Referat Scrisoarea III Var3

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Scrisoarea III Var3 si de asemenea puteti face Download Referat Scrisoarea III var3

Citeste fragmente din Referat Scrisoarea III Var3

Mihai Eminescu: Scrisoarea III (n edi(ia poeziilor lui Eminescu alc(tuit( de Titu Maiorescu (n 1883,“Scrisorile” sînt intitulate “Satire”, acesta fiind termenul încet((enit la Junimea. Analiz(nd “Scrisorile” lui Eminescu ca pe ni(te satire, G. C(linescu le raporteaz( la modele clasice (Boileau) (i romantice (V. Hugo). El descoper( numeroase poezii (i versuri satirice (n lirica eminescian( de dinainte de 1883 (i explic(: “Satiricii de felul lui Boileau s(nt de obicei pla(i, f(r( imagina(ie. Eminescu, ca (i V. Hugo, e un liric, (i odat( ridicat de la p(m(nt, zboar( (n ceruri din ce (n ce superioare. De la sarcasm el trece la violen((...”. Este deosebirea dintre satir( clasic(, potolit( (i instructiv(, specie didactic(, (i satira romanticilor, care se (nvecineaz( cu pamfletul. Dintre “Scrisorile” eminesciene , al II-a (i a III-a con(in versurile satirice cele mai originale. (n proiectul ini(ial al lui Eminescu, Srisoarea III, ca (i (mp(rat (i proletar, urma s( se integreze (n vastul poem Memento Mori ca episod final. Ulterior, a rescris-o (n alt metru (i i-a dat o nou( individualitate numind-o Patria (i patrio(ii, edificator pentru inten(iile scriitorului. Versiunea final( a ap(rut sub un titlu neutru, mai pu(in ap(sat, dar problematica a r(mas aceea(i. Scrisoarea III a ap(rut (n “Convorbiri literare” din 1 mai 1881 (i a fost reprodus( de Eminescu (nsu(i, redactor la “Timpul”, (n acest ziar, zece zile mai t(rziu. Poezia se constituie printr-o antitez(, procedeu frecvent la Eminescu ca de exemplu (n Epigonii sau (mp(rat (i proletar. Poemul, foarte amplu (partea (nt(i — 194 de versuri, partea a doua — 88 de versuri), e organizat pe dou( planuri antitetice; trecut — prezent, structura care se amplific( apoi la toate nivelurile operei: la nivelul con(inutului, al genului literar, al stilului. Episodul (nt(i are o desf((urare ampl(, evocatoare, epopeic(, fiind alc(tuit din patru tablouri cu o net( individualitate artistic(. (n tabloul (nt(i folosind vechile legende ale (ntemeierii statului turc, M. Eminescu vorbe(te despre visul lui Osman. Transformarea lunii, simbol al st(p(nirii universale, (n fecioar(, chem(rile acesteia: “Las s( leg a mea via(( de a ta…” c(ci “Scris (n cartea vie(ii este (i de veacuri (i de stele / Eu s( fiu a ta st(p(n(, tu st(p(n al vie(ii mele” prevestesc nem(rginitele cuceriri ale statului otoman. Visul nu se opre(te c(ci t(n(rul sultan simte cresc(nd din inima sa un copac gigantic, ale c(rui ramuri ((i (ntind umbra asupra (ntregului glob p(m(ntesc: “Umbra arborelui falnic peste toat( e st(p(n(”. Chemat de c(tre Lun( (ntr-un straniu joc nup(ial, scris (n cartea vie(ii ca o pecetluire de destin, sultanul (ndr(gostit de frumoasa Malcatun, se treze(te (i interpreteaz( visul ca pe un semn al profetului, socotind c( (i este dat s( (ntemeieze prin dragostea lui lumeasc( un imperiu pentru eternitate. Visul se realizeaz(. Un lan( de repeti(ii sugereaz( cre(terea continu( a puterii otomane, de la Osman (ntemeietorul, p(n( la Baiazid: “An cu an (mp(r((ia tot mai larg( se spore(te, / Iar( flamura cea verde se (nal(( an cu an, / Neam cu neam urm(ndu-i zborul (i sultan dup( sultan / Astfel (ar( dup( (ar( drum de glorie-i deschid… / P(n-(n Dun(re ajunge furtunosul Baiazid…”. (n timpul lui Baiazid, supranumit Ilderim (Fugerul), st(p(nirea otoman( ajunge la Dun(re. Nes((iosul cuceritor organizeaz( o expedi(ie (mpotriva ((rii Rom(ne(ti, cu inten(ia de a o supune. Al doilea tablou este un scurt episod dramatic, (n care elementul predominat este dialogul. Poetul introduce acum (n jocul s(u de idei figura unui domnitor exemplar al lui Mircea cel B(tr(n — (ntruchiparea conduc(torului al c(rui unic (el este slujirea patriei. (n(legem de ce acum Eminescu a (nceput evocarea istoriei na(ionale printr-o trimitere la istoria legendar( a Imperiului Otoman. El a vrut s( arate prin acesta c( cine i-a (nfruntat pe turci (ntr-un moment al lor de mare glorie este deopotriv( glorios (i m(re(. Mircea