Referat Pragmatica Tema

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Pragmatica Tema si de asemenea puteti face Download Referat pragmatica tema

Citeste fragmente din Referat Pragmatica Tema

Cea mai evidentă trăsătură a interacţiunii personajelor este diferenţa culturală dintre ele, diferenţă vizibilă în limbajul pe care ele îl folosesc şi în gândurile şi atitudunile pe care autorul le atribuie fiecăreia. Maltezi, fiul lui Pîrlea, este un ţăran incult, dar cu pretenţii de sânge albastru. De aici şi ironizarea numelui său: “ducele de Maltezi y Platoneşti y Bramborosa”. Nu foloseşte pluralul verbelor (“dânşii spune”, “oamenii vorbeşte”), şi bineînţeles, nici restul limbajului său nu este unul literar: “alde matale”, “cată”, “s-ar fi numindă”. Imaginea este întregită de determinanţii şi expresiile pe care autorul le foloseşte în descrierea personajului: “ducele” se şterge de “sudoare multă”, o formulare care are intenţia să poetizeze prezenţa şi aşa pitorească a agricultorului-nobil. “Mosafirul” se “urneşte”, verbul subliniind statura scundă şi îndesată a provincialului. Şi pentru a clarifica dincolo de orice dubiu originea ordinară a personajului său, autorul îi formulează o mică genealogie avându-l ca erou principal pe tatăl “ducelui” care “se ciucise cu târla” pe acele “mari locuri de pârloagă” şi “nu se mai dase dus”.  L x – “un deal de piatră negră, căruia i s-ar fi spus stâncă, dar nu era prea înalt”. Senzaţia generală, valabilă atât pentru Maltezi, cât şi pentru zona de unde acesta se trage, este de moliciune şi mediocritate, de ordinar în sensul peiorativ al cuvântului, de gelatinos, murdar şi visceral. Vocabularul cu sonorităţi elocvente contribuie în cea mai mare măsură la formarea acestei senzaţii: arendaşul se “miorlăie”, se “umileşte”, transpiră abundent, se consideră bătrân la patruzeci şi cinci de ani, se “mironoseşte” la ziaristul care îl ironizează încurajându-l că “oase de mastoflonţi din era glaciaţiunilor lacustre” tot vor găsi arheologii. Apoi alţi termeni sonori, cum ar fi “lăeţi”, “mocan cu sarica”, “locuri de pârloagă”, “coborâtori cu hârzobul şi hristovul”, “cu moft, streag şi herb”, “ducele de Pârlea y Năzuroşi”, “mototolit”, “mâlos, gălbui”, “mirişti”, întregesc peisajul clisos, la nivel geografic şi social, al acestei lumi rurale. La nivel narativ, textul aparţine stilului subiectiv. Naratorul nu este un personaj, este omniprezent şi omnipotent, Dumnezeu al naraţiunii. În fragment îşi manifestă o evidentă empatie pentru tânărul Gabriel, înţelegându-i şi susţinându-i repulsia faţă de interlocutorul provincial prin determinanţii peiorativi pe care îi foloseşte în descrierea acestuia din urmă. Interesantă este dinamica textului, accelerată prin absenţa punctuaţiei de dialog. Se trece de la replica unui personaj la a celuilat fără nici o semnalare grafică a procesului. Lectura presupune o concentrare mai mare din partea cititorului, însă rezultatul este o curgere naturală, fără întreruperi a discursului. 쥁`