Referat Islamismul

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Islamismul si de asemenea puteti face Download Referat Islamismul

Citeste fragmente din Referat Islamismul

MAHOMED ŞI BAZELE TEOLOGICE ALE ISLAMULUI (MAHOMEDANISMUL). CORANUL Un element important al unei culturi este religia. Cuvântul, avându-şi originea în latinescul „ religare”( a relega), care se referă la refacerea legăturii omului cu Dumnezeu, desemnează legătura conştientă şi liberă a omului cu Divinitatea. Deşi există un singur Dumnezeu adevărat, lumea contemporană este împărţită în mai multe religii, dintre care însă se detaşează câteva prin numărul mare de adepţi: Creştinismul ( romano-catolic, ortodox, protestant), Islamismul ( şi el cu mai multe ramuri), Iudaismul, Budismul, Confucianismul. Aderarea la islamism se reduce la mărturia de credinţă., în arabă denumită shahadah, care spune că: ”Nu există altă divinitate decât Dumnezeul nostru- Allah iar Mahomed este Trimisul lui”. Toţi adepţii islamului vor fi într-adevăr de acord cu faptul că nu mai trebuie îndeplinită nici o altă cerinţă, pentru ca aproapelui lor să-i fie recunoscută apartenenţa la comunitatea musulmană. Cuvântul „ musulman” vine de la „muslimun” care înseamnă” a deveni musulman”, „ a se converti la islam” . Islamul, este numele dat religiei apărute în urma revelaţiilor şi învăţăturilor lui Mahomed şi este considerată una din marile religii ale lumii, beneficiind de peste un miliard de adepţi. Islamul, mesajul lui Allah revelat profetului Mahomed prin mijlocirea arhanghelului Gavril, s-a născut la Mecca în Deşertul Nafud, actuala Arabie Saudită, o zonă înconjurată, pe atunci, de Imperiul bizantin creştin şi Imperiul persan sasanid, la începutul sec. 7 d.H, fiind ultima dintre religiile monoteiste. Islam este un cuvânt arab, care - printre altele - înseamnă:” pace, salut, ascultare, loialitate, credinţă, supunere la voia Creatorului Universului”. Istoria de început a Islamului a gravitat în jurul unui singur personaj central: Mahomed (Cel preaslăvit, Cel lăudat), care s-a născut în jurul anului 570 d.H. în oraşul Mecca din Arabia şi a murit în anul 632. Rămas orfan la o vârstă fragedă, Mahomed a fost crescut de unchiul său Abu Talib şi de soţia acestuia Fatima, care s-au ocupat şi de educaţia lui. Datorită onestităţii şi corectitudinii sale exemplare, locuitorii din Mecca l-au poreclit al-Amin (Cel onest, Cel integru). Calităţile sale morale erau atât de mult elogiate, încât o negustoreasă văduvă, bogată din Meca, Khadija, i-a propus să-l ia sub protecţia sa. După un timp, aceasta l-a cerut în căsătorie pe Mahomed care a acceptat. Una dintre cele mai controversate probleme din cadrul islamului este rolul femeii în familie şi societate. Aceasta se datorează faptului că ea este considerată inferioară bărbatului şi el are drepturi depline asupra ei. Obligaţia bărbatului de a ocroti femeia este una religioasa, în timp ce datoria ei de a se supune este una legală. În acest context este uşor de înţeles de ce Coranul nu numai ca îngăduie, dar şi sfătuieşte pedepsirea fizica a soţiilor neascultătoare. De asemenea, islamul permite practicarea poligamiei. Conform legii musulmane, fiecare bărbat are dreptul la maximum 4 soţii, cu condiţia să le poată întreţină material şi afectiv pe toate, în acelaşi fel. În societate, femeia trebuie să se îmbrace modest, să nu atragă privirea bărbaţilor străini; ea trebuie să poarte un acoperământ, astfel încât să nu