Referat Doamna Bovary2
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Doamna Bovary2 si de asemenea puteti face
Download Referat Doamna bovary2Citeste fragmente din Referat Doamna Bovary2
DOAMNA BOVARY
de Gustave Flaubert(1821-1880)
Autorul ÅŸi opera sa
Născut la Rouen,în 1821,într-o familie de medici chirurgi de
origine normandă,Flaubert moşteneşte înclinaţia pentru observaţia
amănunţită şi pentru disecţie.Nu întâmplător s-a spus despre el
căâ€ÂÅ£ine pana în mână ca alÅ£ii scalpelulâ€Â.Personajele
dezvăluie sub privirea sa profunzimi pe care nici un alt scriitor nu
le-a putut surprinde.O dată cu Flaubert,pentru care inspiraţia
însemna zece ore pe zi la masa de scris,se instaurează un mit al
stilului.Toate scrierile sale treceau printr-o intensă şi
îndelungată muncă de şlefuire,un efort de adevărat bijutier;modelul
său de creaţie este revendicat de generaţii succesive.
Viaţa sa de scriitor începe după studii de Drept la Paris, o
dată cu recluziunea autoimpusă în casa părintească de la
Croisset,unde trăieşte alături de mama sa.Nu va părăsi acest
loc(şi din cauza unei boli nervoase care se declanşează în
1844)decât pentru câteva călătorii,împreună cu prietenul său,
Maxime du Camp,în Bretania(1847),în Orient(1849-1851),ocazie cu care
vede şi piramidele egiptene.Călătoreşte singur în Algeria şi
Tunisia(1858) şi îşi permite cateva şederi la Paris,în mediile
artistice şi literare,unde în 1846 o va cunoaşte pe Loise Colet,cu
care timp de zece ani va dezvolta o legătură furtunoasă.E
cunoscută,de asemenea,iubirea platonică pe care Flaubert a avut-o
pentru Elise Schlesinger,soţia unui om de afaceri,despre care se
bănuieşte că ar sta la originea personajului Marie Arnoux din
“EducaÅ£ia sentimentalăâ€Â.
Primele opere ale autorului conţin elemente autobiografice şi au
o pronunţată tentă romantică:Memoriile unui
nebun(1838),Noiembrie(1842) şi prima versiune a Educaţiei
sentimentale(1845).Personalitatea marelui romancier se naşte greu,în
urma unei munci chinuitoare.După ce, în1849,renunţă(la sfatul lui
Maxime du Camp) la prima variantă a Ispitirii Sfantului
Anton,publică,în 1856,Doamna Bovary,care-l face celebru(pe lângă
certa valoare a cărţii,imensul scandal juridic şi de presă pe care
aceasta l-a stârnit contribuind substanţial la popularitatea ei).Scrie
apoi Salammbo(1862) reia Educaţia sentimentală(1869) şi revine cu
Ispitirea Sfantului Anton într-o variantă nouă(1872).A mai scris
încă din tinereţe piese de teatru,nuvele,volumul Trei
povestiri(1877),un Dicţionar de idei primite de-a gata,rămas o vreme
în manuscris şi tipărit pentru prima dată în 1911,şi un roman
neterminat,Bouvard şi Pecuchet,publicat în 1881.
Moare în 1880 la Croisset,cu sănătatea ruinată de infernul
scrisului,dezgustat de oameni şi de viaţă.
Rezumatul operei
Charles Bovary tânăr absolvent de medicină , crescut sub
tutela mamei, instalat la Tostes şi însurat, tot prin grija acesteia
, cu Heloise Dubuc-o văduvă de patruzeci şi cinci de ani, cu picioare
reci- începe să îşi exercite meseria de medic în sat şi în
împrejurimi. La ferma Bertaux o cunoaşte pe Emma, fiica lui moş
Rouault, la care Charles venise să-i îngrijească piciorul rănit. În
scurtă vreme Heloise moare şi Charles vede în Emma soţia pe care
şi-ar dori-o. Moş Rouault îşi dă consimţământul şi, odată cu
venirea primăverii, cei doi se căsătoresc. Proaspăt căsătoriţi se
instalează la Tostes, unde încep o viaţă monotonă.
