Referat Arhiva

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Arhiva si de asemenea puteti face Download Referat Arhiva

Citeste fragmente din Referat Arhiva

I INTRODUCERE Scopul lucrării Astăzi arhiva a ajuns o foarte importantă instituţie de stat insă multa lume nu are nici o tangenţă cu ea şi deci nu-i cunoaşte menirea şi avantajele. Lucrarea de faţă nu se doreşte a fi o lucrare de informare a maselor ci doar o simplă incursiune in domeniul arhivisticii, o scurtă prezentare istorică şi analiza a structurii sale. Definiţia arhivei Arhiva este locul de păstrare a actelor, o instituţie care păstrează totalitatea actelor sau a documentelor. Arhivele sunt preţioase depozite de informaţie istorică scrisă. Fondul arhivistic este un important tezaur scris care face parte din patrimoniul cultural-naţional al unui popor. Termenul adoptat de noi este un termen latin “archivarum”care insă la rândul său este corespondentul grecescului „archeion” care desemna curia înaltului magistrat numit „archeon”. II. APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA MIŞCĂRII ARHIVISTE Cele dintâi arhive sunt făcute vechi şi s-au constituit încă din antichitate, in orientul antic la greci si la romani. Creatorii de arhive au fost instituţiile politice din stat. După căderea imperiului Roman, activitatea arhivistică este continuată de şi în imperiul Bizantin şi în ţările arabe. Începând cu secolele IV-V apar arhivele eclezionaste ale instituţiilor bisericeşti şi centrelor monahale din Apusul Europei.1 Odată cu începuturile evului mediu, arhivele primesc funcţii mai precise şi se diversifică. Astfel pe lângă concentraţia statală se înfiinţează arhivele instituţionale administrative teritoriale şi locale; arhivele unor asociaţii. În epoca modernă numărul creatorilor de arhive a crescut. După unirea din 1918 s-a impus o noua organizare a arhivelor teritoriale. Astfel în 1920 au fost înfiinţate patru direcţii regionale: Bucureşti, Iaşi Chişinău şi Cluj, iar în anii următori s-au creat filiale în Craiova, Timişoara, Braşov şi Cernăuţi. Azi, “Arhivele Naţionale” este cea mai importanta instituţie de profil a ţării. Ea adăposteşte in depozitele sale aproape 250,000 documente de arhiva în circa 60d edificii. Arhivele din Cluj se situează pe locul doi din punct de vedere al numărului de documente circa 17.000 la care se adaugă în 34.000 cu caracter permanent care însă nu pot fi prelucrate. III. ADMINISTRAREA ARHIVELOR Datorită importanţei şi valorii fondului arhivistică s-a creat o legislaţie arhivistică. Aceasta apare in epoca modernă şi mai ales în cea contemporană când se pun bazele dreptului arhivistic prin în fiinţarea arhivelor statului. Dreptul arhivistic vizează problemele esenţiale ale activităţii arhivistic; arhivele ca şi componente ale dreptului public, normele de creare ale arhivelor, conservarea fondului arhivistic pentru folosirea în scop juridic, cultural şi istoric a instituţiilor publice şi private a dat naştere fondului arhivistic. Cantitatea materialului arhivistic duce la dificultăţi în prelucrarea acestuia, fiind necesară o prealabilă operaţie de selecţie. Între secolele XV-XVI arhivele statului devin secrete fapt care va duce la o serie de proteste din partea cărturarilor vremii. Tot în această perioadă apărea în unele state ideea de centralizare a fondurilor arhiviste la nivelul unui organism central.2 La noi, cel mai vechi arhivist este Christian Pomarins, care a ordonat fondul de documente şi a întemeiat inventarul acestora în arhivele Sibiului (1546) şi ale Braşovului (1552). În epoca modernă odată cu perfecţionarea întreagă a activităţii la locurile de creare a arhivelor şi creşterea rolului administraţiei; fondurile arhivistice se predau, după o anumită perioadă pe cale ierarhică la nivel teritorial. În ţara noastră Arhivele Statului au fost create la 1 mai 1831, iar în 1862 a fost creată Direcţia Generală a Arhivelor Statului, având iluştrii conducători ca: Gh. Asachi, I.H. Rădulescu, B.P. Haşdeu etc. În baza practicii a teoriei şi a legislaţiei arhivistice s-au stabilit trei categorii ale fondului arhivistic: Arhiva curentă Arhiva de depozit Arhiva istorică Piesele documentare, din arhiva curentă care îşi pierd actualitatea sunt clasate şi sunt trecute în arhiva de depozit. După diferiţi care oscilează între 30-50 de ani sus numitele fonduri devin arhive istorice. IV. ŞTIINŢE AUXILIARE Arhivistica este ştiinţa care se ocupă de teoria şi practica muncii în instituţiile arhivistice. Arhiviotehnia Aceasta este o ramură a arhivisticii ce se ocupă cu tehnica muncii în arhive, cu modalităţile de creare şi selecţionare. Instituţiile arhivistice exercită un control riguros la locurile creatoare. Pentru emanarea actului sunt în vigoare dipoziţii speciale şi de operaţiile acestea se ocupă Ştiinţa Diplomaticii. Arhiveconomia Arhiveconomia este o altă ramură a arhivisticii şi se ocupă cu cercetarea şi stabilirea condiţiilor de păstrare şi conservare a fondurilor de documente. O primă legătură între arhiveconomie şi arhivă ar fi localul arhivei. Arhiveconomia trebuie sa asigure acestui local anumite condiţii externe: - amplasament, teren, acoperiş, izolare de exterior etc. Clădirea trebuie să fie prevăzută cu săli speciale de depozit, cabinele de lucru ale arhiviştilor, săli de studiu, de expoziţie, laboratoare etc. V. CONCLUZII Arhivele au o importantă funcţie ştiinţifică, fiind depozitare de material scris care deţine informaţii preţioase de natură istorică. Arhivele se constituie intr-o adevărată şi preţioasă şcoală a viitorului istoric, aici se desfăşoară activităţi cu caracter instructiv, organizându-se pentru cei dornici să cunoască tezaurul arhivistic expoziţii permanente şi temporare. Acestea au anumite teme şi sunt organizate cu prilejul unor aniversări, comemorări sau diferite manifestări ştiinţifice. Aşadar arhiva este in ziua de azi unul din cele mai importante centre de cultură şi ştiinţă ale societăţii moderne. NOTE 1. Edroiu Nicolae – “Introducere în ştiinţele auxiliare istoriei” Editura Presa Universitară Clujeană Cluj-Napoca 1999, 409 pag. 2. ibidem, p410 BIBLIOGRAFIE Edroiu, Nicolae – ““Introducere în ştiinţele auxiliare istoriei” Editura Presa Universitară Clujeană Cluj-Napoca, 1999, 467pag. Săcerdoşeanu, Aurel – “Arhivistica” Editura Ştiinţifică Bucureşti, 1970, 330pag. CUPRINS I. INTRODUCERE…………………….……………………………… .1 Scopul lucrării…………………………………………….…1 Definiţia arhivei……………………………………………...1 II. APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA MIŞCĂRII ARHIVISTE………..2 III. ADMINISTRAREA ARHIVELOR………………………….……..3 IV. ŞTIINŢE AUXILIARE………………………………………….…..5 Arhiviotehnia…………………………………………………5 Arhiveconomia……………………………………………….5 V. CONCLUZII……………………………………………………… ….6 VI.NOTE………………………………………………………