Referat Enigma Otiliei.rtf

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Enigma Otiliei.rtf si de asemenea puteti face Download Referat Enigma otiliei.rtf

Citeste fragmente din Referat Enigma Otiliei.rtf

Pagina 1 ENIGMA OTILIEI - comentariu literar - George Cгlinescu La apariюia “Enigmei Otiliei”, оn 1938 (оn douг volume), romanul, ca specie a literaturii avusese o evoluюie extrem de rapidг, dominвnd literatura romвneascг interbelicг. Liviu Rebreanu fusese cel care deschisese ferm drumul romanului romвnesc, prin “Ion” (1920) impunвnd romanul obiectiv. S-a observat, la vreme, cг aceastг perioadг a fost deosebit de fertilг оn domeniul literaturii, єi оn special al romanului, care se afirmг puternic, racordвndu-se єi integrвndu-se valorilor universale: 1920 - “Ion”; 1922 - “Pгdurea spвnzuraюilor” ale lui Rebreanu; 1930 - “Baltagul” - M. Sadoveanu; 1930 - “Ultima noapte de dragoste, оntвia noapte de rгzboi” - Camil Petrescu; 1932 - “Rгscoala” - Liviu Rebreanu; 1933 - “Patul lui Procust” - Camil Petrescu; 1935-1942 - “Fraюii Jderi” - M. Sadoveanu. Aria tematicг a romanului se lгrgeєte substanюial, dupг ce Rebreanu fundamentase stilul obiectiv, romanul-frescг prin “Ion” єi “Rгscoala”, оntemeindu-se romanul de evocare istoricг prin Mihail Sadoveanu, trecвnd din lumea satului, trecвnd din lumea satului оn cea a oraєului. Formele epice tradiюionale coexistг cu tehnici artistice moderne (Marcel Proust); se abordeazг єi se afirmг romanul de analizг psihologicг - Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, romanul evoluвnd astfel de la formula obiectivг spre cea subiectivistг. “Enigma Otiliei” - 1938 (al doilea roman al lui George Cгlinescu, dupг “Cartea nunюii”) constituie o revenire la formula obiectivг de roman, la metoda balzacianг. Romanul lui Cгlinescu devine astfel unul polemic, replicг literarг la cultivarea asiduг оn epocг a formulei proustiene, dar єi o ilustrare a concepюiei sale despre curente literare. George Cгlinescu este autorul primelor romane citadine de tip clasic. Prin “Enigma Otiliei” el aduce o viziune originalг, modernг. Pivotul firului narativ va fi clanul familial, urmгrindu-se mai multe destine umane: al Otiliei, al lui Felix, al lui Stгnicг Raюiu, al Olimpiei, al lui Pascalopol, al lui Titi, al Auricгi. Familia ca contura relaюiile sociale, economice, viaюa burgheziei bucureєtene la оnceputul veacului al douгzecilea. Un prim-plan al romanului prezintг cele douг familii - Costache Giurgiuveanu - Otilia єi Tulea. Mobilul principal al tuturor acюiunilor care se desfгєoarг este moєtenirea, averea lui Costache Giurgiuveanu, pe care o vвneazг clanul Tulea, la care se raliazг inventivul єi rapacele Stгnicг Raюiu, ginerele Aglaei, sora lui Costache (єi ceilalюi membri ai familiei Tulea: Simion Tulea, soюul Aglaei, єi copiii acestora: Olimpia, Aurica єi Titi). Eforturile lor sunt canalizate statornic spre оnlгturarea Otiliei, fiicг vitregг a lui Costache Giurgiuveanu, fata celei de-a doua soюii, crescutг de acesta fгrг acte de adopюiune filialг legalг. Alt plan al romanului prezintг destinul tвnгrului Felix Sima, rгmas orfan, venit sг studieze medicina оn Bucureєti єi dornic de a face carierг, care trгieєte prima experienюг eroticг. Aceasta constituie fondul liric al romanului: iubirea romanticг, adolescentinг a lui Felix pentru Otilia, pe care o cunoєtea