Referat Sfantul Cuvios - Dimitrie Cel Nou

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Sfantul Cuvios - Dimitrie Cel Nou si de asemenea puteti face Download Referat Sfantul cuvios - Dimitrie cel Nou

Citeste fragmente din Referat Sfantul Cuvios - Dimitrie Cel Nou

Sfântul Cuvios Dimitrie Cel Nou ”Întru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând Crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.” Bucuria cinstirii minunatului Izvorâtor de Mir, a sfântului Mare Mucenic Dimitrie, este îndoită pentru dreptmăritorii creştini ortodocşi români, căci în ziua imediat următoare acestuia, aducem slavă lui Dumnezeu pentru un alt dar dat nouă, ce poartă numele sfântului Mucenic, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou. Acest cuvios părinte, Dimitrie cel Nou, a trăit în vremea împăraţilor creştini vlaho-bulgari şi era dintr-un sat care se numeşte Basarabi, la sud de Dunăre, sat aşezat pe marginea apei Lomului. Multe lucruri nu s-au păstrat despre viaţa sa în lume, creştinii păstrând doar faptele lui, după ce şi-a închinat viaţa lui Dumnezeu. Se ştie doar că acesta era păstor de vite în satul lui şi văzând că toate cele din lume sunt trecătoare, s-a aşezat mai întâi într-o peşteră din apropierea satului natal. Dorind să trăiască viaţa în Hristos după modelul marilor sfinţi cuvioşi, acesta se sălăşluieşte într-o mânăstire din apropierea peşterii amintite. Viaţa sa petrecută în rugăciune, post, osteneli de tot felul şi privegherile pe care le făcea, au avut ca martor doar pe Dumnezeu, Care l-a şi învrednicit cu darul facerii de minuni. Sfântul şi-a cunoscut timpul ieşirii sufletului din trup, şi aşezându-se între două pietre s-a odihnit în Domnul. După o vreme apa Lomului a venit mare încât a luat şi cele două pietre care se aflau în apropierea peşterii şi împreună cu ele şi moaştele sfântului, rămânând multă vreme pe fundul apei. Dumnezeu însă nu lasă necunoscuţi pe drepţii săi, de aceea îngerul Domnului s-a arătat unei copile pe care rău o chinuia un duh necurat, spunându-i că dacă va scoate moaştele sfântului din apă atunci ea se va vindeca. Adunându-se mulţi localnici şi preoţi s-au dus cu toţii la locul arătat de copilă, loc în care de multe ori se arăta o lumină şi cei ce o vedeau socoteau că acolo este ascunsă o comoară. Căutând cu râvnă, au aflat în apă o comoară nepreţuită: sfintele moaşte ale cuviosului Dimitrie, întregi şi strălucind ca aurul. * * ra însă timpul ca sfântul să se aducă în Valahia. De aceea printr-o minune moaştele nu au putut fi urnite şi duse în Ţara Românească. Lucrul care este de la Dumnezeu se cunoaşte după roadele sale. Multe şi mari minuni făceau acele moaşte în satul Basarabi tuturor celor ce cu credinţă nădăjduiau în sfântul cuvios Dimitrie. O astfel de minunată întâmplare este reţinută în viaţa sfântului, spunându-se despre două femei credincioase din Cernavodă care au construit o preafrumoasă biserică punându-i hramul Presfintei Născătoarei de Dumnezeu. Dorinţa acestora era să aibă o părticică din moaştele sfântului în biserica lor. Încercând să fure parte din odorul sfânt s-a făcut minune de către Cuvios şi împiedicându-le să plece, au mărturisit cu lacrimi tuturor fapta lor. Dar şi de darul vindecărilor a învrednicit Dumnezeu pe sfântul Cuvios Dimitrie prin sfintele sale moaşte. Un iubitor de Dumnezeu, episcopul Ioanichie, căzând într-o boala foarte grea şi neputându-se vindeca, a fost adus de credincioşi în biserica sfântului Dimitrie. Acolo slujindu-se sfânta liturghie, la sfârşitul acesteia s-a sculat sănătos umblând pe picioarele sale mulţumind lui Dumnezeu şi lăudându-l pe sfânt. În anul 1774, fiind război între Rusia şi Poarta Otomană, generalul rus Petru Salticov a trecut Dunărea şi în drumul său ajunge în satul Basarabi, unde se aflau moaştele sfântului. Generalul luând aceste moaşte a vrut să le trimită în Rusia, dar Dumnezeu a arătat milă şi purtare de grijă faţă de poporul român şi a rânduit lângă acest general pe creştinul Hagi Dimitrie care îi va cere să dăruiască ţării noastre odoarele sfinte pentru tot ce a pătimit din pricina războiului. Dumnezeu i-a dat gândul cel bun generalului, dăruind trupul Cuviosului Dimitrie Ţării Româneşti şi îndată a simţit tot poporul ocrotirea şi sprijinul sfântului. Nu de puţine ori oraşul Bucureşti, ce-l are ocrotitor pe sfânt, a fost izbăvit de ciumă sau de atacul otomanilor, fiind cinstit până astăzi de mii de credincioşi veniţi din toată ţara să se împărtăşească de marele dar făcut de Dumnezeu nouă, de binecuvântarea sfântului Cuvios Dimitrie Cel Nou. Pentru ale cărui rugăciuni, Dumnezeule, miluieşte şi ne mântuieşte pe noi toţi. Amin/ 쥁@