Referat Baltagul - Citate.rtf

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Baltagul - Citate.rtf si de asemenea puteti face Download Referat Baltagul - citate.rtf

Citeste fragmente din Referat Baltagul - Citate.rtf

Baltagul Pagina 7 BALTAGUL Mihail Sadoveanu Personaje: Nechifor LipanVitoria Lipan: soþia lui Nechifor LipanMinodora, Gheorghiþã: copiii lorDaniil Milieº: pãrinteIordan: crâºmar Stãpâne,stãpâne Mai chiamã º-un câne... I "Viaþa muntenilor e grea; mai ales viaþa femeilor. Uneori stau vãduve înainte de vreme, ca dânsa. Munteanului i-i dat sã-ºi câºtige pânea cea de toate zilele cu toporul ori cu caþa. Cei cu toporul dau jos brazii din pãdure ºi-i duc la apa Bistriþei; dupã aceea îi fac punte pe care le mânã pânã la Galaþi, la marginea lumii. Cei mai vrednici întemeiazã stâni în munte. Acolo stau cu Dumnezeu ºi cu singurãtãþile, pânã ce se împuþineazã ziua. Asupra iernii coboarã la locuri largi ºi-ºi pun turmele la iernat în bãlþi. Acolo-i mai uºoarã viaþa, º-acolo ar fi dorit ea sã trãiascã, numai nu se poate din pricinã cã vara-i prea cald, º-afarã de asta, munteanul are rãdãcini la locul lui, ca ºi bradul". "Avere aveau cât le trebuia: poclãzi în casã, piei de miel în pod; oi în munte. Aveau ºi parale strânse într-un cofãiel cu cenuºã. Fiindu-le lehamite de lapte, brânzã ºi carne de oi sfârtecate de lup, aduceau de la câmpie legume. Tot de la câmpii largi, cu soare mult, aduceau fãinã de pãpuºoi. Uneori se ducea Vitoria singurã ºi o încãrca în desagi pe cinci cãluþi. Pe cel din frunte cãlãrea ea bãrbãteºte; ceilalþi veneau în urmã cu capetele plecate ºi cu frâiele legate de cozile celor dinainte." "În noaptea asta, cãtrã zori, avut cel dintãi semn, în vis, care a împuns-o în inimã ºi-a tulburat-o ºi mai mult. Se fãcea cã vede pe Nechifor Lipan cãlare, cu spatele întors cãtre ea, trecând spre asfinþit o revãrsare de ape." II "Soarele bãtea de cãtrã amiazã de pe þancul Mãgurii. Ridicând ochii ºi clipind, Vitoriei i se pãru cã brazii sunt mai negri decât de obicei. Dar asta era o pãrere, cãci sub soare lunecau pâlcuri de nouri alburii. Vremea era cãlduþã ºi abia adia vântul, aducând în ogradã, ca pe niºte fluturi târzii, cele din urmã frunze de salcie ºi de mesteacãn." "O clipã miºcarea casei se potoli ºi vântul îºi spori zvonul pe deasupra satului. Gãinile se suirã pe prispã la adãpost, alungate de cele dintâi stropituri reci. Vitoria privi cu uimire la cucoºul cel mare porumbac, cum vine fãrã nici o fricã ºi se aºeazã în prag. Inima-i bãtu cu nãdejde, aºteptând semnul cel bun. Dar cucoºul se întoarse cu secera cozii spre focul din horn ºi cu pliscul spre poartã. Cântã o datã prelung ºi se mirã el singur. -Nu vine...ºopti cu îngrijorare gospodina." III "-Nu. Tocmai de asta-s cu mare grijã. În douãzeci de ani am ajuns eu sã-i cunosc drumurile ºi întoarcerile. Poate zãbovi, o zi ori douã, cu lãutari ºi cu petrecere, ca un bãrbat ce se aflã; însã dupã aceea vine la sãlaºul lui. ªtie cã-l doresc ºi nici eu nu i-am fost urâtã." IV Baba Maranda: "-Lumea-i rea, draga mãtuºii, se tângui ea cu jale, fãcându-ºi gura pungã ºi clãtinând din cap. Am înþeles despre soþul dumitale, Nechifor Lipan, cã a ajuns cu bine în locul acela la Dorna, unde trebuia sã cumpere oi de la niºte ciobani. Dar dupã aceea s-a gãsit una cu ochii verzi ºi cu