Referat Mihai Eminescu - Floare Albastra -comentariu1

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Mihai Eminescu - Floare Albastra -comentariu1 si de asemenea puteti face Download Referat Mihai Eminescu - Floare albastra -comentariu1

Citeste fragmente din Referat Mihai Eminescu - Floare Albastra -comentariu1

Floare albastra Poezia este una din creatiile cheie ale eroticii eminesciene, oferind posibilitatea de intelegere a modului in care poetul a asimilat influentele romantismului. Floare albastra depaseste tema dragostei, evocand conditia creatorului, absolutul. Ca specie literara, poezia este o egloga (idila cu dialog). Poemul se structureaza pe doua planuri, si anume: ideea cunoasterii absolute (cuprinsa in primele trei strofe) si aceea a cunoasterii terestre (strofele 5-13). Cele doua ipostaze sunt despartite de reflectiile poetului din strofa a IV-a, care anticipeaza ideea din final: Totusi... este trist in lume . In primele trei strofe apare domeniul cunoasterii, de la geneza ( intunecata mare ) pana la un intreg univers de cultura ( campiile Asice ) si creatie ( piramidele-n-vechite ). Cea de-a treia strofa sugereaza izolarea acestui vast spirit care nu isi poate realiza idealurile in lumea telurica. Reflectiile din strofa a 4-a presupun consimtamantul vremelnic al poetului la chemarea iubirii: eu am ras, n-am zis nimica . Concluzia este, in final, raportata la intreaga existenta a poetului: Si te-ai dus dulce minune / Si-a murit iubirea noastra . Repetitia Floare-albastra! floare-albastra! subliniaza intensitatea trairii, generata de contrastul dintre iluzie si realitate. In plan terestru, iubita este vicleana, ademenitoare: Si de-a soarelui caldura / Voi fi rosie ca marul / Mi-oi desface de-aur parul sa-ti astup cu dansul gura . Epitetele frumoasa , nebuna , dulce , cuprinse in versuri exclamative, exprima exuberanta sentimentului, specifica liricii de tinerete. Invitatia la iubire se realizeaza intr-un cadru rustic, ce aminteste de pastelurile lui Alecsandri, dar si de Sara pe deal sau Dorinta . Limbajul este direct si familiar, conferind poeziei un ton sagalnic, intim: Cui ce-i pasa ca-mi esti drag? , S-apoi cine treaba are? . Pornind de la forme populare: Mi-oi desface , Sa-ti astup , se ajunge la efecte de ordin artistic rafinat, ca in inversiunile: de-aur parul , albastra-mi dulce floare . Epitetele di planul trairii terestre sunt ornante: prapastie mareata , bolta cea senina , trestia cea lina . Cuvantul dulce ( dulce netezindu-mi parul , dulci ca florile ascunse , dulce floare , dulce minune ) isi schimba valoarea stilistica si gramaticala, fiind, pe rand, adverb sau adjectiv. Trairea si taina trairii duc la versul nostalgic Si te-ai dus dulce minune . Sentimentul se contureaza in epitetul cu rol de simbol dulce minune , apropierea de fiinta iubita este egala cu miracolul, epitetul devine metafora. Folosirea verbelor si a pronumelor in forma populara ( nu cata , apucand spre sat , grija noastra n-aib-o nime ) sugereaza eternitatea sentimentului iubirii, ce se consuma intr-un spatiu rustic. De la Novalis pare sa fi luat Eminescu floarea albastra ce apare ca simbol al iubirii si al nostalgiei infinitului, transformand-o in metafora pentru viata, infinit si dorinte dezvaluite cu vraja. 쥁@