Referat Glossa.rtf

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Glossa.rtf si de asemenea puteti face Download Referat Glossa.rtf

Citeste fragmente din Referat Glossa.rtf

MIHAI EMINESCU GLOSSГ Stвnd, оn mod evident, sub semnul ataraxiei schopenhauriene, la prima vedere Glossг pare a fi numai o profesiune de credinюг a pesimismului. Consideratг mai atent єi raportatг la оntreaga opera eminescianг, ca єi la ansamblul social-politic al epocii care a produs-o, Glossг nu e decвt o alta satirг acoperitг. Privitг de aproape, partea a doua a Scrisorii III ne оncredinюeazг cг, spre deosebire de majoritatea scriitorilor noєtri satirici(оntre care putem aminti pe Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu , B.P. Haєdeu , Caragiale etc.), Eminescu sa caracterizeazг prin satira directг, fгrг fineюe , realizatг printr-o diatribг de mare energie, unicг оn cursul dezvoltгrii literaturii noastre. Plecвnd de la filozofia schopenhaurianг, poetul оnєirг cu toate verbele la prezentul etern, abstract єi rece, o serie de maxime cu caracter general: Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi єi nouг toate; Ce e rгu єi ce e bine Tu te-ntreabг єi socoate Nu spera єi nu ai teamг, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamnг, de te cheamг Tu rгmвi la toate rece. De observat cг ironia romanticг e prezentг aici оn sarcasmul abia reюinut, оn detaєarea rece, superioarг, devenitг act de acuzare єi totodatг scut de apгrare оmpotriva vicisitudinilor sociale. Lumea trebuie privitг ca un theatru, la care оnюeleptul e numai un spectator: Privitor ca la teatru Tu оn lume sг te-nchipui; Joace unul єi pe patru Totuєi tu ghicive-i chipu-i, Єi de plвnge, de se cearta, Tu оn colю petreci оn tine Єi-nюelegi din a lor artг Ce e rгu єi ce e bine. Ca єi оn Luceafгrul: Trгind оn cercul vostru strвmpt Norocul vг petrece, Ci eu оn lumea mea mг simt Nemuritor єi rece. protestul social, satira, se subliniazг оn afectarea indiferenюei din conєtiinюa superioarг a omului de geniu. Оn Glossг оnsг, оn cвteva locuri, ea este abia ascunsг, trгdatг ici єi colo de cвteva epitete mai tari, individualizatoare, ce frizeazг invectiva, precum оn strofa: Nu spera cвnd vezi miєeii La izbвndг fгcвnd punte, Te-or оntrece nгtгrгii, Teamг n-ai, cгta-vor iarгєi Оntre dвnєii sг se plece, Nu prinde lor tovarгє: Ce e val, ca valul trece. Aєadar, ataraxia schopenhauerianг єi ironia romanticг devin la Eminescu puncte de plecare єi mijloace оn realizarea unei subtile єi originale modalitгюi satirice, de o mare forюг artisticг, superioarг, tocmai prin lipsa ei de obiect bine precizat. Acolo unde obiectul satirei este fixat, оn Scrisori, arta lui Eminescu constг оn disursivitate єi оn pitorescul invectivei, salvatг оnsг prin оnгlюimea ideologicг єi contemplativг de la care era aruncat sarcasmul, prin evocarea trecutului frumos. Оn Glossг impresioneazг verbul sentenюios єi rece. Ochiul cititorului avizat (єi numai al acestuia) este uimit de faptul cг mijloacele de expresie ale acestei poezii sunt o mare economie. Poetul se aflг acum - aєa cum aratг Tudor Vianu - la epoca "scuturгrii podoabelor" (poezia e publicatг оn 1883). Maximele se traduc оn cuvinte єi expresii populare la оndemвna oricui, prezente оn vorbirea de toate zilele, ca pentru a sublinia adevгrurile supreme pe care le conюin: "te оntrebг єi socoate", "ce e val, ca valul trece", "tu оn colю petreci оn tine", "miєeii", "nгtгrгii", "fгcвnd punte", "cu stea оn