Referat Fulg2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Fulg2 si de asemenea puteti face Download Referat Fulg2

Citeste fragmente din Referat Fulg2

FULG de Nicolae Labiş Temperament romantic şi aflat mereu în căutarea unor idealuri etice . Nicolae Labiş vibrează sensibil în faţa fenomenelor , atribuindu – le înţelesuri profunde .Poezia „ Fulg ” este o metaforă a copilăriei , expresia purităţii absolute . Profund lirică prin fluxul trăirilor melancolice exprimând regret şi încântare „ Fulg ” împleteşte „ dramatica ” poveste a unui fulg de nea cu intervenţia afectivă a poetului . Poezia se deschide cu descrierea unui cadru natural , ce ne aminteşte de „ Rapsodiile ” lui George Topârceanu . O undă de umor învăluie imaginea gorunului personificat „ desfrunzit ” şi „ prea bătrân ” , „ tremurând de frig ” . Sentimentul dezolării generat de peisaj este întrerupt de uimirea poetului în faţa fulgului de nea , prezentat precum o bijuterie a naturii , „ o floare mică şi rotundă ” , „migălos lucrată-n fir” , prezenţă gingaşă şi trecătoare . Sensibilitatea poetului sugestiv exprimată de epitetul „înduioşat” este trezită de povestea fulgului de zăpadă ieşit timpuriu din condiţia sa primară . „M-am întors înduioşat / Să scriu trista ei poveste ; / Despre-un fulg care-a venit / Timpuriu şi nu mai este” . Regretul poetului este exprimat Prin câteva interogaţii ce oferă soluţii ce ar fi putut împiedica destinul „dramatic” al fulgului de nea . „Înaltul bolţii” , spaţiu securizant al purităţii este starea deplinei armonii cosmice , prin antiteză cu „valea” , locul unde are loc ruperea dureroasă de copilărie , atât de simbolic exprimată în „Moartea căprioarei” . În afară de motivul „văii” , întălnim în poezia lui Nicolae Labiş motivul „vântului” , ca stare de agitaţie interioară , ce schimbă condiţia fulgului de nea „răsucindu-l cu ură” către pământ . Intervenţia vântului este brutală , este declanşatoare de energii necontrolate : „Care vânt neliniştit , / răsucindu-te cu ură , / Ţi-a mânat către pământ / Prea gingaşa ta făptură ?” raţia spre stările „de argint” Şi „de scamă” care i-ar fi conferit rezistenţă în timp . Momentul subiectiv pătruns de umbra durerii este depăşit prin descrierea ninsorii : „Dar în vreme ce-mi scriam / Întrebarea mea , nebuna , / N-am văzut cum după geam / Ninge-ntruna şi întruna …” . Starea de durere este alungată de epitetul cu nuanţă şăgalnică „nebuna” . Umbra regretului este înlocuită de lumina unei ninsori abundente , sugestiv exprimată de repetiţia adverbului „întruna” , Zăpada şterge urma dramaticei întâmplări şi invită la trăirea bucuriei generate de frumuseţea peisajului : „Iar când ochii mi-am nălţat , / Am văzut cum prin ninsoare / Valea-ntreagă lumina / Minunat scăpărătoare” . Substantivul „minune” ce desemnase metaforic fulgul de nea devine adverbul adjectivului „scăpărătoare”, subliniind , astfel , încântarea poetică în faţa unui fermecător peisaj . Puritatea fulgului de nea , a dăruit vieţii o nouă strălucire , tot aşa cum Nicolae Labiş a dat poeziei contemporane o nouă prospeţime prin nemuritoarele sale versuri create într-o viaţă atât de scurtă şi de cosmică . Poezia lui Nicolae Labiş este muzicală şi totodată picturală . Adjectivul cu valoare stilistică de epitet „scăpărătoare” , substantivul „ninsoare” , verbul „lumina” transmit sugestiv culoarea albă a iernii . Fulgul de nea este personificat şi capătă semnificaţia copilăriei , poetul adresându-i-se , îl numeşte când „minune” , când „făptură” . Măsura versurilor de 7-8 silabe , rima încrucişată , în care al doilea vers rimează cu ultimul din catren , ritmul trohaic conferă o plăcută muzicalitate poeziei . Descriind evoluţia poeziei româneşti în lucrarea sa „Scriitori români de azi” , academicianul şi criticul literar Eugen Simion , cu deplin temei afirmase despre poet : „Labiş e un poet adevărat , nu ştiu dacă atributul de „mare poet” nu l-ar stânjeni , n-ar distona cu tinereţea lui cuceritoare , dar cu siguranţă el e un liric excepţional” . 쥁`