Referat Ion Barbu - Etapele Creatiei Poetice2 Var2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Ion Barbu - Etapele Creatiei Poetice2 Var2 si de asemenea puteti face Download Referat Ion barbu - etapele creatiei poetice2 var2

Citeste fragmente din Referat Ion Barbu - Etapele Creatiei Poetice2 Var2

Ion Barbu - Etapele creaþiei poetice Fenomenul artistic barbian s-a nãscut în punctul de interferenþã al Poeziei cu Matematica, de aceea poezia lui este cu mult deosebitã de cea a lui Arghezi ºi Blaga, întrucât gradul ei de dificultate e mai mare. Mai exact spus, înþelegerea poetului asupra a ceea ce trebuie sã fie poezia e mai aproape de concepþia unor poeþi moderni ºi singulari ca Mallarmé sau Valéry, decât de concepþia mai generalã, impusã de romantism. Apoi nu trebuie uitat cã poetul a fost debutat de un matematician ºi cã modul lui de a gândi în spiritul abstract al matematicii s-a impus ºi în planul reprezentãrilor poetice. Barbu însuºi afirmã: ”Ca ºi în geometrie, înþeleg prin poezie o anumitã simbolicã pentru reprezentarea formelor posibile de existenþã… Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, aºa cã, rãmânând poet, n-am pãrãsit niciodatã domeniul divin al geometriei.” Într-un interviu acordat lui Felix Aderca, din 1927, creaþia lui Ion Barbu era împãrþitã în patru etape: parnasianã, autopanescã, expresionistã ºi saradistã. În studiul din 1935, Introducere în poezia lui Ion Barbu, Tudor Vianu propune trei etape: parnasianã, baladic - orientalã ºi ermeticã . Aceastã din urmã împãrþire a devenit clasicã. A.) Prima etapã este cea “parnasianã”, a versurilor publicate între 1919 - 1920 în “Sburãtorul”. Printre ele amintim: Lava, Munþii, Copacul, Banchizele, Pentru Marile Elensenii, Panteinu, Arca, Pytagora, Râul, Umanizare º. a. Scurte ºi riguroase ca formã - câteva sunt sonete -, poeziile propun un univers tematic restrâns. Barbu descrie peisaje mineralizate, forme ale geologicului ºi ale florei , evocã zeitãþi mitologice sau surprinde procese de conºtiinþã, cum ar fi solemnul legãmânt al lepãdãrii de pãcatul contemplaþiei abstracte în favoarea voinþei de a trãi cu frenezie, într-o totalã consonanþã cu ritmurile vii ale naturii ______ poezia - confesiune, exprimarea directã a nãzuinþelor sufletului sãu, I. Barbu le transferã unor elemente ale naturii: copacul, banchizele, munþii, pãmântul ceea ce indicã o tendinþã de a folosi simboluri ” obiective”. Peisajele , pasteluri exotice ºi imaginare, închid în ele elanuri ºi _______ ale fiinþei uman, aspiraþii patetice ºi încrâncenate refuzuri, ca în aceste solemne strofe din Copacul : “Hipnotizat de - adânca ºi limpedea luminã A bolþilor destinse deasupra lui, ar vrea Sã sfãrâme zenitul ºi - ncremenit sã bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalinã” sau din Banchizele: “Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi ºi stãtãtoare pustietãþi lichide, Sinteze transparente , de strãluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar.” Poezia Umanizare scoate în evidenþã un conflict dramatic al fiinþei umane, care, în aspiraþia ei spre absolut, trebuie sã o ____ între douã principii: intelectual ºi senzual, între contemplaþia “ apolinicã” ºi trãirea “dionisiacã”. Poezia, spune Barbu , le împacã pe amândouã într-un proces unic, într-o sintezã în care Gândirea se transfigureazã luând forme concrete de “ sunet, linie, culoare “. Ideea devine “ muzicã a formei în zbor, _______”, deci intuiþie a esenþei lumii. Aspiraþia spre cunoaºtere are, în prima perioadã , un caracter cam abstract, de unde ºi, frecvent, rãceala versurilor. Încercarea de concretizare se sprijinã pe împrumuturi din mitologie, care lasã de obicei o impresie puternicã de livresc. Recurgerea la elemente mitologice greceºti ºi preocuparea deosebitã pentru expresie i-au fãcut pe unii cercetãtori (E. Lovinescu) sã vorbeascã de un parnasianism al începuturilor literare ale lui I. Barbu. Dar poezia parnasianã francezã reprezentatã prin Leconate de Lisle sau _____, era fundamental decorativã ºi antiromanticã în conþinut neîngãduind elanuri sufleteºti, pe când la Barbu , ___ împietrirea ºi ___ marmurã a versului, se rãsucesc pasiuni violente, neliniºti ºi aspiraþii tulburi, ceea ce dinotã deocamdatã o structurã romanticã . Probabil cã aceasta este ºi cauza pentru care ºi le-a refuzat mai târziu, socotindu-le cã “ decurg printr-un principiu poetic elementar ”. El tinde spre o altã