sprâncenele îmbinate, care s-a pus prag ºi nu-l lasã sã treacã." "Baba trase din brâu cãrþi soioase ºi rupte la colþuri. Sui pe laviþã mãsuþa cu trei picioare, întinse pe ea ºtergar ºi înºirã iconiþele amestecate cu toate celelalte semne ale bucuriilor ºi tristãþilor. Dãdu Vitoriei dama de cupã, ca s-o meneascã încet deasupra buzelor. -Vezi, drãguþã, cum þi s-aleg dumitale lacrimile ºi scârba? ªi omul dumitale, craiul de spatii, rãsare într-altã parte, într-o adunare de oameni. Acolo-i nelipsitã cea cu ochii verzi, precum am spus." "Se aºezã iar pe laiþã. Vorbi cu glas schimbat: -Dacã va fi nevoie, se poate trimite spre acel loc o pasere care strigã noaptea ºi are ochi de om. E mai greu ºi-i cu mare primejdie, dar se poate. -Sã moarã duºmanca? Baba încuviinþã, apãsându-ºi bãrbia în piept. Vitoriei i se bãtu inima; cu toate acestea hotãrî cu tãrie în sine moartea femeii cu ochii verzi. Se crezu datoare, cãtrã sfânt ºi cãtrã Dumnezeu, sã deie o lãmurire: -Întâi am sã fac rugãciunile cele de cuviinþã la Maica Domnului, zise ea. Dupã aceea am sã þin post negru douãsprezece vineri în ºir. Pân-atunci, poate mi se întoarce omul. " V "Ea însã se socotea moartã, ca ºi omul ei, care nu era lângã dânsa. Abia acum înþelegea cã dragostea ei se pãstrase ca-n tinereþã. S-ar fi cuvenit sã-i fie ruºine, cãci avea copii mari; însã nu mãrturisea asta nimãnui, decât numai sieºi, nopþilor ºi greierului din vatrã." "-Sã pregãteºti, cu Mitrea, sania, îi zise Vitoria. S-o umpli cu fân; sã pui º-un sac de orz pentru cai. Mâni dimineaþã ne ducem la Piatra." VI "Dupã rãsãritul soarelui, a doua zi, a fost în Piatra. Târgul îl mai vãzuse, la iarmaroace.[...] Cum a deschis gura sã întrebe, Vitoria a aflat îndatã unde poate gãsi pe domnul prefect." "-Nu m-aduce vânt bun, domnule prefect. Mi-a plecat soþul de-acasã acu ºaptezeci ºi trei de zile ºi încã nu s-a întors. S-a dus la Dorna dupã niºte oi. Nu mi-a scris, n-am aflat de la nimeni. Stau aºa; îl aºtept ºi nu vine." "Drumul acela la Sfânta Ana ºi la Piatra i-a fost de cel mai mare folos. Având într-însa ºtiinþa morþii lui Nechifor Lipan ºi crâncenã durere, se vãzu totuºi eliberatã din întuneric. Cum ajunse acasã, îºi lãsã numai o zi de odihnã, apoi începu a pune la cale îndeplinirea unor hotãrâri mari. Toate erau în dosul ochilor acelora aprigi ºi ieºeau una dupã alta." "Da. Dupã ce trimet jalba, îmi isprãvesc toate câte am de isprãvit ºi m-oi duce singurã la Dorna. Am ºi primit eu hotãrâre în inima mea. N-am sã mai am hodinã cum n-are pârãul Tarcãului, pân ce l-oi gãsi pe Nechifor Lipan.[...] Iau cu mine ºi pe bãiet; sã am alãturi o putere bãrbãteascã. Mâni dau faurului o bucatã de fier sã batã din el baltag, ºi sfinþia-ta vei face un bine, sã-l blagosloveºti." VII "În zori de ziuã, vineri în 10 martie, munteanca ºi feciorul ei au închingat caii cei pagi º-au încãlecat. Au trecut pe la pãrintele Dãnilã, ºi Gheorghiþã a adus maicã-sa taºca de la cucoana preuteasã Aglaia. Au coborât la crâºmã º-au trezit pe negustor. Au cerut domnului Iordan rachiu într-o ploscã de lemn. ªi când rãsãrea soarele, se aflau afarã din sat, în lungul pârãului, cãtrã apa Bistriþei." VIII "-Dintre toate câte-mi spui, domnu negustor, eu înþeleg cã vrei aºa sã mã mângâi, ca un om cu inimã bunã. Sã ºtii dumneata cã eu am pornit dupã semne ºi