¾
şte pe Charles Bovary, iar Emma crede că a găsit iubitul pe care îl
aşteptase atât. Dar viaţa eternă pe care o începe la Tostes i se
pare insuportabilă şi descoperă cu uimire că pasiunea pe care o
aşteptase e departe de a se împlini. Charles nu e nici pe departe
bărbatul la care a visat, nu se pricepe perfect la toate, nu o
iniţiază în ceea ce-şi închipuise că sunt tainele şi
subtilităţile pasiunii şi ale vieţii. Un singur eveniment important:
balul de la Vaubyessard, unde sunt invitaţi. Emma descoperă aici cu
exaltare o atmosferă şi o lume pentru care se crede făcută.
Amintirea balului şi o tabacheră găsită acolo îi vor umple apoi
mare parte a gândurilor. Viaţa pe care o duce sfârşeşte prin a o
îmbolnăvi şi Charles ia hotărîrea să se mute în altă parte.
Când pornesc spre Yonville l’Abbaye, unde aleseseră să plece , Emma
e însărcinată. Îi întâmpină cei care vor deveni obişnuiţii
casei lor: Homais, farmacistul, credincios progresului ştiinţific,
care vinde reţete pe cont propriu, preotul Bournisien, veşnic angajat
în discuţii contradictorii cu Homais, doamna Lefrancois, văduva,
stăpâna hanului “Leul de aurâ€Â, Binet, după punctualitatea căruia
îşi puteau fixa ceasurile, şi Leon Depuis, secretar la notariat cu
care Emma îşi descoperă de la început o mulţime de afinităţi.
După ce Emma dă naştere unei fetiţe pe care o va numi Berthe,
relaţia dintre ea şi Leon începe să fie tot mai apropiată, ei
petrecănd mult timp împreună, în lungi discuţii ce vădesc aceeaşi
dorinţă de a trăi în altă lume decât cea pe care o au.
Îndrăgostit de ea fără speranţă, fără să ştie că şi ea îi
împartaşeşte sentimentele, Leon se hotărăşte să plece la aris.
După plecarea lui, ea cade într-o apatie din care doar întâlnirea cu
Rodolphe Boulanger, la expoziţia de toamnă din Yonville, o mai poate
scoate. Acesta un desăvârşit seducător, inteligent şi foarte bogat,
decide s-o aibă pe Emma. Şi o va avea. Copleşind familia doctorului
cu atenţii, ajunge un vizitator obişnuit al lor şi înţelege imediat
că are în faţă o pradă sigură. În timpul unei plimbări călare
în doi, Emma, biruită, îi cedează şi de atunci întâlnirile lor
vor fi centrul întregii sale existenţe. Viaţa Emmei devine o
continuă încercare de a smulge cât mai multă vreme traiului de pe
atunci, pentru a fi cât mai îndelung lângă cel pe care îl iubea.
Însă pentru Rodolphe, Emma nu-i decât o amantă; când ea îi propune
să fugă împreună, el acceptă doar formal şi apoi o abandonează.
În seara plănuită pentru plecare, Emma primeşte o scrisoare în care
amantul ei îi “explică†de ce fuga lor este imposibilă. După o
încercare de sinucidere, Emma se îmbolnăveşte şi ramâne
săptămâni întregi întinsă în pat. Charles o duce la Rouen, la un
spectacol, convins că o schimbare nu-i poate face decât bine; acolo
îl întâlnesc pe Leon, în compania căruia ea va mai rămâne căteva
zile, obligaţiile meseriei chemându-l pe Charles înapoi la Yonville.
Leon face tot ce-i stă în putinţă să redeştepte în Emma vechile
sentimente; slăbită, crezând că el îi poate oferi dragostea
adevărată,ea nu-i poate rezista. Sub mii de pretexte ea va călători
apoi des la Rouen, făcându-şi în urma cheltuielilor, datorii imense
la domnul Lheureux, cel care-i “administrează†avutul. Relaţia
Emmei cu Leon se răceşte treptat şi, când ea îi cere disperată
bani pentru datoriile făcute şi el nu-i poate da, ia hotărîrea să
se sinucidă. Înghite o doză de arsenic furată din spiţeria lui
Homais şi îşi dă sufletul după o agonie cumplită. Curând Charles
moare şi el, aşezat pe banca din grădina casei.
ì¥Â`