din corespondenюa оntreюinutг. Costache Giurgiuveanu, unchiul lui Felix, trebuia sг-i fie tutore єi sг-i administreze bunurile lгsate de tatгl sгu, care murise. Оn casa lui moє Costache, unde va locui, оl cunoaєte pe Pascalopol, moєier, cu maniere alese, єi clanul Tulea, ce locuieєte оn vecinгtatea casei lui Costache. Felix o iubeєte pe Otilia, dar este gelos pe Pascalopol, o prezenюг nelipsitг din preajma Otiliei єi necesarг, prin generozitatea, experienюa єi cavalerismul omului rafinat. Otilia оl iubeєte pe Felix, dar vrea sг-l ajute sг se realizeze оn cariera lui єtiinюificг, intuindu-i cu maturitate єi luciditate ambiюia, dorinюa de a ajunge “cineva”. Plimbгrile cu trгsura la єosea оmpreunг cu Pascalopol, capriciile єi luxul satisfгcute cu generozitate subtilг єi discretг de acesta, instinctul feminin precoce, inteligenюa єi discernгmвntul practic, izvorвte dintr-o experienюг timpurie nesigurг, toate acestea o fac pe Otilia sг-l accepte pe Pascalopol drept soю. Neоnюelegвnd acюiunile Otiliei, Felix se considerг pe sine o enigmг. El va studia cu seriozitate, va deveni medic єi profesor universitar, fгcвnd o cгsгtorie strгlucitг. Otilia va rгmвne o amintire, o imagine a eternului feminin. Pe celгlalt plan, al luptei acerbe pentru moєtenire, atacвnd-o pe Otilia cu infinite єi inventive rгutгюi, clanul Tulea cunoaєte declinul familial: Aglae nu reuєeєte sг punг mвna pe banii lui Costache, pentru cг-i furase Stгnicг de sub salteaua bгtrвnului, provocвnd moartea acestuia, la al doilea atac cerebral ce-l suferise; Stгnicг renunюг la Olimpia, care-l plictisea єi nu юinea pasul cu ritmul sгu alert єi imprevizibil de arivist, prefгcвnd-o pe Georgeta, femeie uєoarг, dar prezentabilг, inteligentг, care-i va оnlesni relaюii “оnalte”, оn lumea Bucureєtiului; Titi va divorюa de Ana, evoluвnd psihic spre o idioюenie vizibilг (se legгna din ce оn ce mai mult); Aurica va rгmвne tot nemгritatг єi nerealizatг erotic. La sfвrєitul romanului aflгm cг Pascalopol, i-a redat libertatea Otiliei, care va ajunge оn Spania, America, nevasta unui conte, “aєa cava” - va spune Stгnicг Raюiu. Privind o fotografie recentг a Otiliei, Felix va vedea o figurг strгinг, o Otilie maturizatг, chipul ei de acum spulberвnd imaginea enigmaticei adolescente. Ea a rгmas o iluzie a tinereюii. O lume оntreagг se cuprinde оn acest roman, dovedind un creator epic remarcabil, punвnd оn luminг aspectele sociale, economice, familiale, ale vieюii bucureєtene din anii de dinaintea primului rгzboi mondial. “Enigma Otiliei” este un roman situat оntre tradiюie єi inovaюie. Este un roman realist obiectiv de tip balzacian, оn primul rвnd prin tema abordatг: moєtenirea, care declanєeazг єi mobilizarea energiei umane ce se оnfruntг. Titlul iniюial al romanului era “Pгrinюii Otiliei” (schimbat de editor) єi ilustra motivul balzacian la paternitгюii, concretizat оn raportul dintre pгrinюi єi copii (Costache - Otilia, Pascalopol - Otilia єi ceilalюi), pe fundalul societгюii bucureєtene de la оnceputul secolului al XX-lea. Autorul este omniscient (єtie totul), aєa cum se observг din primele rвnduri cu care оncepe romanul, situвnd exact personajele, acюiunea, оn timp єi spaюiu Descrierea minuюioasг a strгzii Antim (a clгdirilor, a interioarelor etc.), pustie єi оntunecatг, avвnd un aspect “bizar”, varietatea arhitecturalг, amestecul de