frunte", "te momeєte", "tu pe-alгturi te strecoarг", "nu bгga nici chiar de seamг", "de hulesc, sг taci din gurг", "feri оn lгturi", "zicг toюi ce vor sг zicг". Mijloacele prozodice, forma fixг a glossei, sunt оn perfect acord cu conюinutul de idei al poeziei. Versurile din prima strofг devin, fiecare din ele, cвte o concluzie la strofele ce urmeazг, iar оn final sunt reluate оn ordine inversг. Lucrul este posibil pentru cг, dupг cum am spus, ele exprimг niєte adevгruri generale, absolute, de unde impresia de decalog, de cod de conduitг moralг, cгruia trebuie neapгrat sг te conformezi, dacг eєti оnюelept. Metri trohaici, accentuaюi corect, mai ales оn cazul versurilor-sentinюг, constituite din unitгюi sintactice simple єi clare, оntгresc senzaюia de neclintire a adevгrurilor exprimate: Vre-me tre-ce // vre-me vi-ne Toat-te-s vechi // єi no-uг toa-te Interpretarea noastrг, оn sensul satirei єi a ironiei superioare, este justificatг єi din alt punct de vedere. Glossг este o poezie gnomicг. Acest gen pare, la prima vedere, anacronic la un romantic din secolul al XIX-lea, pentru cг- dupг cum se єtie- el a fost practicat оn vechea literaturг greacг єi nu era, decвt o poezie didacticг destinatг sг exprime niєte adevгruri filozofice єi morale esenюiale, оntr-o formг concisг, de maxime uєor de memorat. Aєa sunt Exhortaюiile morale єi politice ale lui Solon (sec. VII-VI, о.e.n), Despre naturг, maximele lui Heraclit (sec. VI-V, о.e.n.), Versurile de aur atribuite lui Pitagora etc. Biblia conюine, de asemenea, numeroase pasaje de poezie gnomicг оn Cгrюile оnюelepюilor, оn Proverbe, оn Ecleziast etc. Pot fi citaюi poeюi gnomici єi оn evul mediu german, o оntreagг єcoalг de Spruchdichtung religioase, morale єi politice, printre ei locul de frunte avвndu-l Walther vin der Vogelweide (sec. XIII). Оn literatura persanг existг apoi vestitele rubaiyyat (= catrene) atribuite lui Omar Khayyan (sec. IX-XII), admirabile versuri, prin conciziunea єi adвncimea sentimentelor exprimate. Mai pot fi amintite, оn vremea Renaєterii, Catrenele morale ale lui Guy du Faur Pibrac (1529-1584), cunoscute оn toatг Europa centralг la vremea lor. Lista poate fi оnmulюitг. Am dat-o spre a se putea vedea cг o asemenea poezie, оn formг fixг єi puюin complicatг, ca imagisticг, seacг adesea, nu putea conveni unui romantic. Єi cu toate acestea Eminescu a practicat-o оn Glossг єi оn Cu mвne zilele юi-adaogi... . Nu este lipsit de interes sг observгm cг cele douг poezii au fost compuse єi publicate simultan (оn decembrie 1883). Dacг - aєa cum arгta G. Cгlinescu - Cu mвne zilele юi-adaogi... nu este altceva decвt o pagina de filozofie schopenhauerianг versificatг, constrвnsг оntr-o geometrie abstractг оn care impresioneazг miєcarea ideilor, Glossг nu este decвt o glosг (gr.glossa=limbг) оn marginea aceleiaєi filozofii schopenhauriene. Cuvвntul are sensul de explicaюie, pe оnюelesul tuturor, a unui text obscur , explicaюie fгcutг adesea cu secretг maliюie, cu amгrгciunea de a constata cг cel care o face, filozoful, are dreptate, ceea ce de astг datг se potriveєte romanticului Eminescu de la sfвrєitul carierei sala de poet. Pe de altг parte, оnюelegerea completг a acestei poezii nu se poate dispensa de оncadrarea оn circuitul istoric al literaturii universale a motivului ei de bazг: lumea ca teatru: Privitor ca la teatru Tu оn lume sг te-nchipui; Problema a format obiectul unui interesant studiu comparativ al lui Tudor Vianu care trebuie