dupã porunci. Mai ales dacã-i pierit, catã sã-l gãsesc; cãci, viu, se poate întoarce ºi singur." IX "-Nu s-a oprit cumva la covãlia dumitale, astã-toamnã, un om cu un cal negru þintat în frunte? -Ba s-a oprit. -ªi-þi aduci aminte cum era îmbrãcat acela om? -Îmi aduc aminte. Purta cãciulã brumãrie. Avea cojoc în clinuri, de miel negru, scurt pânã la genunchi, ºi era încãlþat cu botfori. -Acela, moº Pricop, a fost soþul meu." X "Locuitorii aceºtia de sub brad sunt niºte fãpturi de mirare. Iuþi ºi nestatornici ca apele, ca vremea; rãbdãtori în suferinþi ca ºi-n ierni cumplite, fãrã griji în bucurii ca ºi-n arºiþele lor de cuptor, plãcându-le dragostea, ºi beþia, ºi datinile lor de la începutul lumii, ferindu-se de alte neamuri ºi de oamenii de la câmpie ºi venind la bârlogul lor ca fiara de codru - mai cu samã stau ei în faþa soarelui c-o inimã ca din el ruptã: cel mai adesea se desmiardã ºi luceºte - de cântec, de prietinie. Aºa era ºi acel Nechifor Lipan, care acuma lipsea. Aºa au întâmpinat-o în drumul ei pe Vitoria ºi alþii, nu numai moº Pricop." "-De-acu mã duc, îi lãmuri ea, pe drumul acelor oi. Zici cã s-au dus tot la vale? -Da, mã rog. -Tot la vale, înspre un loc de iernat? -Da, mã rog. Pe cât i-am înþeles, au apucat pe drumul spre Neagra. -Cred cã m-a ajuta Dumnezeu ºi mi-a da miros, sã le-adulmec din urmã în urmã. -Da, mã rog, hm! fãcu bãtrânelul rãmânând singur, ca sã se minuneze ºi mai mult de asemenea muiere ciudatã." XI "Omul îºi aducea tare bine aminte; ºi obrazul muntencei se înseninã puþintel. Cãtrã Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril, într-adevãr a fãcut popas mai la vale, pe toloacã, asemenea turmã cum o prubuluia nevasta. Când ciobanii s-au miºcat înspre crâºmã, au sosit din urmã ºi stãpânii, în numãr de trei. Da-da! unul era pe-un cal negru þintat ºi purta cãciulã brumãrie. Acela a dat poruncã pentru rachiu º-a cinstit pe ciobani. A cerut o litrã deosebitã pentru el ºi pentru ceilalþi doi tovarãºi.[...] Unul era mai puþintel la trup ºi negricios ca mine. Celãlalt, mai voinic decât toþi ºi râdea des ºi tare. Avea buza de sus despicatã ca la iepure. Mai ales acestuia îi plãcea tare bãutura. Multe vorbe nu spunea. Râdea ºi bea. Meºter la vorbã era cel cu cãciulã." "A gãsit amintirea celor trei tovarãºi cãlãreþi ºi la Borca. Iar de-aici turma a apucat spre stânga, pãrãsind apa Bistriþei. Acuma Vitoria se abãtea iarãºi într-o þarã cu totul necunoscutã, cu nume de sate ºi munþi pe care nu le mai auzise. " "A fãcut popasul obiºnuit într-un sat cãruia îi zicea Sabasa º-a aflat º-acolo urma oilor º-a cãlãreþilor." "În întuneric, începea sã i se facã luminã. La Sabasa fuseserã trei. Dincoace, peste muntele Stâniºoara, la Suha, Nechifor Lipan nu mai era. Se înãlþase deasupra? Cãzuse dedesubt? Aici, între Sabasa ºi Suha, trebuia sã gãseascã ea cheia adevãrului. Nu i se pãrea nici greu: cãci Calistrat Bogza ºi tovarãºul sãu puteau fi gãsiþi la casele lor, ori în valea din dreapta ori în valea din stânga." XII "Vitoria s-a uitat ºi-a cunoscut pe Calistrat Bogza. L-a cunoscut ºi pe cel mãrunt ºi negricios. Primarul ºi notarul, oameni bine hrãniþi ºi groºi, erau îmbrãcaþi orãºeneºte." Calistrat Bogza afirmã: "-Ce-aº putea sã-þi spun? zise el sãltând din umeri. Pe drum, venind de la Dorna, ne-am înþeles asupra vânzãrii