formulã poeticã, depãrtatã de romantism, spre “un lirism omogen, instruind de lucrurile esenþiale, delectând cu viziuni paradisiace ”, pe care a realizat-o în urmãtoarele etape ale creaþiei sale. B.) Etapa a doua, baladicã ºi orientalã, indicã orientarea spiritului poetului spre concretul lumii, cum ºi _______ în Umanizare. Aici pot fi integrate poeme ca: Dupã vulci, Riga Crypto ºi lapona Enigel, Domniºoara Hus, Isarlik, ______ , Hogea la Isarlik, publicate din a doua jumãtate a lui 1921 pânã în 1925, în “Viaþa româneascã” ºi “Contimporanul”. Mai toate sunt lungi, datoritã în mare mãsurã pasajelor descriptive, consecinþã imediatã a preocupãrii de concret; au un caracter narativ, “baladic” , pentru cã în ele “se zice” o poveste; în sfârºit evocã o lume pitoreascã, de inspiraþie autohtonã sau balcanicã, asemãnãtoare cu cea din viziunea lui Anton Pann. Excepþionalã este acum sugestia picturalã. Expresia este proaspãtã ºi pregnantã dezvãluind în I. Barbu un poet al cuvântului , nu numai al ideii ºi viziunii, cum îl cunoaºtem la început. Descripþia însã nu existã exclusiv pictural, ci fixeazã o atmosferã adecvatã. Isarlik, de exemplu, este o cetate idealã, aºezatã “la mijloc de Râu ºi _____”, populatã cu oameni care trãiesc deopotrivã deliciile spiritului ºi pe cele ale vieþii “ într-o slavã stãtãtoare”: univers fabulos în care se echilibreazã totul. De o deosebitã forþã de sugestie, sub raportul invenþiei verbale, este Domniºoara Hus a cãrei valoare stã aproape în întregime în expresie. Poezia vorbeºte despre povestea unei iubiri pãtimaºe cândva ºi nefericite ºi a unei tragicomice eroine, ______ “pezevenche” ce-ºi cheamã de pe lumea cealaltã, prin descântece, iubitul care a uitat-o. Dar farmecul nu stã în ineditul pitoresc al întâmplãrii ci în extraordinara incantaþie a versurilor ºi în sugestia de fantastic a descântecului. Substratul simbolic al elementelor narative ºi descriptive din poeziile etapei a doua poate fi întâlnit în Dupã melci, poem lung în care se stilizeazã motive folclorice pentru a se povesti o experienþã de iniþiere în tainele naturii, devenitã dramã a cunoaºterii sau în Riga Crypto ºi lapona Enigel. C.) Ultima etapã a poeziei lui I. Barbu este una de încifrare a semnificaþiilor, numitã din aceastã cauzã etapa ermeticã. Mai întâi existã un moment de tranziþie, reprezentat de Oul dogmatic, Ritmuri pentru minþile necesare sau _________ , publicate între 1925 - 1926. În ele se pãstreazã încã legãtura cu etapa anterioarã atât prin pasajele descriptive cât ºi prin cele narative, care fac poezia mai uºor de descifrat. G. Cãlinescu susþine cã de fapt aici existã ermetismul autentic al poeziilor lui Barbu, pentru cã se bazeazã pe simboluri, cel din Joc secund nefiind decât un ermetism de “ dificultate filologicã ”, þinând de o sintaxã poeticã dificilã. Poeziile amintite se învârtesc, metaforic vorbind, pe ideea “ nunþii ” înþeleasã ca pãtrundere în miracolul creaþiei universale. Oul dogmatic este chiar un simbol al misterului “ nunþii ”, pentru cã în structura lui dualã se reprezintã lumea dinaintea ___________, creaþia de dinaintea Genezei. Banalul ou demonstreazã cã “mãrunte lumi pãstreazã dogma”, cã macrocosmosul se repetã în microcosmos. De aceea el este fãcut sã devinã obiect de contemplaþie: “E dat acestui trist norod ªi oul ____ ca de mâncare, Dar viul ou la vârf cu plod Fãcut e sã-l privim la soare!” Vãzut în lumina soarelui, oul relevã însãºi esenþa universului, imaginea eternã a increatului. În Ritmuri pentru minþile necesare se evocã trei cã de cunoaºtere: prin eros ( sau senzoalã), reprezentatã astral prin Venus, prin raþiune, având simbol pe Mercur, ºi prin contemplaþie poeticã, care e tutelatã de Soare. Fiecare experienþã este o “nuntã”, adicã o comuniune cu esenþa lumii, dar prin primele douã contopirea nu este perfectã. Senzaþiile permit numai un contact fulgerant , iar intelectul ignorã, pentru a face operaþiile proprii cunoaºterii logice, condiþia fundamentalã a universului, care este devenire continuã. Aspiraþia spre absolut se împlineºte doar prin atingerea contemplaþiei poetice, prin viziunea directã a principiului universal când: “intrãm Sã ospãtãm În cãmara Soarelui Marelui Nun ºi stea, Aburi verde sã ne dea, Din cãldãri de mãri lactee, La surpãri de curcubee, În Firida ce scântee / Etern” În termeni mai simpli poezia pune problema raportului dintre cunoaºterea logicã ºi ce ametaforicã a Ü¥hà