Referat Plumb3

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Plumb3 si de asemenea puteti face Download Referat Plumb3

Citeste fragmente din Referat Plumb3

George Bavovia: Plumb A apãrut în fruntea volumului Plumb în 1916. Este consideratã o capodoperã a creaþiei bacoviene ºi o culme a simbolusmului românesc. Discursul poetic este conceput sub forma unui monolog tragic în care poetul exprimã o stare sufleteascã disperatã, lipsitã de orice speranþã. Poezia este alcãtuitã din 2 catrene, care corespund celor 2 planuri ale realitãþii: realitatea exterioarã, alcãtuitã din cimitir, cavoul, simboluri ale unei univers rece, ostil, care îl împinge pe poet la izolare ºi disperare ºi realitatea interioarã, sufleteascã, deprimantã pentru care nici iubirea invocatã cu disperare nu este o ºansã de salvare. În poezie existã un motiv esenþial: moartea, redat prin sicriu, mort, somn, dormeau adânc, cavou, coroane, era frig, era vânt. Celelalte motive – amorul, tristeþea, singurãtatea – sunt secundare, dar ajutã la reliefarea ideii esenþiale de alunecare inevitabilã spre moarte, neant. Cuvântul-cheie al poeziei este plumb, care are valoare de simbol, repetiþie ºi epitet. În exprimarea sicriele de plumb sugereazã nemiºcare, încremenire; amorul de plumb sugereazã o senzaþie de rece, de insensibil; ºi-i atârnau aripele de plumb sugereazã cãderea, imposibilitatea zborului ºi a salvãrii. Prima strofã defineºte un univers rece, strãin, în care poetul trãieºte sentimentul singurãtãþii tragice: Dormeau adânc sicriile de plumb, ªi flori de plumb ºi funerar vestmânt – Stam singur în cavou… ºi era vânt… ªi scârþâiau coroanele de plumb. Strofa a doua defineºte realitatea interioarã. Poetul invocã amorul, dar acesta doarme întors cu faþa spre moarte. Aripile de plumb sugereazã cãderea surdã ºi grea, din care poetul nu se mai poate înãlþa; cãderea în moarte este inevitabilã, ºi nici mãcar iubirea invocatã cu disperare nu reprezintã o ºansã de salvare: Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, ºi-am început sã-l strig - Stam singur lângã mort… ºi era frig… ªi-i atârnau aripile de plumb. La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizeazã ideea de alunecare spre neant. Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam) sugereazã persistenþa atmosferei deprimate. Repetiþia conjuncþiei ºi amplificã atmosfera macambrã: ªi flori de plumb ºi funerar vestmânt - / …ºi era vânt… / ªi scârþâiau coroanele… ºi-am început sã-l strig… ºi era frig… ºi-i atârnau aripile de plumb…. Epitetele adânc, întors, funerar, singur contribuie la realizarea unei neliniºti metafizice. Frecvenþa consoanelor m, b, v, l, a diftongului au ºi a triftongului eau sugereazã foarte bine plânsetul, vaietzul, ca ecou al atmosferei insuportabile. La nivelul prozodic se constatã folosirea iambului alternând ci peronul ºi antibracul. Sentimentul dominant este de obosealã, de trecere inevitabilã spre moarte. Se remarcã maxima concentrare a discursului poetic. PAGE PAGE 111111111111 Ü¥eÀ