i se vadă decât ochii şi mâna de la încheietură. La 30 de ani, Mahomed a început să mediteze, punându-şi diverse întrebări despre autenticitatea lui Dumnezeu, a cultului practicat de arabi, al cărui centru era la Mecca. Cam prin anul 610 d.H., Mahomed a început să primească revelaţii de la Allah. La vârsta de 40 de ani, Mahomed are prima revelaţie: îngerul Gavril (respectiv o entitate din lumea spirituală) i se arată, spunându-i că el este Mesagerul Domnului. Tradiţia musulmană spunea că Mahomed avea obiceiul să se retragă în singurătatea grotelor de lângă Mecca, unde îngerul Gavril i se arată dându-i revelaţii. După câtva timp, revelaţiile în stare de transă se succed în mod regulat şi profetul primeşte comunicări din cealaltă lume (în numele Creatorului Suprem Allah) de a anunţa mesaje lumii. După ce începe să aibă susţinători, marilor familii din Mecca le este teamă de influenţa sa şi încep să îl persecute pe el şi adepţii săi. Încheie o alianţă d.H. Evenimentul, numit hegira ( expatrierea), marchează începutul erei musulmane cu locuitorii oraşului Yathrib prin care aceştia se angajează să renunţe la idolatrie şi să i se supună. Se mută în acest oraş la 22 septembrie 622. La Yathrib, care ajunge în scurt timp madinatu n-nabiyy-„ oraşul profetului”, adică Medina, el devine şeful unei comunităţi puternice. Anii următori sunt caracterizaţi de scurte incursiuni la Mecca. În luna martie a anului 628 d.H., vrea să facă un pelerinaj la Mecca, gest prin care integrează noii sale religii practica pelerinajului. Deşi opoziţia oamenilor din Mecca face imposibil pelerinajul, el încheie totuşi un armistiţiu cu locuitorii Meccăi, pe care îl încalcă, atacând şi cucerind oraşul. În anul 632 d.H. el face pelerinajul la Mecca după un ritual care va deveni model pentru musulmani. Curând după aceea moare la Medina. Sistemul de credinţă şi fundamentele civilizaţiei islamice au fost stabilite de Mahomed, prin Coran, concretizarea cuvântului lui Allah, si tradiţie( hadith), comportamentul si spusele Profetului transformate in legi pentru credincioşi. Ca şi alte religii, ritualul musulman este strâns legat de credinţa intr-un Dumnezeu atotputernic. Obligaţiile rituale esenţiale (cei 5 stâlpi ai credinţei- mărturia de credinţa, rugăciunea, dania, postul şi pelerinajul) sunt reglementate strict de legislaţia islamică. Morala islamică se bazează pe Coran şi Tradiţie. 1. Scindarea islamului: Separarea în trei ramuri, care a avut loc odată cu „ marea schisma” din anii 655-661 d.H. şi pe care istoriografia musulmană o numeşte ”marea discordie”, stă la originea actualei repartizări geografice a musulmanilor: Sunniţi ( 90% dintre musulmani), Kharijiti (0,2 % dintre musulmani), Şiiţi (9,8% dintre musulmani), dintre care majoritatea 80% se află în Iran, deosebiţi între ei prin principiile promovate pentru succesiunea la calif, după moartea lui Mahomed. Gruparea sunnismul a fost construită de către cei care doreau ca succesorul lui Mahomed să fie din rândul membrilor lui Quraysh. Ei se consideră păstrătorii şi purtătorii adevăratei tradiţii, proclamându-i pe primii 4 califi drept „ bine ghidaţi”, sau ortodocşi. Lui Mahomed i-au succedat patru mari conducători, cunoscuţi drept califi ortodocşi. În timpul domniilor lor, care au durat până în anul 661 d.H., islamul s-a confruntat nu numai cu triburile arabe înconjurătoare, ci şi cu marile puteri: Persia, Bizanţ şi Roma. În foarte scurt timp, forţele islamului au cucerit