Referat Goe2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Goe2 si de asemenea puteti face Download Referat Goe2

Citeste fragmente din Referat Goe2

D-l Goe. . . De I . L Caragiale Scriitorul surprinde in schita “D-l Goe…” un nou aspect al educatiei gresite primite de copiii din unele familii instarite din societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Personajul principal, Goe, un fel de Ionel mai evoluat este infatisat in timpul calatoriei sale la Bucuresti, in relatie cu familia si persoanele din jurul sau. Ironia scriitorului fata de erou este evidenta inca din titlu, prin contrastul creat intre imaginea unui copil de scoala primara si apelativul “domnul” care ilustreaza atitudinea familiei fata de acesta. Cele trei puncte de suspensie din titlu atrag atentia asupra caracterului personajului si sunt o invitatie la a reflecta asupra faptelor prezentate. Atitudinea satirica a autorului se ghiceste si in determinarile ironice care insotesc numele personajului: “d-l Goe”, “tanarul Goe”. Elev cu rezultate slabe la invatatura, “tanarul Goe” este dus la Bucuresti, cu prilejul sarbatorii nationale de la 10 mai, ca sa nu mai ramana repetent si anul acela. Cele trei doamne care-l insotesc cu o deosebita grija, oferindu-i aceasta nemeritata recompensa sunt: mamitica, tanti Mita si mam’mare. Baiatul poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie cu inscriptia “Le formidable” si sub panglica palariei, biletul de calatorie infipt cochet de tanti Mita fiindca “asa tin barbatii biletul”. Asteapta nerabdator sosirea trenului, pe peronul garii din urbea X. Nerabdator si obisnuit sa porunceasca, Goe comanda incruntat ca trenul sa soseasca mai repede. Mam’mare incearca sa-l linisteasca sarutandu-l si potrivindu-i incantata palaria: “Vezi ce bine-i sade lui – zice mam’mare – cu costumul de mariner?” In admiratia declarata a doamnelor, Goe le intrerupe cu obraznicie si fara menajamente “discutia filologica”, facandu-le proaste si corectandu-le, dar intr-un mod gresit, cu termenul “mariner”. In contrast cu situatia sa de repetent, mam’mare recunoaste cu admiratie “cultura nepotului”: “Apoi de! N-a invatat toata lumea carte ca d-ta!” Trenul soseste, doamnele isi gasesc locuri in compartiment, iar Goe ramane pe corridor “cu barbatii”. Avertizat prieteneste de un tanar bine intentionat sa nu mai scoata capul pe fereastra, copilul ii raspunde obraznic, refuzand cu incapatanare sa ia in seama sfatul primit. Este parca jignit de modul in care i se adresase (“mititelule”) si de gestul ocrotitor de a-l trage putin inapoi: “Ce treaba ai tu uratule?”. Raspunsul jignitor si gestul necuviincios de a se stramba la strain sunt urmate de o purtare sfidatoare la adresa celui care indraznise sa-l contrarieze: se agata cu mainile de vergeaua de alama si scoate iar capul afara. Dar, ingrozit, isi retrage capul gol si incepe “sa zbiere” dupa doamne. Poruncitor, batand cu picioarele si urland si mai tare, Goe cere ca trenul sa opreasca fiindca ii zburase palaria. Controlorul, gasindu-l pe Goe fara billet, amenita sa-l coboare la prima statie daca doamnele nu vor plati biletul si amenda. Admonestandu-l pe tanarul care ii atrasese atentia, ele incearca sa ia apararea copilului. “Ce e vinovat baiatul daca i-a zburat palaria?”. In cele din urma biletul si amenda sunt platite. Mamita il cearta pe copil zguduindu-l de mana. Mam’mare ii ia apararea spunand ca este “simtitor” si il smuceste spre ea. Clatinat de vagon, Goe se loveste cu nasul de clanta compartimentului si incepe din nou sa urle., fiind repede consolat de insotitoare. Cunoscandu-si nepotul, bunica fusese prevazatoare si-i luase inca o bereta asorata cu uniforma. I-o asaza pe cap, scuipandu-l sa nu-l deoache si “il saruta dulce”. Incidentul fusese uitat, doamnele privind cu admiratie copilul. Numai mamita pare a fi mai severa. Aratandu-se suparata, ea se preface ca plange, iar Goe o admonesteaza sever: “Las’ ca stiu eu ca te prefaci!”. In final, mamita ii ofera copiului ciocolata pentru impacare. Profitand de nesupravegherea familiei, Goe, iese pe coridor sa manace “ciucalata”, ramane blocat in “compartimentul unde intra doar o singura persoana”. Eliberat de controlor, baiatul nu este certat ca plecase fara sa ceara voie, ci este sarutat dulce de cele trei cucoane. Mam’mare se hotaraste sa stea pe coridor, pe un geamantan strain, sa-l “pazeasca pe Goe ca sa nu i se mai intample ceva . Acesta, neobosit in nazbatii, se suie pe geamantan si trage semnalul de alarma. La zguduitura puternica a trenului care se opreste brusc, tanti Mita iese speriata din compartiment, temandu-se de o noua isprava a nepotelului. Dar controlorii nu-l descopera pe faptas, constatand doar ca maneta fusese trasa din acelasi vagon in care marinelul isi pierduse palaria. In scurt timp, mam’mare “dormea“ in compartiment cu puisorul