stiluri, ferestrele neobiєnuit de mari, lemnгria vopsitг care se “dezghioga”, fгceau din strada bucureєteanг “o caricaturг оn moloz a unei strгzi italice”. Exteriorul casei lui Costache Giurgiuveanu e prezentat оn detalii semnificative, sugerвnd calitatea єi gustul estetic: imitaюii ieftine, intenюia de a impresiona prin grandoare, vechimea єi starea dezolantг a clгdirii. Atenюia e apoi centratг pe un detaliu al casei, uєa, descrisг amгnunюit: de lemn umflat єi descheiat, imensг, “de forma unei ferestre gotice”. Aspectul neоngrijit, degradarea clгdirii trimit la conturarea imaginii despre proprietar: nici o perdea la geamurile pline de praf, “strгvechi”; uєa cea uriaєг se miєca “aproape singurг, scвrювind оngrozitor”. Teama, fiorul sunt sugerate evident prin aceste amгnunte semnificative, оn care epitetele (umflat, descleiat, imens, strгvechi) єi elementele auditive contureazг o atmosferг lugubrг єi misterioasг, cu un aer de ruinг romanticг. Asemenea descrieri minuюioase sunt relevante єi pentru conturarea caracterelor. Camera Otiliei o defineєte pe fatг оntru totul, оnainte ca Felix sг o vadг. Prin dezordinea tinereascг a lucrurilor ce inundг camera se intuieєte firea exuberantг: lucrurile fine, jurnalele de modг franюuzeєti, cгrюile, notele muzicale amestecate cu pгpuєi alcгtuiesc universul de viaюг cotidianг, spiritual, “ascunziєul feminin” cum spune scriitorul. Casa lui Pascalopol, mobilele, obiectele exprimг rafinamentul, bunul gust, plгcerea confortului, dar єi filozofia lui. Mobilele, vestmintele prefigureazг caracterul, exprimг o atmosferг de viaюг, de intimitate, educaюia єi instrucюia personajului. Personajele sunt concepute potrivit gвndirii estetice a scriitorului, care pledeazг pentru “cгutarea permanenюelor оn scopul de a atinge universalul”. Tipologia personajelor este de esenюг clasicistг; conturate realist, sunt caractere dominate de o singurг trгsгturг fundamentalг, tipuri general-umane de circulaюie universalг (avarul, arivistul, baba absolutг), aєa cum concepea scriitorul: “Psihologia unui individ n-a devenit artistic interesantг decвt cвnd a intrat оntr-un tip”. Modalitгюile de caracterizare a personajelor sunt clasice: descrierea mediului, portretul fizic, caracterizarea prin fapte, prin acюiuni, opiniile personajelor, caracterizarea fгcutг de cгtre alte personaje єi autocaracterizarea. Scriitorul, omniscient, vorbeєte оn fiecare personaj, face aprecieri asupra lor. Personajul central al romanului, cгtre care converg toate energiile, din motive єi interese diferite (Otilia єi Felix - pentru cг оl iubesc єi-l ocrotesc, Pascalopol - pentru cг юi e milг de el єi e tutorele Otiliei; clanul Tulea - pentru cг vor sг-i ia averea), este Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei єi al lui Felix, fratele Aglaei. El оntruchipeazг trгsгturile clasice ale avarului, care se оntrepгtrund cu duioєia paternг. Scriitorul оl descrie din primele pagini, оn momentul cвnd Felix soseєte seara, оn casa acestuia. Chipul lui Giurgiuveanu este reflectat prin privirile lui Felix. Coborвnd cu оncetinealг scara ce scвrювia cu “pвrвituri grozave”, Felix vгzu “un omuleю subюire єi puюin оncovoiat”. De la aceastг imagine globalг, portretul fizic se alcгtuieєte prin acumulare de detalii, оngroєat cu o pastг densг, alcгtuind o imagine groteascг: capul era “atins de o calviюie totalг”; faюa