binelui, a bunătăţii şi credinţei în Dumnezeu, Prâslea ia cea mai înţeleaptă decizie, lăsând forţa divină să-i pedepsească pe vinovaţi. În acţiunile sale, Prâslea este ajutat de fiinţe miraculoase, care îl răsplătesc pe acesta pentru curajul şi bunătatea sa. Astfel, în lupta cu zmeul cel mai mic, corbul se aliază cu reprezentantul binelui, adică cu Prâslea. El îi atrage în jurul său pe toţi cei care reprezintă binele: zgripţuroaica, corbul, fata de împărat, împăratul Reuşitele lui Prâslea se datorează şi faptului că el este marcat de cifra trei, fiind cel de-al treilea fiu de împărat. Această cifră este una magică, simbolică, sugerând ordinea absolută, puterea pe care o au doar cei iniţiaţi. Personajul este prezentat atât direct, prin propriile fapte, cât şi indirect, prin ceea ce autorul relatează despre el. Dialogul este unul dintre modurile de expunere ce participă la caracterizatea eroului. În modul său de a vorbi descoperim un puternic substrat al înţelepciunii populare româneşti. Având un puternic caracter moralizator, basmul “Prâslea cel voinic şi merele de aur” rămâne o dovadă vie a inteligenţei populare româneşti. 쥁@