in brate, de teama sa nu mai plateasca o noua amenda. Familia soseste cu o mica intarziere la Bucuresti. Toate neplacerile calatoriei si spaimele cucoanelor sunt uitate, iar Goe si familia pornesc cu trasura “la bulivar”. GOE - CARACTERIZARE Goe este un copil de scoala, apartinand unei familii instarite, care se pretinde a fi din inalta societate. El se dovedeste certat cu invatatura, dar si cu bunele maniere. Este imbracat intr-un elegant costum de marinar, purtand o palarie cu inscriptia “Le formidable”, si avand sub panglica palariei biletul de calatorie infipt cochet de tanti Mita fiindca “asa tin barbatii biletul”. Desi eforturile familiei merg in directia prezentarii lui ca un tanar “domn”, comportarea si limbajul baiatului sunt ale unui copil obraznic si rasfatat. Vestimentatia lui si a familiei le arata aroganta, dorinta de a parea din lumea buna, desi limbajul si faptele ii contrazic permanent. Obisnuit sa fie recompensat si cand nu merita, el primeste cadou calatoria la Bucuresti de 10 mai, pentru a nu mai ramane repetent. Purtarea lui pe peronul din urbea X cand comanda incruntat sa vina trenul ne arata ca era deprins sa porunceasca si sa i se faca pe plac. Dorintele ii erau indeplinite de toata familia, chiar daca unele sunt imposibil de realizat (aducerea trenului in gara) si sunt exprimate pe un ton lipsit de respect. Lipsa lui de educatie, de politete, apare in contrast cosmic cu admiratia declarata a doamnelor. El le intrerupe cu obraznicie “discutia filologica”, facandu-le proaste si pretinzand ca la corecteaza cu termenul gresit de “mariner”. Doamnele, in schimb, neluand in seama insulta baiatului, recunosc „cultura acestuia” („Apoi de! N-a invatat toata lumea carte ca dumneata!”). Ironia autorului apare permanent in sublinierea contrastului dintre modul cum apare Goe in ochii familiei, un „tanar” destept, invatat, frumos si cu educatie aleasa, si ceea ce este el in realitate, un baietel lenes si obraznic, lipsit de educatie, care a ramas repetent. Supunerea si respectul exagerat al doamnelor sunt ridiculizate de scriitor. Raspunsul impertinent al lui Goe spulbera insa orice indoiala in legatura cu educatia primita: „Vedeti ca sunteti proaste amandoua?” Nici bunica, nici matusa nu se supara pe baiat, nici mama nu-l mustra, ba in plus, doamnele ii admira stiinta de carte si inteligenta: „E lucru mare cat e de destept”. Baiatul arata aceeasi lipsa de respect si fata de alte persoane, cum ar fi tanarul care il sfatuieste sa nu mai scoata capul pe fereastra. Raspunsul si gestul jignitor de a se stramba la strain sunt urmate de o purare sfidatoare la adresa celui ce indraznise sa il contrazica. Incurajat de familie, care se dovedeste incapabila sa-l educe, Goe face ce vrea, nu intra in compartiment, ci ramane pe coridor „cu barbatii”. Urletele, tipetele, batutul din picioare arata nu cat este de „simtitor”, ci modul exagerat de a-si exprima sentimentele sau de a-si impune vointa. Acesta este felul de a fi al unui copil rasfatat, care speculeaza sentimentele si slabiciunile familiei sale. Cand nu-i convine ceva, protesteaza pana cand i se face pe plac si este repede consolat: „Ad’, sa-l pupe mam’mare”. Nu i se spune ca greseste, iar el nu lasa nici un moment impresia ca si-ar da seama de acest lucru. Neascultator si neastamparat, Goe nu recunoaste nici o autoritate in familie, face numai ceea ce vrea, punand deseori pe jar intreaga familiei. Nazbatiile si incurcaturile in care intra sunt repede uitate si iertate, sau chiar mai mult, sunt interpretate ca dovezi clare ale desteptaciunii: „E ceva de speriat, parol!”. Comportamentul sau din ce in ce mai obraznic nu e sanctionat de nimeni din familie. Nu stie sa se comporte in societate si nici nu este invatat sa o faca. Fuga de raspundere, obraznicia si aroganta caracterizeaza personaliatatea in formare a lui Goe, care se dovedeste a fi un Ionel mai evoluat. Autorul surpinde cu finete si ironie trasaturile de caracter ale lui Goe ,atat prin fapte, gesturi, comportament, cat si prin limbaj sau prin tonul folosit. Caracterizat atat indirect cat si direct, Goe este tipul copilului rasfatat si obraznic. Vazut in relatiile cu familia, dar si cu personajele din jurul sau, personajul Goe ne dezvaluie cotrastul dintre aparenta si esenta. Schita este o opera epica in proza de dimensiuni reduse, cu o actiune restransa la care participa un numar mic de personaje surprinse intr-un moment semnificativ al existentei lor. Caracteristici: actiunea simpla, concentrata, redusa la un singur episod care cuprinde punctul culminant si deznodamantul personaje putine, sumar caracterizate moduri de expunere folosite: naratiunea (principal) si dialogul (secundar) cuprinde mici „scene” din viata cotidiana surpinde gesturi, atitudini, fapte, stari sufletesti, sitautii caracteristice ex: „Vizita...” de I.L. Caragiale 쥁