Referat Marii Cronicari

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Marii Cronicari si de asemenea puteti face Download Referat Marii cronicari

Citeste fragmente din Referat Marii Cronicari

Marii cronicari Lucrare de sinteză În ceea ce priveşte precizările terminologice cuvântul „cronică” îşi are rădăcinile în cuvântul grec „cronos” însemnând „timp”, iar cuvântul „letopiseţ” s-a format din „let”, an, şi „piseţ”, a scrie. Ca definiţie, cronica este o scriere cu conţinut istoric în care evenimentele sunt înregistrate în ordine cronologică. Spre deosebire de lucrările religioase (marea lor majoritate compilaţii şi traduceri), cronicile sunt compuneri originale. Sunt scrise de boieri ştiutori de carte, unii dintre ei cu o cultură vastă şi temeinică. Cele mai valoroase cronici sunt scrise din dorinţa de a comunica urmaşilor o experienţă utilă. Cronicile muntene sunt cronici de curte, scrise la comanda unui domnitor şi astfel au un caracter subiectiv. Cronicile scrise din imbold propriu au în general un caracter obiectiv. În cronicile româneşti se observă o concepţie teologică, deistă (toate evenimentele sunt explicate prin voinţa lui Dumnezeu). Cronicarii scriu cu intenţia mărturisită de a istorisi, de a educa, de a instrui, de a moraliza. Cronicile au o deosebită valoare literară, fiind primele realizări ale prozei culte româneşti, artistică şi filologică (ele constituiesc o adevărată arheologie lingvistică reflectând stadiul de dezvoltare a limbii române din epoca respectivă). Grigore Ureche ” după terminologia lui Wellek şi Waren. Cu toate acestea, şi această cronică cuprinde modalităţi de exprimare, specifice literatului şi nu istoricului: portrete, descrieri, naraţiune, şiruri dialogate, stil direct, proverbe, exprimări metaforice. Cronicarul nu-şi propune să scrie frumos, să se exprime elevat ci să comunice o experienţă utilă urmaşilor „ca să nu să înece a toate ţările anii trecuţi şi să nu să ştie ce s-au lucrat”. Cronicarul este conştient de rolul educativ al istoriei: „Să rămâie feciorilor şi nepoţilor, să le fie de învăţătură, despre cele rele să să ferească şi să să socotească iară dupre cele bune să urmeze şi să să înveţe şi să să îndirepteze.” Pentru că nu-şi propune să facă artă, frumosul lui Grigore Ureche este natural, spontan, nepremeditat, neintenţionat, deci putem vorbi despre o expresivitate involuntară. Letopiseţul Ţării Moldovei este o cronică independentă. Scopul cronicarului este să transmită o experienţă utilă urmaşilor săi REF quotation1 * MERGEFORMAT „ca să nu să înece a toate ţările anii trecuţi şi să nu să ştie ce s-au lucrat” . Cronica are un scop instructiv-educativ: REF quotation2 * MERGEFORMAT „Să rămâie feciorilor şi nepoţilor, să le fie de învăţătură, despre cele rele să să ferească şi să să socotească iară dupre cele bune să urmeze şi să să înveţe şi să să îndirepteze.” Importanţa cronicii se datorează faptului că este cea mai veche cronică în limba română care s-a păstrat. Pentru prima oară, Grigore Ureche scrie despre originea romanică a românilor şi despre unitatea românilor din cele trei ţări româneşti: „Românii, câţi să află locuitori la Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroşu, de la un loc sântu cu moldovenii, şi toţi de la Râm să trag.” Grigore Ureche, bun cunoscător a limbii latine, susţine originea romanică a limbii române, stabilind asemănări între cuvinte româneşti şi cuvinte latine. De asemenea vorbeşte despre cuvintele străine care au întrat în limba română: 쥁`