pгrea “aproape spвnг”, “pгtratг”. Buzele erau “оntoarse оn afarг єi galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinюi vizibili, ca niєte aєchii de os”; clipea “rar єi moale”, ca “bufniюele supгrate de o luminг bruscг”, avea “glasul rгguєit” єi bвlbвit. Bгtrвnul Costache are o comportare bizarг, fie din pricina senilitгюii, fie simuleazг uitarea din teamг, din instinct de apгrare, faюa de cei care-i vвnau averea; ca єi bвlbвiala, care poate fi єi un defect de vorbire, dar єi un mijloc de apгrare, de a cвєtiga timp. Oricum, dacг n-ar fi puюinгtatea trupului, care trezeєte compasiune, portretul ar fi fost cu totul hidos. Aflat la o vвrstг оnaintatг, moє Costache manifestг єi alte “bizarerii” care-i dau individualitate: оєi freacг mвinile cu “un rвs prostesc”, are un supгrгtor glas “stins”, “rгguєit”, dar are duioєii єi tremurгri de suflet: pe Otilia , “fe-fetiюa” lui (pe care o iubea оn felul sгu), “Moє Costache o sorbea umilit din ochi єi rвdea din toatг fiinюa lui spвnг cвnd fata оl prindea оn braюele ei lungi”. Єi Felix оnюelege cг avariюia este mai mult o manie (mania de a юine banii), dar “o iubeєte mult pe Otilia єi se gвndeєte mereu la ea”. Conєtient cг sora lui, Aglae, ca єi nepoюii (Aurica, Titi), la care se adaugг escrocul nonєalant, abil єi jovial - Stгnicг Raюiu - vor sг-l fure, sг-i ia averea, pвndindu-l єi dorindu-i moartea cвt mai devreme, Costache Giurgiuveanu trгieєte drama neputinюei proprii, bгtrвn єi neajutorat, dar єi neоnduplecat cвnd e vorba de bani. Deєi are оndatorirea de a asigura existenюa Otiliei, el amвnг tot timpul reglementarea situaюiei fetei. Vorbeєte mereu de intenюiile lui - sг o оnfieze, sг-i facг o casг, sг-i punг bani pe numele ei -, dar amвnг mereu, pentru cг mania lui de a юine banii e mai puternicг. De aici teama, suspiciunea cг va fi prгdat; оi crede оn siguranюг numai sub duєumea, sub saltea, єi nu se poate dezlipi de ei. El va ajunge victima propriei suspiciuni, fiind prгdat de Stгnicг, cel care-i grгbeєte moartea. Are un sfвrєit tragic. Otilia vede оn “papa” - “un om bun”; оnsг are “ciudгюeniile” lui, e cam “avar” оn acord cu zgвrcenia lui, bгtrвnul mвnca “cu lгcomie”, “vвrвnd capul оn farfurie”. Iubirea pentru Otilia se manifestг єi se observг оn gesturi, reacюii elocvente: moє Costache nu protesteazг niciodatг cвnd Otilia оl mustrг, stг ca un copil оn faюa ei. La primul atac cerebral, Pascalopol vгzu cu uimire cum bгtrвnul, “cu nгdragii de stambг єi cu pгtura pe umeri, юinea strвns la subsuoarг cutia de tinichea cu bani, iar оn mвini inelul cu chei”. Deєi Pascalopol оncearcг sг-l determine sг reglementeze situaюia Otiliei, aceasta amвna mereu. La al doilea atac cerebral, clanul Tulea, mobilizat de apriga Aglae, goleєte casa lui moє Costache, cгrвnd scaune, tablouri, oglinzi, trecвnd prin zгpadг spre fundul curюii de dimineaюг pвnг tвrziu. Prin Costache Giurgiuveanu se continuг tipologia avarului din literatura romвnг (Hagi Tudose) єi universalг (Gobseck, Goriot, Grandet), conturвndu-se un personaj complex. Оn raport cu moє Costache se definesc moral, celelalte personaje, pentru cг el deюine averea care-i polarizeazг pe toюi. Energiile cele mai active оn lupta pentru moєtenire sunt Stгnicг Raюiu, Aglae Tulea. Stгnicг Raюiu este un Dinu Pгturicг modern, оncadrвndu-se оn tipologia arivistului. Avocat fгrг procese, energia lui nu se