amintit aici. Comparaюia scepticг a lumii cu un teatru, оn care destinele omeneєti sunt fixate de mai оnainte ca niєte roluri pentru actori, se poate afla mai оntвi la filozofii cinici din antichitate, оncepвnd cu Antisthene, discipolul lui Socrate, continuвnd cu Diogene cinicul, cu Epictet єi Marc Aureliu, оmpгratul roman єi filozoful stoic, ale cгrui meditaюii sceptice, de spectator al lumii, amintesc foarte de aproape Glossa lui Eminescu: "Cum de la o vreme te prinde dezgustul de un spectacol оn care se repetг mereu aceleaєi lucruri, devenind astfel nesuferit, aєa єi cu viaюa aceasta. De sus pвnг jos toate la fel єi din acelaєi izvor."(VI,46)... "De meditat mereu cum toate cвte sunt acum aєa au fost оnainte єi de luat aminte cг aєa vor fi єi оn viitor. De avut sub ochi toate dramele єi scenele identice pe care le cunoєti din experienюa ta ori din istoria veche ca, bunгoarг, toatг curtea lui Adrian, Antinio, Alexandru, Filip, a lui Cresus, cгci toate sunt aceeaєi piesг, dar cu alюi actori " (X,27). Єi versurile eminesciene : Tot cea fost ori o sг fie Оn prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zгdгrnicie Tu te-ntreabг єi socoate. Cгci aceloraєi mijloace Se supun cвte existг, Єi de mii de ani оncoace Lumea-i veselг єi tristг; Alte mгєti, aceeaєi piesг, Alte guri, aceeaєi gamг, Amгgit atвt de-adese Nu spera єi nu ai teamг. Teama poate fi urmгritг la scriitorii din evul mediu creєtin, dar mai ales la spaniolii din Renaєterea tвrzie, la Lope de Vega, la Quevedo, la Calderon de la Barca ( оn misterul dramatic intitulat, Marele teatru al lumii), dar єi la Shakespeare( оn Cum vг place, de pildг). Istoricii literari au aflat оn cazul Glossei lui Eminescu - un izvor direct оn filozoful Oxenstierna; una din lucrгrile acestuia, constвnd din cugetгri specifice , circula оn manuscrise romвneєti оncг din secolul al XVIII-lea. Scrierea venea sг se adauge ca un complement necesar literaturii noastre vechi, оn care motivul fortuna labilis avea o circulaюie єi o tradiюie оncetгюenitг, оn Оnvгюгturile lui Neagoe Basarab, оn poemul Viaюa lumii de Miron Costin ( a cгrei temг generalг va fi reluatг de Eminescu оn Memento mori ), оn psalmii lui Dosoftei, оn Divanul єi Istoria ieroglificг ale lui Cantemir. Eminescu a cunoscut-o , probabil, prin intermediul prietenului єi filologului junimist Al. Lambrior, pentru cг оn Curierul de Iaєi, din 1876, publicг un fragment sub dantescul єi balzacianul, totodatг, titlu Comedia cea de obєte. Оnsг spre deosebire de ceilalюi оnaintaєi din literaturile lumii, Eminescu introduce оn tratarea temei оn chestiune un element nou, schopenhauerian. Regizorul suprem al lumii ca teatru nu mai este providenюa creєtinг sau principiul stoic al anticilor, ci Voinюa universalг, forюa oarbг, ademenitoare pentru cвntecul sirenei: Ca un cвntec de sirenг, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca sг schimbe actori-n scenг, Te momeєte оn vвrteje. Оnюeleptul trebuie sг rгmвnг indiferent la toate. Satira se sublimeazг - aєa cum arгtam - оn ataracsie, liniєtea absolutг a spiritului, apanajul zeilor єi idealul adevгratului оnюelept. Оn timp ce expresia poeticг rгmвne mereu accesibilг, aproape popularг: Zicг toюi ce vor sг zicг Treacг-n lume cine-o trece; Ca sг nu-ndrгgeєti nimicг, Tu rгmвi la toate rece. Cu toate acestea, Glossг piesг de antologie a geniului оn literatura mondialг, pentru a fi оnюeleasг, trebuie studiatг adвnc, pedant chiar, cu toatг informaюia necesarг.