Referat Toma Alimos -comentariu3

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Toma Alimos -comentariu3 si de asemenea puteti face Download Referat Toma Alimos -comentariu3

Citeste fragmente din Referat Toma Alimos -comentariu3

Toma Alimos - demonstratie - Baladele populare se mai numesc „cantece batranesti”, termenul „balada” fiind introdus in critica noastra literara de poetul Vasile Alecsandri. Balada Toma Alimos este o capodopera a literaturii populare romanesti. Toma Alimos apartine genului epic in versuri deoarece gandurile, ideile, sentimentele autorului sunt exprimate in mod indirect prin intermediul personajelor si al actiuni si totodata prezinta elemente specifice: narator, personaje si actiune. Balada, secie a epicii populare in versuri, prezinta o intamplare neobisnuita din trecutul indepartat, cu un numar mic de personaje prezentate in antiteza si in care realul se impleteste cu fabulosul. Toma Alimos apartine baladelor care evidentiaza conflictul feudal, dar cu un scenariu propriu, intrucat principalul cnflict este unul de proprietate. Aici nu apare conflictul consacrat al baladelor haiducesti, intre haiduc si potera. In balada Toma Alimos intalnim motive specifice creatiei populare: motivul singuratatii, motivul comuniuni omului cu natura, motivul relatiei om-natura, motivul conflictului feudal si motivul testamentului. Partea expozitiva a baladei se deschide cu formula introductiva „foicica fagului”, care solicita atentia ascultatorului. Toma Alimos se afla in mijlocul naturi, alaturi de calul sau, fiind astfel localizat cadrul actiunii. Cadrul natural descris este la „poalele muntelui”, de unde se deschide campia „verde-nchisa”. Portretul haiducului e creionat cu simpatie de creatorul popular. Prin versuri scurte, poetul anonim ii prezinta cateva trasaturi dominante: inalt de statura, puternic, cu ochi negri, intelept, viteaz etc. Insusirile fizice si morale sunt imbinate: „inalt la stat/mare la sfat”. Superlativul „viteaz cum n-a mai stat” este realizat cu ajutorul unor expresi populare si sporeste atmosfera de fabulos. Limbajul este simplu alcatuit din cuvinte populare arhaisme (palos) si regionalisme (brandusel, priponit). Monologul reliefeaza singuratatea haiducului si totodata, releva starea haiducului care, fire comunicativa, este nemultumit ca armale sunt „fiare reci” si murgul „vita muta”. Arta dialogului si vorbirea personajului este introdusa de un verbum dicendi: zicea, graia, intreba. In timp ce inchina tovarasilor credinciosi, Toma il zareste pe „Stapanul mosiilor/Domnul campiilor”. Caracterizat direct in antiteza cu Toma, Manea apare prezentat in culori intunecate. Portretul fizic si cel moral apar intr-un paralelism subtil. Manea este „slutul si uratul”, dar si „grosul si artagosul”. Manea ii imputa haiducului pagube imaginare, cerandu-i pe murg drept rasplata. Oferindu-i vin din plosca sa, intentia haiducului este de a potoli mania boierului, indemnandu-l la pace si la dreptate. Cu mana stanga boierul ia plosc, iar cu dreapta il injunghie miseleste pe haiduc, iar apoi fuge cu lasitate. Lasitatea si lipsa de respect si de demnitate a boierului sunt subliniate prin repetitia verbului „a fugi” si prin notatia „vitejia/cu fuga”. Toma nu-si pierde cumpatul, il atentioneaza pe boier, isi aduna ultimele puteri si pleaca in urmarirea lui. Fabulosul este ilustrat prin imaginea haiducului care isi strange „mislocelul” cu ultimele puteri si vorbeste calului cu caldura, ca unui frate. Ii cere calului sa-i fie de ajutor, cum i-a fost in tinerete, pentru pedepsirea dusmanului. Cu ultimele puteri haiducul isi enumera dorintele testamentare. Desfasurarea actiunii imbina relatarea narativa cu descrierea. Toma moare incredintat ca trainica relatie cu murgul sau va dainui si dupa moartea sa. Calul, conform ulimelor dorinte ale haiducului, va pleca in codru, la fratele „de vitejie”, pentru ca numai acesta sa-i puna fraul. Legatura eroului cu natura este vesnica. La moartea lui, ulmii, brazii, paltinii, martorii vieti lui ii sunt aproape veghindu-i sfarsitul. „Plansetul” lor exprima veneratia. Credincios, calul pleaca la prietenul haiducului, pentru a-i implini ultima dorinta: continuarea luptei pentru dreptate. Solemnitetea baladei este asigurata de versuri, simetric dispuse de la inceputul si sfarsitul baladei. Elementele de versificatie sunt specifice creatiei populare, precum versul scurt si foarte scurt. Ritmul este trohaic, masura versurilor este de 3-4 si 7-8 silabe, iar rima este imperecheata si monorima. Titlul precizeaza numele personajului principal si totodata, propune un ideal uman, un simbol al dreptati si al adevarului. Toma Alimos intruchipeaza spiritul justitiar popular. Eru legendar, Toma este un personaj cu insusiri exceptionale, asemenea eroilor din basme. Capodopera a epicii populare, opera literara epica Toma Alimos a fost apreciata de criticul George Calinescu, acesta considerand ca este o „balada grandioasa”. 쥁@