oilor. I-am numãrat paralele. A dat o parte Cuþui, care-i de faþã. Altã parte am dat eu. Ne-am despãrþit. Lipan încã arãta grabã mare." "-Dumneata vrai sã ºtii cam multe, râse Calistrat. De unde vrai sã ºtiu eu chiar în ce loc? Pe cât þin minte, ne-am oprit la Crucea Talienilor." "-Mã duc, ce sã fac? Musai sã-l caut, cã numai unul am. L-am cãutat pe drumul mare, acuma am sã-l caut pe poteci, ori prin râpi. Sfânta Ana de la Bistriþa are sã mã îndrepte unde trebuie." Vitoria Lipan afirmã în dialogul cu soþia lui Iorgu Vasiliu: "-Lipan avea o vorbã, grãi Vitoria, cu privirea ei de vis. -Care vorbã? -Nimene nu poate sãri peste umbra lui. Aceasta-i ºi pentru noi; poate ºi pentru alþii. -Adevãrat cuvânt, bun cuvânt. Vitoria închise ochii, zguduitã. Din întunericul lui, în care se depãrta, pentru întâia oarã Lipan se întorsese arãtându-ºi faþa ºi grãind lãmurit numai pentru urechile ei. În vremea nopþii º-a somnului, aceastã vedenie s-a mai produs o datã. S-a adeverit ºi altã aºteptare a muntencii. Vântul a pornit din nou, venind acuma de cãtrã miazãzi. Potrivit sfaturilor ºi hotãrârilor, mama ºi feciorul au lãsat cojoacele cele grele ºi o parte din tãrhat la hanul lui domnu Iorgu Vasiliu, ºi au trecut pe câteva zile dincolo de munte, la Sabasa." "Vitoria îºi trecu beþiºorul în stânga ºi întinse spre el mâna dreaptã. -Lupu! Strigase c-un glas pe care abia îl auzi domnu Toma. Totuºi strigase din toate puterile ei lãuntrice. Cunoscând-o, cânele lui Lipan veni drept la dânsa ºi i se aºternu la picioare. Scheunã încet, plângând; înãlþã botul ºi linse mâna care-l mângâia. Femeia avea în ea o sfârºealã bolnavã ºi-n acelaºi timp o bucurie, gãsind în animal o parte din fiinþa celui prãpãdit." XIII "-Dând lãmurire la întrebarea nevestei, arãtã cã acest câne de pripas a venit la gospodãrie lui astã-toamnã, din râpile muntelui. L-a vãzut dând târcoale; pe urmã s-a suit pe-un colnic º-a urlat, cum urlã cânii de singurãtate.[...] Oamenii de casã i-au dat nume Pripas, pe care el l-a înþeles - ºi s-a purtat toatã iarna cu vrednicie, strãjuind în vremea nopþii în patru pãrþi a ogrãzii ºi plãtindu-ºi cu dreptate hrana.[...] În cele dintâi sãptãmâni, în unele dupã-amiezi, dulãul era fugar. Se ducea în munte, cãutând parcã ceva. Din cât spunea nevasta de la Tarcãu, se vede cã-ºi cãuta stãpânul. Se ducea poate unde zãcea leºul, într-un loc singuratic ºi pustiu. Dupã ce au venit ninsorile ºi s-a pus omãt, cânele s-a mai liniºtit. Tot se mai duce pânã la colnic. Acolo stã pe gânduri; dupã aceea se întoarce acasã. Mintea cânelui nu-i ca omului. Se vede cã a uitat drumul, dacã într-adevãr se ducea pânã la stãpânul lui mort." "Cânele sta cu luare-aminte pe coadã, privind vãile ca un om.[...] Când coborâ la al doilea pod al vãii dinspre Sabasa, cânele se opri ºi deveni neliniºtit." "-Bãiete - zise munteanca - leagã-þi calul de un mesteacãn, cum fac ºi eu. Coboarã-te în râpã dupã câne. ªi asarã, când suiam, a dat aicea semn; dar era în lanþug." "Având buna încredinþare de ce putea fi acolo, Vitoria îºi adunã cu palmele straiul în poala din faþã ºi-ºi dãdu drumul alunecuº pe urma bãiatului. Cu tâmplele vâjâind, rãzbi în ruptura de mal, în lãtratul ascuþit ºi întãrâtat al cânelui. Gheorghiþã zvâcnea de plâns, cu ochii acoperiþi de cotul drept înãlþat la frunte. Oase risipite, cu