Referat Giordano Bruno
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Giordano Bruno si de asemenea puteti face
Download Referat Giordano brunoCiteste fragmente din Referat Giordano Bruno
Giordano Bruno
Din marturia depusa in fata inchizitiei venetiene aflam ca Bruno s-a
nascut intr-o familie de nobili scapatati, in 1548, in oraselul Nola, nu
departe de Napoli. Tatal sau, Giovanni, a slujit ca stegar intr-un
regiment napolitan, astfel incat ocupatiile sale de soldat il tineau mai
tot timpul departe de casa.
La varsta de 17 ani, Bruno este admis, in calitate de novice, la
manastirea ordinului Dominican din Napoli, iar peste un an imbraca
vesmantul monahal al ordinului, schimbandu-si numele in Giordano
(inainte se numea Filippo). In aceasta noua situatie, tanarul Bruno s-a
dedicat in continuare studiilor, preponderant ecleziastice, in scopul
pregatirii teologice superioare.
In cei aproape doisprezece ani de viata monahala s-au format, in linii
mari, conceptiile lui Giordano Bruno, care s-au delimitat net de
orientarea riguros teologica a studiilor in manastire. In aceasta
perioada s-au plamadit primele idei ostile dogmaticii oficiale a
catolicismului, pe care Bruno le-a fundamentat mai trainic in anii ce au
urmat. In manastire au incoltit in gandire sa samburii "ereziei", care
l-au impins mai tarziu la lupta deschisa impotriva dogmelor oficiale ale
teologiei.
Anchetarea lui Giordano Bruno a durat aproape opt ani, mai intai la
Venetia, iar apoi la Roma. Supus unui regim sever de temnita, lipsit de
sprijinul prietenilor, permanent sicanat de anchetatori si de paznici,
ganditorul din Nola nu si-a pierdut nici o clipa cumpatul. In cursul
confruntarilor cu "martorii", care nu erau decat unlte docile ale
acuzatorilor, el isi construia argumente subtile, speculand fiecare
fisura din formularea acuzatiilor pentru a demonstra lipsa lor de temei.
Dar inchizitia nu putea fi convinsa ca "erezia" napolitanului este logic
demonstrabila sau ca se intemeiaza pe fapte certe, pe date
incontestabile. Oricat de firesti pareau lucruruile in explicatiile lui
Bruno, oricat de convingatoare erau tezele sustinute de acesta, ratiunea
de a fi a religiei, a teologiei, a dogmei fusese mult prea evident
contestata. "Erezia" trebuie pedepsita cu moartea si intregul curs al
"cercetarilor" se indreapta spre acest deznodamant.
In ziua de 20 ianuarie 1600, tribunalul inchizitiei a pronuntat
verdictul de condamnare la moarte a lui Giordano Bruno. Ultima sedinta a
procesului a avut loc in palatul de resedinta al papii Clement al
VIII-lea, care trebuia, potrivit procedurii, sa decida official arderea
pe rug. La 25 ianuarie inchizitia a adoptat hotararea de condamnare
publica a operei "ereticului" si de includere a ei in lista cartilor
interzise de biserica catolica. La 8 februarie s-a desfasurat ceremonia
anatemizarii si excomunicarii lui Bruno din Biserica, ultimul act care
preceda moartea condamnatului.
Arderea pe rug a avut loc in ziua de 17 februarie 1600. Pana in ultima
clipa condamnatul a ramas credincios ideilor sale, rezistand tuturor
ofertelor de "pocainta" si de retractare, ceea ce, poate, i-ar fi usurat
soarta. Cu un curaj demn de adanca admiratie, Bruno si-a infruntat
calaii, aruncandu-le cu dispret, cand flacarile rugului ii cuprindeau
trupul, acele cuvinte ramase in amintirea istoriei: "Voi imi rostiti
sentinta cu mai multa frica decat o ascult eu".
Aproape 250 de ani arhivele Vaticanului au pastrat taina procedurii
aplicate in procesul lui Giordano Bruno. Abia in timpul revolutiei din
1848-1849 documentele referitoare le activitatea inchizitiei din Roma si
din Venetia au devenit accesibile unor investigatii sumare, dar totusi
revelatoare pentru tragedia din Piata Florilor, petrecuta cu secole in
urma. Profitand de lipsa dovezilor (mai degraba de … inaccesibilitatea
lor), unii apologeti ai bisericii catolice au incercat sa conteste
faptele petrecute in 1600, punand in circulatie versiunea ca arderea pe
rug a ilustrului ganditor ar fi o simpla legenda; in fapt autodafe-ul ar
fi fost formal (arderea simbolica a chipului), Bruno incheindu-si in
realitate viata intr-o manastire dominicana.
In anul 1886, un anume Gregorio Palmieri, functonar al arhivelor
Vaticanului, a descoperit in depozitele de carti ale fondului secret un
manuscris referitor la procesul lui Giordano Bruno. Dar papa Leon al
XIII-lea a interzis ca opinia publica sa afle ceva despre acest
document. Abia in 1940, un alt arhivar, Angelo Mercati, a intrat in
posesiunea lui. Pe langa alte relatari continute in manuscris, 59 de
pagini reprezentau expunerea succinta a dezbaterilor tribunalului in
cazul lui Bruno. In 1942 materialele au fost publicate, evident cu
acordul papii. Dar comentariile care insoteu textul nu aveau scopul
infierarii acelei tragice condamnari, ci mai degraba urmareau sa etaleze
"legalitatea juridica" a procesuli si a verdictului final.
Oricat de tendentious a fost intocmit de slujbasii inchizitiei
manuscrisul amintit, el reprezinta totusi un document de reala valoare
informativa atat in ceea ce priveste conditiile in care a fost anchetat
Bruno, cat si pozitia, ideile pe care acesta le-a aparat in fata
judecatorilor sai. Cu acest prilej, remarcabilul ganditor italian isi
dezvaluie consecventa atitudinii adoptate anterior si exprimate in
scrierile sale, ceea ce infirma unele mistificari ale comentatorilor
clericali care au pus in circulatie teza despre asa-zisa "retractare" de
catre Bruno a materialismului in favoarea misticii.
Giordano Bruno a murit ca un neinfricat luptator pentru cauza stiintei,
a adevarului. Moartea lui eroica a incununat o viata la fel de eroica,
strabatuta de damatismul luptei impotriva obscurantismului si
ignorantei.
In 1889, in Piata Florilor din Roma, unde fusese ars pe rug, lui
Giordano Bruno i s-a inaltat un monument menit sa cinsteasca memoria
marelui ganditor. Tot ca o dovada de inalta pretuire a acestuia, numele
sau a fost atribuit asociatiei italiene a liber-cugetatorilor.
ì¥Â@