Referat G.Cosbus - Creaeia Poetica3

Mai jos puteti citi fragmente din Referat G.Cosbus - Creaeia Poetica3 si de asemenea puteti face Download Referat G.Cosbus - creaeia poetica3

Citeste fragmente din Referat G.Cosbus - Creaeia Poetica3

1.) G.Coºbuc, creaþia poeticã, expresie a existenþei ºi a aspiraþiilor poporului român Privitã în ansamblu, opera lui G. Coºbuc se înscrie printre clasicii ale literaturii române. Originalitatea poetului se aflã în versurile de inspiraþie din viaþa satului, în invenþia poeticã, în modalitatea în care conºtiinþa artistului se acordã cu istoria existenþei ºi aspiraþiile poporului nostru, cu funcþia social-educativã ºi estetici a epocii în care a trãit scriitorul. Poezia lui Coºbuc este de aspect monografic : Satul, înconjurat de munþi, este surprins în viaþa lui obiºnuitã, cu pitorescul lui etnografic. Dincolo de sat, e pâr(ul, lunca ,câmpul, cu holdã, vuiet de codru ºi dumbravã. Satele, reprezentabile, sunt ale satului transilvãnean, ale locurilor de baºtinã ale scriitorului, specialitatea sub aspect uman, este a întregului nostru popor. Sunt, în poezia coºbucianã, momente din viaþa satului. Optica e þãrãneascã, elementele, resorturile intime ale gestului, vorbei sau simþirii rustice. Imaginea satului se comunicã astfel prin oameni, prin modul lor de existenþã, cu bucurii ºi necazuri, cu aspiraþiile lor de împlinire. Satul lui G. Coºbuc este o entitate socialã ºi naþionalã cu pitoresc geografic ºi etnografic, cu datini ºi credinþe, cîntec de dor, dar (i de rãzvrãtire socialã ºi de luptã pentru libertatea ºi demnitatea naþionalãi. 1.) Poezia iubirii ºi a naturii. Cele mai multe dintre poeziile lui G. Coºbuc sunt erotice. Lirismul poetului este însã obiectiv, în sensul cã poezia exprimã sentimentele flãcãului sau ale fetei, în criza eroticã a vîrstei, a nelinºtilor tulburãtoare ºi a dorurilor de împlinire. Vibraþia liricã a poetului se comunicã prin ceea ce poezia evocã sfialã, candoare, ºagã, incertitudini, patimã sau vrajbã. Decorul este rustic, iar idila rezultã din manifestarea elementarã, spontanã, a instinctului erotic. De un spectaculos folcloric, ea se desfãºoarã reanic când la o poveste de dragoste, pe care o recunoaºte flãcãul sau fata, idila devine baladã. Criza puberalã este ilustratã în poezia La oglindã. Fata e singurã în casã, cãci „ mama-i dusã-n sat ”. În faþa oglinzii, desprins( din cui, îºi priveºte chipul ºi este surpinsã, naiv-nedumeritã , pentru cã se vede frumoasã. ªi-a pus nãframã, floare la ureche ºi-i place cum aratã. "M( g(ndeam eu c(-s frumoas(! Dar cum nu! (i mama-mi coas( (or( cu flori,minune mare -- Nu-s eu far( ca oricare, Mama poate fi f(loas( C( m( are." E inocen(ã ºi gra(ie copilãreascã în ceea ce-ºi spune ºi gândeºte fata. ªtie multe, dar „nu cum stau cei dragi de vorbã / Gurã-n gurã ”. ªi, cochetând (n faþa oglinzii, îºi închipuie cum o va îmbrãþiºa flãcãul. "Bra(ul drept dac(-l (ntinde Roat( peste br(u te prinde (i te-ntreab(: Drag( str(ngu-l? (i tu-l cer(i ,dar el ,n(t(ngul , Ca r(spuns te mai cuprinde (i cu st(ngul." De aceea ca sã se convingã cã nu mai este ceea ce a fost, îºi pune salbã, br(u, de toate, ca sã vadã cum i-ar sta nevastã. Acestea sunt gâdurile intime ale fetei. Poetul sugereazã starea ei sufleteascã, curiozitatea juvenitã, încântarea, teama de a nu fi descoperitã, graba inocentã de a face ordine, când (ºi d( seama cã mama se întorsese ºi e în ogradã. Fata