zgârcurile umede, albeau þãrâna. Botforii, taºca, chimirul, cãciula brumãrie erau ale lui Nechifor. Era el acolo, însã împuþinat de dinþii fiarelor. Scheletul calului, curãþit de carne, sub tarniþã ºi poclãzi, zãcea mai încolo. -Gheorghiþã! Flãcãul tresãri ºi se întoarse. Dar ea striga pe celãlalt, pe mort. Îngenunchind cu grabã, îi adunã ciolanele ºi-i deosebi lucrurile. Cãpãþâna era spartã de baltag." XIV "Avea în ea o putere nouã, care-i rãzbea în toate miºcãrile ºi în priviri. -Gheorghiþã - hotãrâ ea - tu sã stai aici, sã priveghezi pe tatu-tãu. Iar eu mã cobor în grabã la Sabasa, ca sã dau de ºtire. Vin cu cãruþa ºi cu domnu Toma, ca sã luãm mortul, sã-l ducem în sat ºi sã împlinim cele de cuviinþã." "Autoritãþile nu s-au putut aduna în râpã decât a treia zi. Vitoria a stat c-un umãr întors, ascultând ce puteau sã spunã niºte oameni care n-aveau nimic cu Nechifor Lipan.[...] Jignitã a fost munteanca mai ales de faptul cã nici unul nu ºi-a fãcut cruce ºi n-a spus o vorbã creºtineascã pentru sufletul lui Nechifor." "Atunci Vitoria s-a crezut datoare sã spuie ce ºtia. Anume cã, dupã cumpãrãtura de oi de la Dorna, Nechifor a venit pân-aici cu doi tovarãºi ºi prietini, care trãiesc ºi acuma peste Stâniºoara, la un loc care se chiamã Doi Meri. Acei prietini aratã cã au cumpãrat oile lui Lipan ºi i-au numãrat banii. Dupã numãrãtoarea banilor, care s-a fãcut sus, Lipan s-a întors, purcegând spre casã. Atunci se vede cã cineva, care a fost de faþã º-a vãzut târgul ºi banii, s-a luat dupã el ºi l-a lovit. I-a rãpit banii oilor. Altfel nu se poate sã fie, arãta Vitoria; cãci aºa spun acei doi prietini ai mortului, anume Calistrat Bogza ºi Ilie Cuþui. Deci Lipan nu ºi-a pus banii la un loc cu cei care-i mai rãmãseserã; ci-i purta în mânã. Ucigaºul l-a lovit ºi i-a smuls banii; cãci, cum l-a lovit, Lipan a cãzut în râpã cu tot cu cal. Sã se fi dus dupã el, e mai greu de crezut; cãci era cânele, care s-ar fi luptat cu îndârjire pentru stãpân. Ca sã jefuiascã pe mort, acel care lovise trebuia sã ucidã ºi cânele. Însã cânele s-a aflat viu." XV "În Suha, domnul Anastase Balmez ºi-a început cercetãrile lui cu o dibãcie de care se simþea cu drept cuvânt mândru. A poftit la domnia-sa, ca informatori, pe cei doi gospodari, hotãrât sã-i asculte cu rãbdare ºi cu blândeþã." "-Vezi? Atuncea de ce tot amesteci acel martor? -Nu-l amestec, domnule prefect. Dar noi, muntenii avem obiceiul sã facem vânzãrile cu martori, nu cu hârtii scrise de domnii judecãtori. Dacã domnia-voastrã spuneþi cã nu-i martor, eu tac. Atunci s-au scris hârtii. Dar la urma urmei nici de acestea nu era nevoie, cãci domnu Bogza ºi domnu Cuþui erau prietini buni cu domnu Nechifor Lipan. De aceea sã ºtiþi, oameni buni, cã eu n-am venit pentru alta aici decât sã vã poftesc la înmormântarea oaselor care au mai rãmas." La înmormântarea lui Nechifor Lipan: "Autoritãþile ºi gospodarii de la Doi Meri erau de faþã. Bogza umbla despãrþit de Cuþui, unul pe o parte a drumului, celãlalt pe altã parte. Nu-ºi vorbiserã; nu se priviserã. Numai când sãtenii au suit din râpã racla ºi au potrivit-o în car ºi i-au scos capacul, Calistrat Bogza nu s-a putut opri sã nu întindã gâtul pe deasupra altor capete, ca sã se uite sã vadã rãmãºiþele mortului.