Referat Dorinta - Poezia Iubirii Var2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Dorinta - Poezia Iubirii Var2 si de asemenea puteti face Download Referat Dorinta - poezia iubirii var2

Citeste fragmente din Referat Dorinta - Poezia Iubirii Var2

Mihai Eminescu: Dorinþa Poezia a apãrut în Convorbiri literare la 1 septembrie, 1876. Prin atmosferã, tonalitate, sentimente, poezia aparþine primei perioade de creaþie, primei etape a liricii erotice. Poezia respectã momentele semnificative, specifice poeziilor erotice de tinereþe. Sentimentul dominant este dorinþa, materializatã numai pe planul posibilului, al ipoteticului. Verbele la viitor ºedea-vei, or sã-þi cadã sugereazã faptul cã iubirea nu este o realitate ci o aspiraþie spre împlinire. Prima strofã fixeazã cadrul natural ºi cuprinde chemarea iubitei în mijlocul naturii: Vin-o-n codru la izvorul, Care tremurã pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Verbul la imperativ vin-o exprimã intensitatea chemãrii, a dorinþei. Cadrul naural se constituie numai din trei elemente, dar sugestive: izvorul care tremurã pe prund (personificare), prispa cea de brazde (metaforã), crengi plecate (metonimie). În urmãtoarele trei strofe poetul exprimã aºteptarea înfriguratã a iubitei, întâlnirea ºi jocul erotic: Fruntea albã cu pãrul galben Pe-al meu braþ încet s-o culci, Lãsând pradã gurii mele Ale tale buze dulci… Începând cu strofa a doua se remarcã o succesiune de verbe la viitor ºi la conjunctiv prin care jocul erotic este proiectat în planul posibilului, al aspiraþiei. Tot prin aceste verbe se reconstituie un ritual al intimitãþii. Strofa urmãtoare prezintã cufundarea într-o stare de reverie, de vis: Vom visa un vis ferice, Îngâna-ne-vor c-un cânt. Singuratece izvoare, Blânda batere de vânt. Se remarcã în aceastã strofã legãtura strânsã dintre sentimentul iubirii ºi sentimentul naturii. Eminescu foloseºte epitete puþine, dar sugestive: blânda batere de vânt, vis ferice, singuratice izvoare (epitete tipic eminesciene). Ultima strofã cuprinde desprinderea de realitate, când eul poetic trãieºte sentimentul împlinirii prin iubire. ªI în aceastã strofã este prezentã consonanþa (acordul) dintre starea sufleteascã a poetului ºi natura: Adormind de armonia Codrului bãtut de gânduri, Flori de tei deasupra noastrã Or sã cadã rânduri-rânduri. Interferenþa planului uman cu cel natural se realizeazã printr-o personificare cu valoare de metaforã: adormind de armonia / codrului bãtut de gânduri. Codrul bãtut de gânduri introduce o notã meditativã, reflexivã, astfel codrul pare o fiinþã, care mediteazã asupra poveºtii de iubire. Ultima strofã sugereazã veºnicia naturii ºi dorinþa omului de a gãsi o cale de acces în eternitate, prin contemplaþie, prin trãirea sentimentului de iubire, în strânsã legãturã cu sentimentul naturii. Lexicul poetic este alcãtuit din cuvinte ºi expresii obiºnuite. Exprimarea poeticã se caracterizeazã prin naturaleþe ºi simplitate. Ritmul este trohaic, iar mãsura de 7-8 silabe. PAGE PAGE 1 Ü¥eÀ