Referat Eminescu - Referat

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Eminescu - Referat si de asemenea puteti face Download Referat Eminescu - Referat

Citeste fragmente din Referat Eminescu - Referat

Eminescu–poet national si universal “Eminescu , poetul nepereche” (G.Calinescu) ,cel fara de care “am fi mai altfel si mai saraci”(T.Vianu) , cel despre a carui “personalitate coplesitoare ,cultura de nivel european ,farmec al limbajului” au scris nenumarati critici ,a dat literaturii romane insemnul eternitatii , reprezentand forma de expresie absoluta a puterii de creatie a poporului roman. Nicolae Iorga vorbea despre poet ca fiind in realitate “expresia integrala a sufletului romanesc”. C.Noica spunea : “Darul ce ni s-a facut prin Eminescu? A aparut in lumea noastra un om care a ales sa fie un om deplin . Cineva care n-a voit sa fie al doilea”. Eminescu ,prin forta creatiei sale, provenita dintr-o cultura vasta ,dintr-un orizont afectiv si spiritual nelimitat ,prin opera sa ,realitate artistica strabatand egal timpul , despre care N.Iorga spunea ca este “cea mai vasta sinteza facuta de un suflet de roman” a facut “ca toata poezia acestui secol sa evolueze sub auspiciile geniului sau ,iar forma infaptuita de el a limbii nationale sa devina punctul de plecare pentru intreaga dezvoltare ulterioara a vestmantului si cugetarii romanesti”(T.Maiorescu). Eminescu este poetul care traieste intr-o permanenta actualitate. Conditia pe care a dat-o poeziei romane a fost de ridicare spre universalitate prin “sublimele ingustimi” (G.Calinescu) ale concretului etnic.Astfel vorbim despre Eminescu artistul ,omul ,cetateanul. G.Ibraileanu ,vorbind despre Eminescu ,spunea : “El este o aparitie aproape inexplicabila in literatura noastra El a cazut in sarmana noastra literatura de la 1870 ca un meteor din alte lumi . Intamplarea a facut ca unul dintre cei mai mari poeti lirici ai secolului al XIX-lea ,secol atat de bogat cel mai bogat in lirici sa se nasca la noi intr-un colt din fundul Moldovei !” Omul Eminescu se constituie intr-un adevarat mit simbol al geniului nefericit purtandu-si povestea poetului damnat . Despre Eminescu s-a spus ca a fost poet prin vocatie ,poezia sa ilustrand forta de sinteza a izvoarelor autohtone si universale ,imaginatia bogata ,fantezia creatoare ,inaltarea filosofica viziunea cosmica si mitologica ,puterea exceptionala de expresie . Autumele si postumele sale alcatuiesc un edificiu poetic unic si unitar . Aparitia sa a avut loc intr-o epoca in care lipseau armonia clasica si marile avanturi romantice marile personalitati ale timpului aflandu-se in campul opus al realismului . Eminescu este ultimul mare romantic european ,asa cum de altfel si el o declara i “Eu nu cred nici in Iehova” : “ Nu ma-ncantati nici cu clasici , Nici cu stil curat si antic - Toate-mi sunt deopotriva Eu raman ce-am fost : romantic .” In spatiul cultural romanesc procesul de renastere dupa Unirea din 1859 era in plina desfasurare , cultura limba si literatura redimensionandu-se dintr-un alt unghi de intelegere a aspiratiei pasoptiste spre modernitatea europeana . Eminescu a confirmat o tendinta polemica a epocii ,care dorea armonizarea “fondului” autohton cu “formele”instituite dupa modelul european perfectionarea relatiei preocupandu-i in mod deosebit pe junimisti . Astfel ,Eminescu s-a format si a creat in stransa legatura cu ceea ce s-a numit “spiritul junimist” ,despre ale carui trasaturi T.Vianu spunea ca au actionat pe un fond comun : restectul pentru adevar, pretuirea talentului ,respingerea imposturii ,a mediocritatii ,a superficialitatii . Eminescu ,cel despre care Garabet Ibraileanu spunea ca este “stralucitor ca si luceafarul