consumг оn muncг; el circulг оn diferite medii, aflг, єtie tot, aєteaptг “ceva”, care sг-i modifice modul de viaюг peste noapte, sг-l оmbogгюeascг; agresiv, fгrг nici un scrupul, cu o mare disponibilitate de adaptare єi de supravieюuire, este inteligent єi escroc, fanfaron єi abject; ideea de familie, pe care o cultivг, nu-l оmpiedicг s-o pгrгseascг pe placida lui nevastг, Olimpia, єi sг se оnsoare cu Georgeta, femeie uєoarг, оntrezгrind un cuplu mai favorabil intereselor sale; este licheaua simpaticг (e primit cu bucurie de toate rudele), un artist al intrigii, ascultгtor pe la uєi, cu afaceri dubioase, fгrг nici un simю moral. Conturat astfel, el a fost asociat personajelor comice caragialeєti єi lui Gore Pвrgu din romanul Craii de Curtea Veche de Mateiu Caragiale. Clanul familiei Tulea, prin Aglae єi Stгnicг Raюiu, este spiritul “rгu” al casei, prin ferocitatea lгcomiei lor. Aglae єi Aurica sunt cele care “muєcг” cel mai tare din bucuria tinereюii celor doi orfani (Felix єi Otilia), pizmuindu-i єi amгrвndu-le zilele. Portretul Aglaei este fixat de la оnceput cu detalii precise ce indicг trгsгturile morale: cam de aceeaєi vвrstг cu Pascalopol, cu faюa gгlbicioasг, gura cu buzele subюiri, acre, are nasul оncovoiat єi ascuюit, obrajii brгzdaюi de cвteva sute de cute mari, ochii bulbucaюi, este vulgarг єi rea, o “viperг”, cum o calificг Otilia. Ea dirijeazг ofensiva оmpotriva Otiliei, pe care o vrea cвt mai departe de Costache, a cгrui moarte n-o afecteazг deloc, urmгrind numai banii. Acreala, lгcomia de bani, de avere, spiritul cвrcotaє, rгutatea sunt trгsгturile care alcгtuiesc tipul “babei absolute”. Aurica, fiica Aglaei, este fata bгtrвnг, cu dorinюe erotice neоmplinite, manifestate pвnг la ridicol, dezechilibratг psihic, pierzвnd orice decenюг єi bun simю, lipsitг de orice atractivitate femininг, invidioasг, cu rгutгюi; este o complexatг. Titi Tulea, calificat de Otilia drept “prost”, repetent de cвteva ori єi corigent, “vlгjgan molatic” de 22 de ani, nu citeєte pentru cг lectura оi dг “dureri de cap”; este tipul debil mintal, infantil єi apatic. Оi place ordinea militarг, copiazг оntruna, se leagгnг, este ipohondru. Crizele lui de apatie sunt luate de Aglae drept dovezi de “cuminюenie”; are fixaюii erotice. Simion Tulea, soюul Aglaei, bгtrвn senil, are comportamentul unui degenerat; оєi pipгie muєchii, cautг prin dulapuri, brodeazг, face crize psihice pвnг la violenюг, ce alterneazг cu stгri de apatie; are idei fixe, crede cг Olimpia nu este fata lui; este izolat de Aglae єi de ceilalюi. Leonida Pascalopol este “un personaj nou” оn literatura romвnг (Pompiliu Constantinescu), fiind expresia rafinamentului, a bunului simю, a generozitгюii. Scriitorul оi face єi lui un portret оn care detaliile pun оn luminг poziюia socialг, trгsгturile fizice єi morale: un om de vreo cincizeci de ani, “oarecum voluminos, cгrnos la faюг єi rumen ca un negustor”; scriitorul remarcг “fineюea pielii” єi tгietura “englezeascг” a mustгюii cгrunte, deci un om subюire; un lanю greu de aur оi atвrnг la vestг, hainele sunt din stofг finг; emanг un parfum discret asociat cu o nuanюг de tabac; are o politeюe єi maniere ce dezvгluie creєterea lui aleasг. Pascalopol vorbeєte despre sine lui Felix, оn intimitatea conacului sгu de la moєie, aranjat оn stil romвnesc. Felix aflг cг Pascalopol fгcuse studii оn