Referat Harap-alb-elemente2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Harap-alb-elemente2 si de asemenea puteti face Download Referat Harap-alb-elemente2

Citeste fragmente din Referat Harap-alb-elemente2

HARAP-ALB De Ion Creangǎ 1.Elemente de facturǎ popularǎ: -tema: triumful binelui asupra rǎului; -motivele: cǎlǎtoria, peţitul, muncile, proba focului, încercarea puterii, izbânda mezinului, cǎsǎtoria; -personajele: Craiul, Verde-Împǎrat, Împǎratul Roş, fata acestuia, Spânul, Harap-Alb; -ajutoarele: Gerilǎ, Setilǎ, Flǎmânzilǎ, Ochilǎ, Pǎsǎri-Lǎţi-Lungilǎ, Sfânta-Duminicǎ, calul, regina furnicilor şi cea a albinelor, turturica; -elem.miraculoase: apa vie, apa moartǎ, cele trei smicele; - fuziunea dintre real şi fabulos: se trece de la real la fantezie fǎrǎ sǎ se facǎ distincţia între cele douǎ planuri; -limbajul: caracterizat printr-o aparentǎ simplitate şi prin oralitate. 2.Elemente de originalitate: Diferenţele dintre un basm popular şi unul scris de Ion Creangǎ pot fi foarte bine relevate fǎcând o analizǎ la nivelul artei narative, al fantasticului, al comicului şi al erudiţiei paremiologice, precum şi la nivelul limbajului. Referindu-se la specificul artei literare, remarcǎm cǎ scriitorul individualizeazǎ cu ajutorul detaliilor şi dramatizeazǎ acţiunea prin dialog. Dialogul are menirea de a dezvolta acţiunea şi de a caracteriza personajele. La nivel fantastic, în basmul popular personajele supranaturale sunt umanizate, pe când eroii din Povestea lui Harap-Alb amintesc de personajele din Amintiri din copilǎrie, prin comportamentul, gesturile, psihologia, mentalitatea şi limbajul lor. Astfel, împǎratul Roş se uitǎ „de-a mirarea la peţitori”, „cautǎ prin aşternut” sǎ vadǎ ce l-a pişcat de i-a stricat somnul. Harap-Alb plânge când îl dojeneşte pǎrintele sǎu, se mânie şi loveşte cu frâul în cap calul grebǎnos care se îndreaptǎ sper tava cu jǎratic , este slab de înger etc. Omeneşte se comportǎ şi tovarǎşii sǎi nǎzdrǎvani: când fata împǎratului Roş se preface în pasǎre, Ochilǎ îi spune lui Pǎsǎrilǎ: „Mǎi, fetişoara împǎratului ne-a tras butucul!” şi când aceasta se acunde în spatele Lunii, Pǎsǎrilǎ o „gǎbuieşte” aşa cum Nicǎ „gǎbuise” pupǎza în scorburǎ. €   È Ê ø 2 4 x ² ~ ô r t ² Mlui Creangǎ este localizarea fantasticului din punct de vedere istoric şi geografic. Personajele sunt nişte ţǎrani care vorbesc în grai moldovenesc. Altǎ dominantǎ a srisului sǎu o reprezintǎ plǎcerea de a spune, verva şi optimismul. Pentru a obţine o veselie contagioasǎ autorul apeleazǎ la exprimarea poznaşǎ, mucalitǎ („Sǎ trǎiascǎ trei zile cu cea de-alaltǎieri”), ironia relizatǎ prin folosirea diminutivelor („buzişoare”, „bǎuturicǎ”), zefelmisirea („Tare-mi eşti drag !…Te-aş bǎga în sân dar nu-ncapi de urechi”), caracterizǎrile pitoreşti (înfǎţişarea lui Gerilǎ sau Ochilǎ), prezentarea unor oameni şi scene care stârnesc hazul (dialogul -2- împǎratului Roş cu peţitorii înfometaţi, cearta dintre Gerilǎ şi ceilalţi); utilizarea unor porecle şi apelative caricaturale („ţapul cel roş”, „Buzilǎ”, „mangosiţi”, „farfariţi”), a unor vorbe de duh („Dǎ-i cu cinstea sǎ pearǎ ruşinea”). Nota de originalitate a basmului este oferitǎ şi de erudiţia paremiologicǎ. Rolul proverbelor, zicǎtorilor este sǎ sporeascǎ rapiditatea povestirii şi sǎ producǎ efecte hilare. Creangǎ este inconfundabil prin limbaj. Majoritatea cuvintelor sunt de origine popularǎ; unele au formǎ foneticǎ moldovenescǎ; existǎ numeroase regionalisme, în timp ce neologismele apar foarte rar. Şi fiindcǎ scriitorul este regizorul care rǎmâne în reprezentaţie ca erou principal, limbajul capǎtǎ o tentǎ afectivǎ prin interjecţii, exclamaţii sau prin dativul etic: „mi ţi-l înşfacǎ cu dinţii de cap”. La rândul lor, expresiile locuţuionale, proverbelor, zicǎtorilor, conferǎ frazei româneşti o structurǎ unicǎ, aproape imposibil de redat în alte limbi: „vǎ veţi gǎsi mantaua cu mine, apoi nu-i trebuie nici ţigan de laie împotriva mea”. Aşadar, pe canavaua unor teme şi motive universale, Creangǎ reuşeşte cu mult succes sǎ fǎureascǎ imaginea unei lumi tipic ţǎrǎneşti, cu comportamentul, obiceiurile, tradiţiile şi limbajul ei specific. 쥁`