de la oglindã, în altã ipostezã femininã e Rea de platã. Ea vine de la moarã. Punându-ºi sacul jos în ulcioarã, nu-l poate ridica. Ca sã i-l ducã acasã, flãcãul cere platã trei sãrutãri. Dar fata se tocmeºte:"C(-s scump,c( ea nu poate/C( prea sunt multe trei" Cu douã se-nvoieºte: plãteºte unul , pe celãlalt promite sã-l dea pe înserat, deºi flãcãul ºtie cã-i va duce sacul pe-un singur sãrutat. Pînã sã iubeascã cu adevãrat, imulsul erotic este mai mult ºagã; ºiretenia fetei ,instinctivã, cheamã ºi refuzã, nedumerind naivitatea flãcãului:"Nu te-ai priceput!/Am fost rea (i n-a( fi vrut/S( te las,ca alt( fat(/ S( m( str(ngi tu s(rutat(./Dar m-ai (ntrebat vreodat(?/M(-nvingea s( te s(rut /Eu pe tine ! Pe-ntrecut Chip c(tam cu viclenie,/S( te fac s(-ntrebi,(i mie/Mi-a fost luni (ntregi m(nie/C( tu nu te-ai priceput!" În poezia Nu te-ai priceput poetul surprinde obida fetei care s-ar fi vrut sãrutatã de flãcãul iubit, dar acesta a rãmas insensibil la trãirile sufleteºti ale fetei, nu s-a priceput. Existã însã, în eposul erotic coºbucian , ºi poezii în carte dragostea naºte durere. În Cântecul fusului, de pildã, e glasul înlãcrimat al unei iubiri pierdute. O plânge jeluind o fatã pãrãsitã de cel ce i-a fost drag. În cântec îºi descarcã suferin(a, iar cântecul e suflet r(v((it de ceea ce acum o înfioarã. Aducerile- aminte îi sporesc durerea, ºi când se lasã înserarea ºi bate vântul pe afarã, ºi când priveºte ceaþa morii sau când ascultã duiosul foºnet al frunzelor de plop. În alte poezii, însã, momentele critice nasc îndîrjire în sufletul fetei sau a flãcãului cu inima îndureratã. În Duºmancele, o fatã sãrac(, însã frumoasã ºi harnicã, se plânge mamei sale cã-i stã în cale, pentru Lisandru al ei, o fatã bogatã, Leana, h(d(, rea, bîrfitoare. În durerea fetei biruie gândul cã flãcãul va rãmâne al ei, cã dragostea adevãratã nu se împiedicã de sãr(cie: „ Cã boii-s buni, bine-i bogatã; / Dar dacã pui flãcãi odatã / S-aleagã dînºii cum socot / O fatã; / Bogata-ºi pupã boii-n hot / (mbãtrânind cu boi cu tot! ”. Aceeaºi atitudine hotãrâtã împotriva mentalitãþii dupã care cãsnicia se întemeiazã, când flãcãul sau fata sunt sãraci, pe zestrea celuilalt, mai bogat, o exprimã flãcãul din poezia Numai una. Acesta, iubeºte „ Numai una ” ºi-aºa sãracã cum e ea, ar vrea s-o ºtie nevasta sa, ºi e (n stare sã înfrunte pentru ea oprabiul satului ãi al întregii familii. Oricarea ar fi însã ipostaza, ea întruchipeazã vitalitatea poporului nostru. Poetul, obiectând, trãieºte emoþia ºi a comunica firesc, fãrã artificiu, în stil direct, în expresie þãrãneascã, ridicatã la rang de poezie. Homograficã este ºi poezia naturii: „grupatã pe îndeletniciri omeneºti, e socialã, calendaristicã ” (G. Cãlinescu); social - prin rusticitatea îndeletnicirilor, care leagã pe om de natur㺠calcularisticã - prin imaginea anotimpurilor, ce sugereazã miºcarea ciclicã, socialã, a vieþii satului. Coºbuc e mai puþin pictoral decât V. Alecsandri; poetul sugereazã însã priveliºti de largã perspectivã, fixând în centrul în centrul tabloului modul de existenþâ al þãtanului. În natura lui Coºbuc e viaþa rusticã, bucuria de a trãi optimismul ce naºte dar de viaþî ºi de muncã. Mai izbutite sunt poeziile care cântã vara ºi iarna. Poate nu întâmplãtor poezia Noapte de varã deschide primul volum de versuri al lui G. Coºbuc. Înaintea baladelor ºi a idilelor. Sugestiv e tabloul vieþii câmpeneºti ºi al