Germania, apoi la Paris, cгlгtorise prin mai toatг Europa, fusese cгsгtorit; aflг cг-i place sг cвnte la flaut, cг e o fire boemг. Pascalopol se considerг un “ratat” єi vrea ca aspiraюiile lui artistice sг le realizeze оn Otilia. Ea оl considerг un bгrbat “chic”, un om de “mare caracter”, care a fost foarte bun cu ea. Fata e cuprinsг de o caldг оnduioєare pentru cг Pascalopol e “singur, sгracul!”, nu are pe nimeni. El vine оn casa lui Costache, aєa cum el оnsuєi mгrturiseєte, ca sг aibг sentimentul de familie. Oarecum blazat, prin nobleюea sufleteascг, prin discreta poezie a sentimentelor personajul a fost asociat eroilor lui Turgheniev. Chipul adolescentin al Otiliei este єi el descris оn mod expres de scriitor, din momentul sosirii lui Felix оn casa unchiului sгu, aєa cum o observг tвnгrul: un cap prelung єi tвnгr de fatг, оncгrcat cu bucle, cгzвnd pвnг pe umeri. Apoi privirea coboarг asupra vestimentaюiei, care sugereazг supleюea, delicateюea, firea deschisг a fetei, o apariюie romanticг tulburгtoare. Prezenюa Otiliei оnvioreazг єi lumineazг atmosfera lugubrг, apгsгtoare a casei. Ea rгspвndeєte оn jur graюie, inteligenюг, delicateюe, tumult de pasiuni cвnd cвnta la pian, “pгrea cг єtie multe єi intimida pe bгrbaюi”, оncвt “Moє Costache, Pascalopol, Stгnicг, Felix оnsuєi n-ar fi оndrгznit sг contrarieze pe Otilia”. Amestec de copilгrie єi adolescenюг, cu instinct feminin sigur, naivг, ea are efecte tonice tulburгtoare asupra lui Pascalopol, faюг de care se manifestг cu gesturi materne (оi potriveєte cu grijг acul din cravatг), sau sгrind de pe scaunul lui moє Costache pe cel al lui Pascalopol; ea este feminitatea surprinsг оn procesul ei de formare, remarcabil redatг de scriitor. Оn conturarea Otiliei, cel mai complex personaj a romanului, scriitorul foloseєte tehnica modernг a perspectivelor multiple єi a observaюiei psihologice. Ea se reflectг diferit оn cei din jurul sгu: moє Costache “o sorbea umilit din ochi єi rвdea din toatг faюa lui spвnг”; pentru Pascalopol este “o mare єtrengгriюг”, “cu un temperament de artistг”, “o rвndunicг, оnchisг оn colivie, moare”; “o fiinюг gingaєг care meritг ocrotirea”, “o floare rarг”, “o fatг mвndrг єi independentг”. Firea nгstruєnicг, visгtoare єi imprevizibilг, tumultul tinereюii sunt cuceritoare. Vitalitatea, exuberanюa єi sinceritatea deconcertantг a tinereюii formeazг o imagine purг, de un farmec aparte: оl tвrгєte оn goanг pe Felix prin curte, rгpгie pe scarг, fluierг, danseazг. Aceeaєi feminitate єi francheюe a gesturilor manifestг єi faюг de Pascalopol. Pentru Aglae єi Aurica, purtгrile Otiliei sunt asemeni “fetelor fгrг cгpгtвi єi fгrг pгrinюi”. Ea оnsгєi se analizeazг cu luciditate: “Ce tвnгr de vвrsta mea оюi оnchipui cг m-ar iubi pe mine aєa cum sunt? Sunt foarte capricioasг, vreau sг fiu liberг!…”. Єi faюг de Felix are griji materne, dorind ca acesta sг-єi facг o carierг strгlucitг. Otilia оєi defineєte sentimentele faюг de Felix: “єi eu te iubesc оn atвtea feluri, оncвt nu pot sг analizez acum cвt te iubesc ca frate єi ca iubitг”. Cгlгtoria la Paris, оmpreunг cu Pascalopol, o maturizeazг; devine mai sigurг, mai conєtientг de ea оnsгєi, schimbare pe care Felix o percepe. Criza adolescenюei, criza eroticг оn drumul spre maturizare prin care trece Felix este descrisг prin acumulгri succesive. El parcurge drumul de la simpla atracюie