Referat Eugen Lovinescu2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Eugen Lovinescu2 si de asemenea puteti face Download Referat Eugen lovinescu2

Citeste fragmente din Referat Eugen Lovinescu2

Eugen Lovinescu Eugen Lovinescu sa născut la treizeci octombrie 1881 în Falticeni şi moare la şaisprezece iulie 1943 la Bucureşti . Critic , istoric literar , romancier . Literatura din sec . xx poartă în bună parte spiritul său . Pe sub ochii lui au trecut numeroase generaţii de scriitori , iar ierarhia de valori stabilită de el rămâne , în cea mai mare parte , valabilă şi astăzi . Eliberînd critica de sub tirania direcţiilor sociologice dîndu-i un limbaj diferinţiat o gîndire corectă . Eugen Lovinescu a creat putem spune , critica română modernă . Fiu al profesorului Vasile T. Lovinescu pe numele său adevărat Vasile Teodorescu E.L. urmiază cursurile gimnaziale la Falticeni şi pe acelea al Liceului Internat din Iaşi (1896-1899). În toamna anului 1899 se înscrie la universitatia din Iaşi , dar o părăseşte peste cîteva săptămîni devenind student al secţiei de limbă clasică de la universitatia din Bucureşti . Audiază cursurile lui T . Măiorescu şi N . Iorga fără a diveni nici junimist nici semănătorist . În 1903 îşi ia licenţă cu o lucrare despre sintaxa latină . Figurează ca profesor la liceul din Ploeşti între 1904 şi 1906 . Se seremarcă prin foiletoamle publicate în Epoca (între 1904 şi 1906) , strînse în cele două volume ale Paşilor pe nisip (1906) . Eugen Lovinescu ia încă de acum o atitudine antisemănătoristă . Pliacă în Franţa pentru a-şi pregăti doctoratul . Îl trece în 1909 cu lucrarea Jean – Jacques Weis et son oeuvre littiraire (tipărită în acelaş au cu o prefaţă de Emile Faguet ), iar ca lucrarea suplementară , Les voyageurs fraucais en uuuuu au xlx-e siecle ( apărută în 1909 cu o prefaţă de Gustave Foregires ) . Colaborează la Convorbiri , Viaţa literară , Falanga , Flacăra , Noua revistă română e.t.c. Articolele publicate aici sînt strînse în Critice (covol . 1909-1923) . Scrie în vremia războiului , articole politice în Flacăra , Românul , Naţionalul , Lectura pentru toţi , grupate apoi în volume . Pagini de război (1918) şi în cumpăna vremii (1919) . Începuse încă din 1915 , seria revizuirilor . Tînărul maiorescian dă semne de independenţă . Editează magazinul ilustrat Lectura pentru toţi ( decembrie 1918 - ianuarie 1920) şi în 1919 revista ce va defini o direcţie în literatura interbelică , Sburătorul (1919-1922 ; serie nouă 1926-1927) . Eugen Lovinescu îşi sistematizează foiletoamle din Sburătorul , ideile , şi-şi fixiază o doctrină pe care o numeşte Modernizm . Cea dintîi lucrare de sinteză şi cea mai contraversată este Istria civilizaţiei române moderne (3 vol. 1924-1926) , pusă de mulţi comentatori în legătură cu studiul lui G. Ibrăilianu Spiritul critic în cultura româniască şi combătută pentru „beletrismul” ei . Opera este însă serioasă , cu idei noi faţă de sociologia anterioară , bine scrisă şi cu o capacitate de speculaţie ideologică remarcabilă . Civilizaţia română modernă începe , după el odată cu patrunderia în Principatele Române a ideilor „formelor” din apusul Europei , creînd astfel premisele pentru a revoluţiona structura societăţii (fondul) . Clasa socială care a avut rolul de agent al înoirii este burghezia iar liberalismul ar reprezinta , tot după E.L. ideologia progresului în secolul al xlx-lea cînd se pune bazele acestui proces amplu , ireversibil . Legea simulării-stimulării acţionează şi în cîmpul culturii . Sincronizarea este un fenomen inevitabil şi în Istoria literaturii române contemporane (vol. l, ll, lll, lv, v,1926-1929) Sintatiziază apoi într-un singur volum (1937) , Eugen Lovinescu urmăreşte consecinţele acestei legi în literatura de după 1900 . Unele idei sînt discutabile în sociologia scriitorului . Pătrunderia formelor (ideilor) revoluţionare la începutul sec. al xlx-lea nu este , de pildă , străină de existenţă în cîmpul social românesc a unor forţe receptive , stimulatoare. O civilizaţie modernă nu poate apăra , apoi , din neant ,ea