satului, surprins în înserare ºi în liniºtea nopþii. Noaptea de varã se constituie dintr-o succesiune de tablouri, fiecare, în parte, putând constitui motive pictorale, în genul pînzelor lui N. Grigorescu. Amurgul, în iradierea de luminã a apusului în perspectiva depãrtãrilor strãlucind în luminiº, în umbra înserãrii, din cidru, deschide tabloul. Imaginile sunt vizuale, iar percepþia este auditivã, în alte tablouri, pe mãsurp ce ne apropiem de satª carele, scârþîind de povara roadelor culesului, mugetul turmelor ce se îndraptã spre sat, flãcãii, hãulind pe luncã; apoi nevestele, cu cofiþa la râu, ºi fetele, „ cu poala-n brâu ”, de la secerat! Satul e zugrãvit în datinele îndeletnicilor înserãri; fiecare element sugereazã rosturile gospodãreºti ºi, prin schombarea perspectivelor, scurgerea timpului , pânã se aºeazã noaptea peste satul adormit. Tablourile sunt bucolice, impresia de farmec se comunicã prin însunarea detaliilor ºi miºcarea ce se stinge o datã cu lãsarea nopþii . Impresia de liniºte, de calm nocturn e admirabil sugeratã în ultimele versuri: „ Dintr-un timp ºi vântul tace / Satul doarme ca-n mormânt / Tatu-i plin de Duhul sfânt: / Liniºte - n vãzduh ºi pace / Pe pãmânt / Numai dorul mai colindã, / Dorul tânãr ºi pribeag. / Tainic se- ntâlneºte- n prag, / Dar cu dar sã se cuprindã / Drag cu drag ”. În faptul zilei, în miez de varã, din poezia Miezul Verii, privelºtea e alta. De prea multã cãldurã: „ O fârie nesfãrºitã / Dintr-o pânzã pare calea, / Printre holde rãtãcitã / Toatã culmea- i adormitã, / Toatã valea ”. ªi totuºi, în tabloul acesta torid, în care „ nu se-ngânã nici o boare ”, emoþioneazã imaginea unui gest de mamã, truditoare a pãmântului. E o femeie sãrmanã strângând la piept copilul în scutece, grãbeºte sã ajungã la fântânã. A ajuns. κi lasã odorul pe pajiºtea sãracã, se pleacã, scoate apã, rãcoreºte obrãjarul copilului, bea ºi ea, ºi- apoi, frântã de arºiþa, îl hrãneºte, în timp ce pe dealuri, e liniºte „ ca- ntr- o mãnãstire arsã / Doru ºi arinii de pe maluri / ªi cãldura valuri- valuri / Se revarsã ”. Cu perspectivã mai largã, poezia Vara este un imn înclinat frumuseþilor perene aleþãrii, ale pãmântului românesc. Ne imaginãm poetul privind pe undeva, dinspre câmpia cu holde de grâu, Ceahlãul, simbol al mãreþiei ºi straja de veacuri pãmântului ºi spaþiului românesc, ºi simþim emoþia copleºitoare a unnui gând aº poetului, din sentimentul de contopire a finnþei sale cu meleagurile strãbune al patriei: „ Mi- e inima de lacrimi plinã ”, exclamã poetul, pentru cã natura, atât de frumoasã a þãrii „ ... s- au îngropat mereu / Ai mei ºi- o sã mã- ngrop ºi eu / O mare e, dar mare linã / Naturã, îm mormântul meu, / E totul cald cã e luminã! ”. În poezia Iarna pe uliþã privelilºtea este pictoral- narativã. În prim- plan, se aflãp un copil care urcã anevoie pe uliþa troienitã, mãtutând zãpada cu haina- i în care pot sã- ncapã cinci ca el ”. Fremãtând de însufleþire, de la sãniuº, alþi copii mai mari închid drumul „ micului Barbã- Cot ”, fãcând haz de cãciula lui, ce li se pare „ cât o zi de post ”. O bãtrâncã, încuisã peste cojocul rupt cu sfori de tei, scoate copilul din hârjoana celor mari, învârtându- se cu bãþiº, atãrîtã. Ca ºi în alte poezii, ºi în Iarna pe uliþã, compoziþia e dinamicã ºi exceleazã prin imagini de miºcare, prin ritmul clar alert, ce municând o molipsitoare bunãvoie ºi bucurie spontanã, nevinovatã. Ü¥eÀ