[...] Dacã ar fi cu putinþã sã vadã de-aproape în ce stare se aflã þeasta. Cãci dacã nu se cunoaºte vreo pãliturã de unealtã de fier, atunci oricine cu uºurinþã ar putea crede cã Lipan, fiind ameþit de bãuturã, a nimerit, noaptea, cu tot cu cal, în râpã." XVI "-[...] Eu cred aºa, domnu Calistrat, cã soþul meu umbla singur la deal pe drumul Stâniºoarei ºi se gândea la oile lui. Poate se gândea ºi la mine. Eu n-am fost de faþã, dar ºtiu. Mi-a spus Lipan, cât am stat cu dânsul, atâtea nopþi, în râpã." "-Sã-þi spun, domnu Calistrat. Omul meu se gândea, vra sã zicã, la ale lui ºi la mine ºi umbla la deal în pasul calului, suind spre Crucea Talienilor.[...] Unii ar putea zice cã venea la vale. Dar eu ºtiu mai bine cã se ducea la deal. Dar nu era singur. Avea cu el cânele. ªi se mai aflau în preajma lui doi oameni. Unul dãduse cãlcâie calului ºi grãbise spre pisc, ca sã bage de samã dacã nu s-aratã cineva. Al doilea venea în urma lui Lipan, pe jos, ºi-ºi ducea calul de cãpãstru. Sã ºtiþi cã nu era noapte. Era vremea în asfinþit. Unii cred cã asemenea fapte se petrec noaptea. Eu am ºtiinþa cã fapta asta s-a petrecut ziua, la asfinþitul soarelui. Când cel din deal a fãcut un semn, adicã sã n-aibã nici o grijã, cã locu-i singuratic, cel care umbla pe jos a lepãdat frâul. ªi-a tras de la subsuoara stângã baltagul ºi, pãºind ferit cu opincile pe carare, a venit în dosul lui Nechifor Lipan. O singurã pãliturã i-a dat, dar din toatã inima, ca atunci când vrei sã despici un trunchi. Lipan a repezit în sus mânile, nici n-a avut când sã þipe; a cãzut cu nasu-n coama calului. Întorcând baltagul, omul s-a opintit cu el în deºertul calului, împingându-l în râpã. Chiar în clipa aceea cânele s-a zvârlit asupra lui. El l-a pãlit cu piciorul dedesubtul botului. Calul tresãrise de spaimã. Când a fost împins, s-a dus de-a rostogolul. Cânele s-a prãvãlit ºi el. S-a oprit întâi hãmãind întãrâtat; omul a încercat sã-i deie ºi lui o pãliturã de baltag, dar dulãul s-a ferit în râpã ºi s-a dus târ⺠dupã stãpân. Asta-i. Cel din urmã a încãlicat º-a grãbit dupã cel din vârful muntelui, ºi s-au dus." "-Gheorghiþã - vorbi cu mirare femeia - mi se pare cã pe baltag e scris sânge ºi acesta-i omul care a lovit pe tatu-tãu. Calistrat se smulse din locul lui, repezindu-se spre flãcãu, ca sã-ºi ia arma. Cuþui i se puse în faþã, poprindu-l cu braþele încordate, ca pe un mal. Dar în gospodarul cel mare izbucnise crâncenã mânie. Pãli cu pumnul pe Cuþui în frunte ºi-l lepãdã la pãmânt. Bãtu cu coatele pe cei de aproape ºi-i dãrâmã ºi pe ei. Se zvârli cu capul pe uºa deschisã, mugind. Vitoria fâlfâi cu braþele ca din aripi dupã el. Într-o clipã fu ºi ea în prag, þipând: -Gheorghiþã! dã drumul cânelui!" "Cuþui mormãia: -N-aveþi sã mã asupriþi: n-aveþi sã mã ucideþi. Eu spun de bunãvoie. ªi sã se ºtie cã a fost întocmai cum a arãtat femeia mortului." "Pãrinte - zise Bogza, gâfâind iar - eu vãd cã se poate întâmpla sã pier. Pentru asta, fac mãrturisire aicea, sã se ºtie cã eu am pãlit într-adevãr pe Nechifor Lipan ºi l-am prãvãlit în râpã, dupã cum a dovedit nevasta lui. N-am înþeles de unde ºtie, dar întocmai aºa este." "-Iertaþi-mã. -Poate sã trãiascã, ºopti Vitoria. Stãpânirea facã ce ºtie cu el! -Iartã-mã, femeie! ceru muribundul. M-a suguºat cânele. Mã duc ºi eu dupã Nechifor Lipan ºi trebuie sã mã ierþi. -Dumnezeu sã te ierte, îi zise Vitoria."