presupune existenţă unei civilizaţii anterioare şi cum sa dovedit de către alţi cercetători ai problemei , civilizaţia română modernă s-a format nu prin negaţia radicală a tradiţiei (cu precădere a celei ţărăneşti) ci prin integrarea ei în circuitul formelor valorilor noi . Eugen Lovinescu se desparte , în problema civilizaţiei române , de junimişti , semănătorişti , poporanişti , se desparte şi de curentele ideologice mai noi (gîndirism şi alte direcţii tradiţionaliste ) , fiind , în acelaşi timp înpotriva a ceea ce el numeşte „curentele extremiste” . Eugen Lovinescu nu respinge conceptul de specific naţonal, respinge doar limitarea acestui concept la viaţa morală şi spirituală a ţărănimii , întrînd la acest punct în contradicţie cu N.Iorga şi G.Ibrăileanu . Eugen Lovinescu este apoi înpotrivă transformării specificului naţional într-un unic criteriu de apreciere a operei literare. Esenţial deşi nu unic , este după el criteriul estetic . Însă absolutizarea , autonomizarea esteticului ar fi după Eugen Lovinescu o eroare . Disocierile , portretele din „Eritice” şi „Istoria literaturii române contemporane” sînt reluate şi înbogăţite în Memorii (3 vol. 1930, 1932, 1937) şi Aqua Forte (1941) , opera unui extraordinar moralist . Eugen Lovinescu publică acum şi volumele de proză cele mai bune (Bîzu – 1932 ; Firu-n patru – 1934 ; Diana – 1936 ; Acord final în Revista Fundaţiilor regale – 1938) , scrieri de un lirism discret , reluînd vechile teme ale epocii moldoveneşti , dar cu altă tehnică (mai obiectivă) şi o viziune intelectuală mai profundă . Preocuparea pentru literatura de ficţiune era mai veche (drama Depeste prag 1906 ; urmată de nuvele , scenete , fantezii , romane reluate sub titluri diferite: Aripa morţii ; Comedia dragostei ; Viaţa dublă etc. ) În cele două romane despre Eminescu ( Mite 1934 ; Bălănca 1935) , E.L. adoptă o metodă de analiză insigură între document şi ficţiune , deşi cărţile au imaginaţie şi acea demnitate stilistică proprie autorului . După 1937 , Lovinescu se întoarce la istoria literară. O monografie în două volume , T.Maiorescu (1940) este urmată de alte scrieri pe teme junemiste : T. Maiorescu si posteritatea lui critică (1943) , T. Maiorescu şi contemporanii lui ( I,II, 1943 , 1944) , Petru Carp (1941) şi Antologia ideologiei junimiste (1942) , opere de primă mărime în istoriografia noastră literară . Eugen Lovinescu dă cea dintîi biografie spirituală a lui T.Maiorescu şi face indirect un portret mai general al criticului român în luptă cu prejudecăţile şi voinţa mediului intelectual . Critica lui E.L. cunoaşte mai multe faze . Cea dintîi , impresionistică , înbrăţişează ideia criticii creatoare şi militează pentru autonomie esteticului . Formal ea adoptă unele procedee al literaturii de ficţiune (scenete , discripţii bogate pagini lirice , dialogul fantezist ) , luîndu-şi toate libertăţile faţă de obiectul ei (opera propiu-zisă ). Critica este un excurs în jurul cărţii şi principal ea stă pe picior de egalitate cu poezia şi proza . Eugen Lovinescuu este mai circumspect , din libertăţile critice el îndepărtează ideea de gratuitate şi arbitrar - Spiritual lui T. Maiorescu este bine asimilat , în spatele foiletoanelor din „Paşi pe nisip” şi primele volume din „Critice” sau cîteva principii . De la impresionizm , E.L. trece după l război mondial la modernizm , după ce îşi definise metoda critică printr-un concept de tranziţie critica estetică . Modernismul este un concept complex , cu deschideri spre ideologie şi estetică , punct de referinţă în viaţa literaturii noastre . Cînd opera vine din alte direcţii , Ion de pildă , E.L. caută semnele obiectivităţii şi ale adîncimii în observaţia socială şi aflîndu-le preţueşte opera cum se cuvine . Erorile, fatale într-o activitate atît de intensă nu aparţin atît gustului critic , cît limitelor ideologici literare . Pe M.Sadovianu , pe care îl consideră un spirit nesincronic , închis într-o formulă tradiţionară . Comediile , momentele lui I.L.Caragiale le consitera ca intrînd sub incidenţa legii mutaţiei estetice. 쥁