Referat UMANISMUL.rtf

Mai jos puteti citi fragmente din Referat UMANISMUL.rtf si de asemenea puteti face Download Referat UMANISMUL.rtf

Citeste fragmente din Referat UMANISMUL.rtf

Umanism Francesco Petrarca Termenul de Umanism (din latinã: humanitas = omenie, umanitate) are douã semnificaþii: Poziþie filozoficã care pune omul ºi valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremã, este un scop în sine ºi nu un mijloc. Umanismul implicã un devotament pentru cãutarea adevãrului ºi moralitãþii prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificãrilor transcendentale cum ar fi dependenþa de credinþã, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelaþii divine. Umaniºtii susþin moralitatea universalã bazatã pe condiþia umanã ca loc comun, sugerând cã soluþiile problemelor sociale ºi culturale umane nu pot fi provincialiste. Miºcare spiritualã care stã la baza Renaºterii, apãrutã în Italia în secolul al XIV-lea ºi care s-a extins în mod progresiv în Europa apuseanã pânã în secolul al XVII-lea. Ea este marcatã de reîntoarcerea la textele antchitãþii greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viaþã, de gîndire ºi de creaþie artisticã. Istoric Ca prim reprezentant al umanismului poate fi considerat Protagoras, sofist grec din secolul al V-lea î.Chr., pentru care "omul este mãsura tuturor lucrurilor". Termenul de "humanitas" îl întâlnim deja în scrierile lui Cicero, în care omul ocupã un loc aparte printre alte vieþuitoare. În Evul Mediu, se vorbeºte despre "humaniores litterae", care reprezintã ansamblul cunoºtinþelor profane predate în facultãþile de arte (artes liberales), spre deosebire de "diviniores litterae", care îºi au sursa în studiul Bibliei ºi sunt predate în facultãþile de teologie. În secolul al XVI-lea, "umaniºtii" studiau ceea ce ei numeau "umanitãþile" (studia humanitatis), înþelegându-se prin aceasta scrierile clasice ale antichitãþii. Pentru aceºti erudiþi ai Renaºterii, noþiunea de "humanitas" avea acelaºi sens ca în epoca ciceronianã ºi însemna acea culturã care, desãvârºind calitãþile naturale ale omului, îl fac demn de acest nume. Cuvântul "Umanism" în înþelesul actual apare mult mai târziu, ºi anume în 1808 în scrierea lui Friedrich Immanuel Niethammer Giovanni Pico della Mirandola Începuturile Umanismului modern În mod tradiþional, istoricii situeazã începuturile umanismului modern în Italia secolului al XIV-lea, fiind legat de numele lui Francesco Petrarca ºi Giovanni Boccaccio. Dupã invadarea Imperiului Bizantin de cãtre turci, un mare numãr de învãþaþi greci se refugiazã în peninsula italicã, aducând cu ei manuscrise în limba lor de origine. Literaþii italieni, ca Guarino din Verona, Francesco Filello sau Giovanni Aurispa, învaþã limba greacã veche ºi traduc în italianã operele clasice greceºti. Poezia latinã a epocii romane este redescoperitã graþie lui Lorenzo Valla, iar Coluccio Salutati ºi Gian Francesco Poggio traduc în limba italianã operele scriitorilor romani. Marsilio Ficino (primul din stânga) cu Cristoforo Landino, Angelo Poliziano ºi Demetrios Chekondylos - Frescã de Domenico Ghirlandaio (detaliu) - Santa Maria Novella, Florenþa Pico della Mirandola face parte din rândurile filozofilor ºi savanþilor umaniºti, apreciaþi pentru erudiþia lor. Difuzarea textelor este favorizatã de descoperirea tiparului ºi perfecþionarea imprimeriilor, dar ºi de dezvoltarea oraºelor ºi universitãþilor, locul de întâlnire al învãþaþilor. Un eveniment important îl constituie înfiinþarea "Academiei" din Florenþa sub impulsul lui Cosimo de Medici, condusã de Marsilio Ficino - traducãtor al Dialogurilor lui Platon -, unde se întâlnesc umaniºti ca Pico della Mirandola, Pietro Bembo ºi Angelo Poliziano. "Academia" florentinã este dedicatã în primul rând filozofiei platoniciene, opunându-se scrierilor lui Aristotel introduse în Europa de Averroes ºi Avicenna ºi acceptate de Biserica Catolicã. Activitatea "Academiei" a exercitat o mare influenþã asupra dezvoltãrii literaturii, picturii ºi arhitecturii din epoca Renaºterii. Aºa, de exemplu, Pirro Ligorio picteazã tabloul "Alegoria ªtiinþelor". Rãspândirea Umanismului în Europa Johannes Reuchlin Umanismul se propagã în primul rând în Germania ºi