Referat Ioan Slavici - 1848 Vigurosul Nostru Prozator

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Ioan Slavici - 1848 Vigurosul Nostru Prozator si de asemenea puteti face Download Referat Ioan slavici - 1848 vigurosul nostru prozator

Citeste fragmente din Referat Ioan Slavici - 1848 Vigurosul Nostru Prozator

IOAN SLAVICI (1848-1925) 1848 - Vigurosul nostru prozator (mare prieten al lui Eminescu) se naşte în anul revoluţiei, la Şiria, pe 18 ianuarie. Este al doilea copil al cojocarului Sava Slavici şi al Elenei, născută Borlea. 1854-1858 - Frecventează şcoala "greco-ortodoxă" din satul natal, avându-l dascăl pe D. Voştinari. 1859-1860 - Repetă clasa a IV-a, pentru a putea răzbi la liceu. 1860-1865 - Urmează Liceul din Arad, stând la gazdă precum eroii săi din Budulea Taichii. 1865-1867 - Clasele a VI-a şi a VII-a la Liceul Piarist din Timişoara. 1867-1868 - Clasa a VIII-a ca "privatist" la Liceul Maghiar din Arad. 1868 - Bacalaureatul la Satu-Mare. Toamna se înscrie la Universitatea din Budapesta. 1869 - În ianuarie e bolnav, întrerupe facultatea şi revine la Şiria. Se mai înscrie şi la Universitatea din Viena (aprilie), dar în august îl aflăm în funcţia de secretar al notarului din Cumlaus. În toamnă e din nou la Viena, în armată, urmând şi Facultatea de Drept. Acum se împrieteneşte, pentru toată viaţa, cu Eminescu, student şi el în capitala Imperiului hasbsburgic. Fireşte, vorbea cursiv limbile germană şi maghiară. Mai tânarul său amic moldovean îl va îndemna să scrie literatura în româneşte (cum s-a spus, aşa va proceda Eminescu şi cu Ion Creangă). 1870 - Îşi ia "examenul de stat". 1871 - Debutează la Convorbiri literare cu Fata de birău (comedie). În vară, împreună cu Eminescu, organizează serbarea panromânească de la Putna. 1872 - E publicată prima poveste Zâna zorilor, Scrierile de început (îndrăgite şi azi de copii) sunt în majoritate poveşti (Ileana cea şireată, Floriţa de codru, Doi feţi cu stea în frunte). 1874 - Vine la Iaşi şi citeşte la Junimea Popa Tanda. Apoi pleacă la Bucureşti, unde se stabileşte. 1875 - Se căsătoreşte cu Ecaterina Szöke Magyarosy. Călătoreste la Viena şi Budapesta, iar toamna e numit de Maiorescu profesor la Liceul "Matei Basarab" - Bucureşti. 1877 - Intră în redacţia ziarului Timpul. 1878 - Publică Gura satului. 1880 - Apare nuvela Budulea Taichii. 1881 - Volumul Novele din popor, cuprinzând prozele scrise până atunci, inclusiv capodopera Moara cu noroc. 1884 - Înfiinţează la Sibiu ziarul Tribuna, unde va veni şi George Coşbuc. 1885 - Din cauza unor articole în care revendică drepturile românilor, e închis de către autorităţile maghiare, dar curtea de juri îl eliberează. Divorţează de prima soţie Ecaterina. 1886 - Se căsătoreşte, la Sibiu, cu Eleonora Tănăsescu, în toamnă născându-i-se primul băiat, Titu Liviu. În urma unui proces de presă e condamnat la 3 zile închisoare. 1888 - Premiera dramei istorice Gaspar Gratiani la Naţionalul bucureştean. Condamnat de Curtea cu juri din Cluj la un an de închisoare. Începe detenţia la Vat (Ungaria). 1889 - Se naşte Lavinia Ioana Iosefina, al doilea copil, când era în puşcărie. Abia la 10 iulie iese din penitenciar. 1890 - Se întoarce la Bucureşti. Profesor la Azilul "Elena Doamna". Se naşte al treilea copil, Ion Marcel. 1891 - Soţia naşte al patrulea copil, Fulvia, dar nu şi ultimul (urma tradiţia familiei din Şiria, unde fuseseră cinci copii). 1892 - Devine cetăţean român. Publică Novele vol. I-II. 1894 - Împreună cu Coşbuc şi Caragiale, editează la Bucureşti Vatra. Publică romanul Mara, în foileton. 1894 - Se naşte Elena, al cincilea copil. 1897 - Se naşte Lavinia, al şaselea copil. 1902 - Publica romanul Din batrâni, premiat apoi de Academia Română. 1914 - Conduce Ziua, ziar filogerman, în care militează pentru neutralitatea României în primul război mondial. 1916 - Este arestat şi închis la Fortul Domneşti, apoi la hotel "Luvru". În timpul ocupaţiei germane, scrie articole de orientare progermană. 1919 - La încheierea păcii şi întoarcerea din Moldova a regelui Ferdinand şi a guvernului, Slavici e arestat din nou, judecat şi condamnat la 5 ani de închisoare, dar eliberat în acelaşi an. Totuşi din cauza convingerilor sale filogermane, este privit de cei din jur cu duşmănie. 1921 - Publica volumul autobiografic Închisorile mele, în care-şi justifică activitatea din Ardeal şi România. 1923 - Romanul Cei din urmă Armas. 1924 - Volumul Amintiri (preţioase memorii despre Eminescu, Caragiale, Creangă, Coşbuc, Maiorescu). 1925 - Bolnav şi obosit de viaţa agitată, cu procese şi detenţii în puşcării, se refugiază la fiica sa, care trăia la Panciu, în podgoria asemănătoare cu Şiria natală. La 17 august trece în lumea umbrelor, înmormântat la schitul Brazi. Gala Galaction rosteşte cuvântul de rămas bun. PAGE 2 PAGE 3 쥁