apare (n dialogul lui cu Baiazid ca un geniu politic care face totul pentru a asigura libertatea (i independen(a poporului s(u. La exploziile de infaptuare ale cotropitorului, Mircea reac(ioneaz( cu modestie, dar (i cu demnitate, avertiz(nd asupra motivelor pentru care rom(nii nu se vor l(sa (ngenuinchia(i: “N-avem o(ti, dar( iubirea de mo(ie e un zid / Care nu se-nfioreaz( de-a ta faim( Baiazid”. Al treilea tablou este fundamentul descriptiv. Eminescu face un decupaj de imagini ale celebrei b(t(lii de la Rovine, motiv(nd luptele dintre oastea rom(n( (i turc( (ntr-o alternare de planuri vizuale (i auditive, care anticipeaz( parc( tehnica cinematografic( de mai t(rziu. Spectaculozitatea momentului este grav( (i patetic(, totul se desf((oar( cu o (ncr(ncenare teribil(. Lupta se termin( cu victoria lui Mircea, (n timp ce armata turc( este alungat( “ca pleava v(nturat(” peste Dun(re. Al patrulea tablou, tot descriptiv, fixeaz( momentul de odihn( a o(teni(ilor (nving(tori, (n timp ce luna “doamna m(rilor (i-a nop(ii vars( lini(te (i somn”. Poetul introduce aici, (n contrast cu tumultul scenei anterioare, o not( idilic(, accentuat( de scrisoarea feciorului de domn, trimis( “dragei sale de la Arge( mai departe”, scrisoare prelucrat( de Eminescu dup( o doin( de c(t(nie culeas( de el (nsu(i. Tonalitatea mai sc(zut( a acestui ultim tablou are dublu rol: de a echilibra construc(ia episodului epopeic, orchestrat (n cea mai mare parte pe o sonoritate puternic(, dramatic(, (i de a prefa(a izbucnirea vehement( din episodul satiric. Episodul al doilea este o imagine a prezentului, deci a celuilat termen al antitezei. Formula liric( este a satirei vehemente, puternic contestatare, cu un limbaj violent demascator. De la (nceput Eminescu marcheaz( distan(a enorm( (ntre veacul de aur (i prezentul prozaic (n dou( versuri care rezum( expresiv (ntreaga problematica a poeziei: “De-a(a vremi se-nvrednicir( cronicarii (i raprozii / Veacul nostru ni-l umplur( saltimbancii (i irozii”. (inta sarcasmelor poetului este partidul liberal, aflat (n acel moment la putere (i contra c(ruia Eminescu scria (n “Timpul”, zilnic, numeroase articole, cu un spirit critic deosebit de acut. Se observ( u(or asem(n(rile de idei din Scrisoare (i articolele publicate (n “Timpul” dar (i deosebirile. (n poezie, Eminescu pune (n mi(care un vocabular mult mai bogat (i critica social( devine invectiv(: pocitur( (Hidoasa pocitur( este titlul unui articol), broasc(, smintit, st(rpitur(, fonf, flecar, gusat, b(lb(it, privire-mp(ro(at(, buget, minciuna f(r( suflet, f(r( cuget, negru, coco(at (i lacom, un izvor de (iretlicuri. Unele versuri ne amintesc direct de articolul citat: “Dintr-acestia (ara noastr( ((i alege azt(zi solii!”. Dar, dac( articolul avea un sens ocazional, satira de aici se ridic( peste patimile politice care au agitat epoca lui Eminescu (n afar( momentului artistic. Eminescu are capaciatea de a transforma cuv(ntul s(u, mu(c(tor, vorba crud(, (ntr-o lav( care incendiaz( totul. Pentru Eminescu, autenticii eroi ai rom(nilor s(nt ctitorii — “desc(lec(tori de (ar(”, creatori “de legi (i datini” — nu politicienii vremii sale, recruta(i din clientela cafenelelor (i a locurilor de “perdi(ie”, din r(ndul acestora care v(neaz( “banul” (i “c((tigul f(r( munc(“ (i care (tiu s( se lupte cu “retoricile suli(i” — cu cuvintele — “(n aplauzele grele a canaliei de uli(i”. Caracteriza(i cu epitetele cele mai dure, politicienii liberali ai vremii s(nt aspru sanc(iona(i pentru faptul c( (i-au b(tut joc de limb(, de str(buni, de obicei, pentru gravele erori ale unei conduite politice care au dus (ara (n pragul catastrofei. De aceea (n final poetul (l invoc( pe Vlad (epe(, cunoscut (n istorie prin m(surile sale radicale, cer(ndu-i s( vin( s( rezolve dintr-o singur( mi(care, degradarea (i nerozia ridicate la nivelul unui principiu conduc(tor: “Cum nu vii tu, (epe( doamne, ca pun(nd m(na pe ei, / S(-i (mpar(i (n dou( cete: (n sminti(i (i (n mi(ei”. Credin(a lui Eminescu este c( patria este o realitate istoric(, pentru men(ionarea (i (n(l(area c(reia poporul a f(cut eforturi de milenii, lupt(nd (i sacrific(ndu-se pentru libertate (i independenþã. Ü¥eÀ