Olanda. Ambele þãri cunoscând o mare expansiune a imprimeriilor, se organizeazã adevãrate târguri de cãrþi care favorizeazã schimburile culturale. Germania Erasmus din Rotterdam Johannes Reuchlin se opune împãratului Maximilian I, care voia sã interzicã scrierile în limba ebraicã, cu excepþia Bibliei. Reuchlin afirmã cã textele interzise fac parte din patrimoniul cultural al omenirii. În Germania, umanismul a pregãtit calea Reformei lui Martin Luther. Discipolul sãu, umanistul Philipp Melanchton, profesor de Filologie la Universitatea din Wittenberg, redacteazã prima formulare ºtiinþificã a principiilor Reformei în lucrarea "Loci communes rerum theologicarum" (1521), iar în 1540 redacteazã "Confesiunea de la Augsburg". El dorea ca rãspândirea Protestantismului sã se realizeze cu mijloace paºnice ºi s-a strãduit sã pãstreze unitatea Bisericii apusene. Olanda Erasmus din Rotterdam, teolog ºi erudit olandez, este unul din cei mai eminenþi umaniºti din perioada Renaºterii ºi Reformei din secolele al XV-lea ºi al XVI-lea, "primul european conºtient" (Stefan Zweig). Prin poziþia lui criticã faþã de Biserica Catolicã, este considerat precursor al reformei religioase, deºi el însuºi nu a aderat la protestantism, preconizând în mod conºtient spiritul de toleranþã religioasã. Franþa François Rabelais În Franþa, umanismul pãtrunde prin învãþaþii ºi artiºtii italieni aflaþi la curtea papalã din Avignon (printre aceºtia Petrarca). Traduceri din Titus Livius ºi Aristotel circulau deja la curtea regelui Carol V le Sage. Rãzboaiele lui Francisc I în Italia au contribuit la luarea de contact ºi cunoaºterea curentelor culturale aflate acolo în plinã efervescenþã. Francisc I creeazã Collège des lecteurs royaux, unde se predau limbile clasice greacã ºi latinã, precum ºi ebraica de cãtre Jacques Lefèbre d Étaples. Etienne Dolet propagã gândirea inspiratã din Platon, adaptatã creºtinismului, fapt care influenþeazã poeþii "Pleiadei" ca Pierre de Ronsard sau Joachim du Bellay. Montaigne susþine cã raþiunea permite omului sã se elibereze de ideile preconcepute. François Rabelais întruchipeazã perfect modelul umanismului din epoca Renaºterii, luptând cu entuziasm pentru reînoirea gândirii în spiritul antichitãþii clasice, ideal filozofic al timpului sãu. Anglia Thomas Morus În Anglia, Thomas Morus scrie o lucrare fundamentalã de istorie a ideilor politice ("Utopia", 1516), devine cancelar al regelui Henric VIII, dar - opunându-se reformei religioase a acestuia - cade în disgraþie ºi este executat. Alte þãri Umanismul este prezent ºi în Ungaria la curtea regelui Matei Corvin, în Polonia cu Jan Kochanowski, în Spania cu cardinalul Jiménez de Cisneros, fondator al unei universitãþi trilingue la Alcalà de Henares ºi editor al unei Biblii poliglote, ºi Juan Luis Vives. Astfel, cãtre 1540 miºcarea umanistã cuprinde întreaga Europã apuseanã, unificând în acelaºi ideal acest mod de gândire optimist, încrezãtor în progresul omenirii. Umanismul antreneazã crearea unor noi discipline ºi sfere de activitate ca Geografia, Cosmologia, Filozofia politicã, Teoria istorieiºi implicã libertatea ºi independenþa faþã de religie dând astfel impuls reformei religioase. Umanismul permite eliberarea gândirii omului de cadrul îngust al dogmelor ºi apariþia spiritului de toleranþã. Aspecte Religie Umanismul respinge în mod clar apelul la credinþe supranaturale pentru soluþionarea problemelor umane, dar nu ºi credinþele însele; unele curente umaniste sunt chiar compatibile cu unele religii. El este în general compatibil cu ateismul ºi agnosticismul, dar acestea din urmã nu îi sunt necesare. Cuvintele "ignostic" (american) ºi "indiferentist" (britanic) sunt uneori aplicate umanismului pe motiv cã acesta este un proces etic, nu o dogmã asupra existenþei sau nu a zeilor; umaniºtii pur ºi simplu nu au nevoie sã se preocupe de asemenea probleme. Agnosticismul sau ateismul singure nu implicã în mod necesar umanismul; multe filosofii diferite ºi uneori incompatibile se întâmplã sã fie ateiste. Nu existã nicio ideologie unicã ºi niciun set de comportamente unic la care sã adere toþi ateii, ºi nu toate dintre cele proprii ateilor sunt umaniste. De vreme ce umanismul include curente intelectuale