Referat Comentariu Literar George Bacovia

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Comentariu Literar George Bacovia si de asemenea puteti face Download Referat Comentariu literar george bacovia

Citeste fragmente din Referat Comentariu Literar George Bacovia

GEORGE BACOVIA S-a spus ca e, prin formatiune, un simbolist, dar isi depaseste epoca, apartinand popeziei romane moderne. E legat strans de orasul natal, Bacau, pe care in sine il vedea violet, cenusiu, sur. Nedorind sa profeseze avocatura, care a invatat-o la facultate, s-a dedicat poeziei. A fost hartuit, mereu, de boala - fapt reflectat in versurile sale sumbre, dar originale, care au creat „atmosfera bacoviana”: ploua mereu, frunzele cad, corbii strabat vazduhul, pe strada trec procesiuni funebre, decorul banal, amantii sunt bolnavi, copiii subrezi, cadavrele se descompun, pretutinderi e planset, tuse agonie, moarte. Titlul ma duce departe, in atmosfera bacoviana, la care gandesc acum. Decembre, ar putea fi pur si simplu, forma veche a ultimii luni ai anului. Insa sunt convinsa ca e ceva mai profund, ca sfarsitul. Tremuri cand auzi de sfarsit, vijelie, intuneric in zi, ca „zapada ne-ngroape” si ca e „cat gardul”, ca e „potop-napoi si nainte”, dar asta e lumea lui Bacovia si o traim si noi studiindu-i boala versului sau. „Te uita cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, priveste Mai spune s-aduca jaratec Si focul s-aud cum trosneste.” Poetul isi indeamna iubita sa priveasca la tipm „cum ninge decembre” si „s-aduca jaratec” pentru ca vrea foc: „focul s-aud cum trosneste”. Tot vorbind cu cea apropiata de suflet, o roaga sa „mane fotoliul spre soba”, de parca ar vrea sa-si tina trupul la cald, pentru a-l incalzi, dar nu, acesta vrea „la horn sa asculte vijelia” pe care o egaleaza cu zilele sale prin cuvantul „totuna” si-si continua gandul dupa o linie de pauza, „as vrea sa le-nvat simfonia”. Ce vroia Bacovia sa zica prin ceea ca vrea sa invete simfonia vijeliei sau a zilelor sale, nu pot sti, pot doar sa presupun ca „uratul” iernii era mai frumos decat „amarul” vietii sale. Poetul are nevoie de atentie, cald, dragoste si insista prin: „Mai spune s-aduca si ceaiul, Si vino si tu mai aproape – Citeste-mi ceva de la poluri, Si ninga... zapada ne-ngroape. ” Daca eroul liric va fi incalzit de un ceai, daca o va avea alaturi pe cea, care il intelege si-i ca citi „de la poluri”, va fi indiferent: „si ninga...”, atat de neinteresat, incat sa da mortii imagineare de iarna: „zapada ne-ngroape”. Va fi fericit: „Ce cald e aicea la tine. Si toate din casa mi-s sfinte; - ” (si din nou de iarna:) „Te uita cum ninge decembre...” (ea raspunde fericirii prin zambet, la care el:) „Nu rade... citeste inainte.” Bacivia ii zice „x”- interlocuitoarei sale sa „mai spuna s-aduca si lampa - ”, ca „e ziua si ce intuneric...” Dar nu noaptea din zi il ingrozeste, cel mai mult il cutremura zapada, care-i „cat gardul” si ca „a prins promoroaca si clampa”. Si totusi o indeamna sa priveasca: „te uita...” Strivit de indiferenta sau de frica, spune ca: „Eu nu ma mai duc azi acasa...” si cu urmatorul vers precizeaza cauza: „Potop e-napoi si nainte”, dar ce simbolizeaza asta? De ce „potop”? Nu, el aici nu vorbeste despre inundatia de omat si nici de casa materiala, Bacovia zice de acel “acasa”, care e frica din George Vasiliu scolarul, si de acel potop de rau, urat, ciudatenie si moarte din trecut si viitor. A hotarat sa traiasca doar cu prezentul. Si din nou un fel al melancoliei: „Te uita cum nunge decembre,” si pare-mi-se ii zambeste la bucuria iubitei: „Nu rade... citeste inainte.” Decembre, e o capodopera, si nu o nebunie a unui om genial de ciudat! 쥁