lui” ,avea o personalitate coplesitoare ,care i-a facut pe multi sa-i intuiasca genialitatea si sa participe inca din timpul vietii poetului la constituirea mitului eminescian . Eminescu ,asa cum a spus in repetate randuri T.Maiorescu ,era “un om al timpului modern” . In studiul “Eminescu si poeziile lui” ,primul mare critic roman sublinia trasaturi ale geniului poeziei romanesti : “...cultura lui individuala sta la nivelul culturii europene de astazi . Cu neobosita lui staruinta de a ceti ,de a studia , de a cunoaste ,el isi inzestra fara preget memoria cu operele insemnate din literatura antica si moderna” . Cultura sa de o vastitate covarsitoare ,caci era “cunoscator al filosofiei ,in special a lui Platon ,Kant ,Schopenhauer ,si nu mai putin a credintelor religioase ,mai ales a celei crestine buddiste pasionat pentru operele poetice din toate timpurile ,posedand stiinta celor publicate pana astazi in istoria si limba romana (T.Maiorescu) ,alaturi de inteligenta sa extraordinara ,memoria sa prodigioasa , “careia nimic din cele ce-si intiparise vreodata nu-i scapa” si curiozitatea intelectuala , el reprezentand “omul cel mai silitor vesnic citind meditand scriind” (T.Maiorescu ) ,au pus pecetea profundei sale seriozitati ,garantia procesului de intemeiere moderna pe care si-l propune cultura romana di a II-a jumatate a secolului trecut . Eminescu s-a remarcat si prin farmecul limbajului ,esential in rapida patrundere a operei lui spre sensibilitatea publica . Fiind de parere ca datoria poetului nu este limpezirea ideilor ,ci frumusetea versurilor ,dar ca imaginea sensibila trebuie sa fie haina unei idei ,Eminescu a facut ca limba romana sa sune cu o plenitudine armonioasa ,natural si firesc ,limpede si echilibrata ,creand impresia unei spontaneitati desavarsite ,chiar daca variantele ilustreaza migaloasa cautare a “cuvantului ce exprima adevarul” ,visul himeric al vietii sale . Incercand “a turna in forma noua limba veche si-nteleapta” Eminescu da prospetime si naturalete limbajului sau poetic . Considerand-o temelie a tuturor noilor manifestari de limba si intuind necesitatea ei ca punct de plecare pentru orice limbaj poetic ,Eminescu a folosit limba creatiei populare si cea a vechilor texte ,care conservasera formele ei cele mai rezistente ,deci cele mai apte de a reliefa individualitateagraiului romanesc . Regasim in opera sa ecourile acestei influiente ,de la armonia ,uneori onomatopeica ,a versurilor ,de origine folclorica (“Peste varf de ramurele/Trec in stoluri randunele...”) pana la aromele arhaice de stil cronicaresc din “Scrisoarea III” in care voievodul isi enumera principiile neatarnarii : “Multi durara ,dupa vremuri ,peste Dunare vreun pod De-au trecut cu spaima lumii si multime de norod Imparati pe care lumea nu putea sa-i mai incapa Au venit si-n tara noastra de-au cerut pamant si apa Si nu voi ca sa ma laud ,nici ca voi sa va-nspaimant , Cum venira se facura toti o apa si-un pamant .” Poetul a folosit formele populare,familiare ,ale vorbirii , construind rime deosebite tocmai datorita acestui tip de termeni populari sau prozaici (“nalte- Incalte”) si a cuvintelor legate prin cratima , -procedeu de imbinare romaneasca (“sine-mi /inemi” , “luminandu-l/gandul” ,accentuand astfel naturaletea ,savoarea populara a limbajului . Alteori ajunge la virtuozitati verbale ,ce tradeaza placerea combinatiilor ingenioase de cuvinte : “La-nceput pe cand fiinta nu era ,nici nefiinta /Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns.”( “Scrisoarea I”). In aceeasi categorie se inscriu si rimele “culte” ,rezultate din alaturarea unor nume proprii cu cele comune : (“Miercuri/cercuri” , “Istaspe/oaspe” , “Musatini/datini” ,etc. ). 쥁