trecând printr-o mare varietate de gândiri filosofice ºi religioase, mai multe ramuri ale umanismului îi permit sã îndeplineascã, suplimenteze sau suplineascã rolul religiilor ºi în special sã fie adoptat ca filosofie de viaþã completã. Într-un numãr de þãri, din motive legate de legile care acordã drepturi "religioase" specifice, filosofia de viaþã umanistã secularã a fost recunoscutã ca "religie". În Statele Unite, Curtea Supremã a admis cã umanismul este echivalent cu o religie în sensul limitat al autorizãrii umaniºtilor sã oficieze ceremonii de obicei conduse de reprezentanþi ai cultelor religioase. Departe de a "declara umanismul religie", aceastã luare de poziþie pur ºi simplu declarã echivalenþa dreptului umaniºtilor de a acþiona în moduri de obicei specifice religiilor, cum ar fi marcarea ceremonialã a momentelor importante ale vieþii. Umanismul renascentist ºi accentul sãu asupra întoarcerii la origini au contribuit la reformarea protestantã, ajutând la producerea a ceea ce protestanþii considerã o traducere mai fidelã a textelor biblice. Cunoastere Conform umaniºtilor, este în sarcina oamenilor sã gãseascã adevãrul, prin opoziþie cu cãutarea lui în revelaþie, misticism, tradiþie sau orice altceva care e incompatibil cu aplicarea logicii asupra dovezilor observabile. Cerând ca oamenii sã evite acceptarea orbeascã a unor opinii nesusþinute, el sprijinã scepticismul ºtiinþific ºi metoda ºtiinþificã, respingând autoritarismul ºi scepticismul extrem ºi fãcând din credinþã o justificare inacceptabilã a acþiunilor. De asemenea, umanismul afirmã cã cunoaºterea binelui ºi rãului se bazeazã pe cea mai bunã înþelegere a propriilor interese ºi a celor comune ale indivizilor în loc sã izvorascã dintr-un adevãr transcendental sau vreo sursã arbitrar localizatã. Speciism Unii au interpretat umanismul ca pe o formã de speciism, care considerã oamenii mai importanþi decât alte specii. Filosoful Peter Singer, el însuºi umanist, afirma cã "în ciuda multor excepþii individuale, umaniºtii în general s-au dovedit incapabili sã se elibereze de una dintre cele mai centrale [...] dogme creºtine: prejudecata speciismului". El a chemat umaniºtii sã "ia poziþie împotriva [...] exploatãrii nemiloase a altor fiinþe simþitoare" ºi s-a legat de unele afirmaþii din Manifestul Umanist III despre care credea cã acordã "prioritate intereselor membrilor propriei noastre specii". Cu toate acestea, el a remarcat de asemenea cã acelaºi Manifest afirmã cã oamenii nu au "niciun drept dumnezeiesc sau inerent de a supune alte animale" ºi a admis cã "organizaþiile care au fãcut cel mai mult pentru animale au fost independente de religie". Optimism Umanismul include o atitudine optimistã faþã de capacitãþile oamenilor, dar nu implicã opinia cã natura umanã este pur binevoitoare sau cã absolut fiecare persoanã e capabilã sã se ridice la înãlþimea idealurilor umaniste de raþionalitate ºi moralitate. El implicã nu mai mult decât recunoaºterea cã te ridica la înãlþimea potenþialului tãu înseamnã multã muncã ºi necesitã ajutorul celorlalþi. Scopul suprem este prosperitatea umanã; îmbunãtãþirea vieþii tuturor oamenilor. Focalizarea este pe a face bine ºi a trãi bine aici ºi acum ºi a lãsa lumea mai bunã pentru cei care vin dupã noi, nu pe a trece prin viaþã suferind pentru a fi rãsplãtiþi dupã. Influenþele Umanismului Umanismul influenþeazã în mod hotãrâtor viaþa secolului al XVI-lea. La început ºtiinþele nu erau incluse ºi se gãseau la marginea acestei miºcãri. Asfel Bernard Palissy sau Ambroise Paré nu acordã nicio atenþie autorilor antici, preferând sã se bazeze pe experienþã ºi practicã. Se studiazã totuºi scrierile lui Arhimede, iar Copernic afirmã cã experienþa trecutului este necesarã pentru noi descoperiri. Umanismul influenþeazã ºi viaþa politicã. Umanºtii amintesc suveranilor datoriile lor faþã de Dumnezeu, faþã de supuºi ºi faþã de ei înºiºi (Niccolo Machiavelli: "Il Principe", 1532). Ei apeleazã la popor sã participe la viaþa publicã. Educaþia copiilor ar trebui sã urmãreascã în primul rând instruirea copiilor cu noi cunoºtinþe pentru a-i face mai umani. În ceea ce priveºte literatura, umanismul pune pe primul plan teme ca natura, virtutea, gloria ºi iubirea.