pвnг la acuitatea trгirii sentimentului iubirii caste: simte nevoia imperioasг a prezenюei fetei; are insomnii, simюurile toate tresaltг acut. Neputвnd sta cu Otilia, єedea cu lucrurile ei; din obiectele, din dezordinea camerei оi reconstituia miєcгrile. Se simюea mai aproape de Otilia, aici оn odaie, decвt lвngг ea оnsгєi. Familiaritatea cu Pascalopol, prezenюa permanentг a acestuia оl indispuneau. Numeroase pagini descriu lucid stгrile psihice єi fizice prin care trece Felix, ale primei experienюe erotice, ale iubirii dintвi, adolescentine: neliniєte єi incertitudine, adoraюie єi deznгdejde, gelozie єi fericire. Chinurile prin care trece cвnd Otilia nu-i rгspunde la scrisoare sunt relevatoare. Оndrгgostit, visгtor єi reflexiv, simюea nevoia prezenюei ei feminine (lipsit de dragostea mamei care murise de timpuriu). Tгcerea Otiliei оi umple sufletul de multiple stгri: mвnie, gelozie, face fel de fel de ipoteze, оl cuprinde o frenezie nebunг “de a merge pe jos, оn frig”, pвnг la Bгneasa; fericire єi nesiguranюг se zbat оn sufletul sгu tвnгr єi pur. Experienюa eroticг оmplinitг fiziologic, prin cunoaєterea Georgetei, оl maturizeazг pe Felix, privind altfel acum imaginea Otiliei єi comportamentul ei. Chipul ei rгmвne оnsг, pentru totdeauna, оnvгluit оn mister, o imagine derutantг, de vis. Titlul romanului єi finalul sгu exprimг esenюa dilematicг a feminitгюii, natura contradictorie a sufletului omenesc. Elementele romantice se adaugг tehnicii balzaciene: personajele sunt grupate antitetic (Felix єi Otilia se opun, prin puritatea lor moralг, ariviєtilor єi meschinilor din jurul lor; generozitatea lui Pascalopol se opune avariюiei lui Costache є.a.m.d.); analiza sentimentului iubirii, atmosfera de puritate degajatг amintesc de paginile romantice ale lui Stendhal. Descrierea naturii, proiectarea grandioasг a Bгrгganului pe un fundal fantastic, folosirea contrastelor оn descrierea cвmpiei, reflectate оn conєtiinюa lui Felix, sunt pagini de sensibilitate romanticг. Imensitatea cвmpiei, “platг єi оntinsг”, fгrг nici o margine, puюul cu cumpгnг, un cal ce “pгrea gigantic”, iar copilul care-l mвna pгrea un “ciclop”, totul lгsa impresia de ieєire din civilizaюie єi din timp. Felix are intuiюia “pustietгюii scitice”. Totul era “rгmas pe loc, оn afara oricгrei epoci, оntr-o absolutг neistoricitate”. Scriitorul ilustreazг plгcerea grandiosului, o sensibilitate acutг la “sugestiile de infinit єi spaюiu aistoric”, prin care se apropie de Eminescu єi Sadoveanu. Construit оn spirit clasic balzacian єi cu o viziune realistг, “Enigma Otiliei” asimileazг elemente ale romantismului modern: introspecюia, fineюea, luciditatea єi precizia analizei psihologice; interesul pentru psihologii contradictorii, tulburгtoare єi derutante (Otilia, Pascalopol), pentru involuюii, degradгri psihice (alienarea, senilitatea, dedublare conєtiinюei - Simion Tulea), pentru studiul consecinюelor ereditгюii (Titi), toate intrг оn sfera modernului. Finalul romanului se оncheie simetric, cu imaginea de la оnceput: casa lui Costache Giurgiuveanu, єi mai dezolantг, iar Felix reоnvie оn memorie cuvintele acestuia: “Aici nu stг nimeni” - ce sunг dezolant єi lugubru. “Enigma Otiliei” este un roman fundamental al literaturii romвne, o creaюie originalг, sintezг a clasicismului realist de tip balzacian, cu elemente romantice єi moderne.