aceste mari civilizaţii din Siria, Egipt şi Palestina. Al treilea calif şi-a extins imperiul înspre vest, prin Africa de Nord, în timp ce, în secolul al VIII- lea, dinastia de califi a Umayazilor a răspândit credinţa în toată Asia Centrală şi în vestul Indiei până în Franţa şi Spania. Deşi Charles Martel i-a scos afară pe musulmani, după bătălia de la Tours (732), armatele musulmane au continuat să ameninţe Europa dinspre est, secole la rând. În secolul al VIII-lea încep să apară mari jurisconsulţi sunniţi, fondatori ai şcolilor juridico-religioase, a căror influenţă se va face simţită până în zilele noastre. 4 scoli juridice îşi împart lumea sunnită: hanefită, malekită, shafeită şi hanbalită. Pentru şiiţi, numai Ali este adevăratul calif, deoarece provine din familia profetului( vărul şi ginerele lui Mahomed). Islamul şiit este intim legat de tradiţiile persane, fiind concentrat mai ales în Iran. Din punctul de vedere al şiismului islamul trebuie venerat şi încărcat cu har divin. Kharijiti, o minoritate, susţineau că urmaşul lui Mahomed trebuie să fie cel mai demn si mai pios dintre musulmani, „fie el şi un sclav negru”. Actualmente, abia dacă mai sunt 2 milioane de kharijiti, foarte inegal răspândiţi. 2. Valorile islamului: Un Dumnezeu. Placa turnantă a credinţei musulmane este monoteismul. Crezul musulman afirmă categoric existenţa unui singur Dumnezeu, Allah, creatorul suveran al lumii. Mahomed. Legată de unicitatea lui Allah, în crezul musulman există afirmaţia potrivit căreia Mahomed este profetul lui Allah. Mahomed nu are pretenţii la divinitate, el este trimisul lui Allah, el aduce mesajul lui Allah. El vine ca un semn al divinităţii, pentru a arăta oamenilor calea. Viaţa religioasă- cei cinci stâlpi ai credinţei:: Fiecare musulman, care speră să scape de judecata lui Allah, trebuie să îndeplinească obligaţiile celor cinci stâlpi ai credinţei: 1. Recitarea Shahada-dei : – toţi musulmanii trebuie să adere afirmaţiei simple a crezului că "Nu există alt Dumnezeu în afară de Allah, iar Mahomed este profetul lui Allah." ° À ä ð I zilnice (obligatorii) (Salat sau Namaz): - credincioşii trebuie să se roage de cinci ori pe zi. Vinerea trebuie să meargă la moschee cel puţin odată, iar în celelalte zile îşi pot îndeplini ritualurile oriunde se găsesc. Există ritualuri stricte referitoare la purificarea locului în care se roagă cineva, ritualuri de spălare, mişcări şi cuvinte exacte ale rugăciunii. Partea finală este prosternarea cu faţa la pământ în direcţia oraşului Mecca., în semn de ascultare şi de supunere. 3. Dania(Zakat): - reprezintă un impozit perceput pe anumite tipuri de bunuri, care se distribuie persoanelor nevoiaşe. - este deosebită de zeciuială, întrucât musulmanilor le este cerut să ofere numai o pătrime din venitul lor ca şi contribuţie caritabilă. - este foarte bine privită şi foarte mult încurajată. 4. Postirea (Saum sau Ruzeh): - o dată pe an, în întreaga lună a Ramadan-ului, toţi musulmanii trebuie să îşi priveze trupul de alimente, băutură, parfumuri, tutun şi relaţii sexuale între răsăritul şi apusul soarelui, ca ispăşire pentru propriile lor păcate din anul precedent . Noaptea pot mânca şi bea, însă nu în timpul zilei. 5. Pelerinajul (Hadj): - înainte de Mahomed exista în Arabia Saudita obiceiul de a face pelerinaj la marea piatră neagră meteoritică Ka’ba de la Mecca (cetatea sfânta). Astăzi e obligatoriu ca fiecare musulman să meargă în pelerinaj măcar o dată în viaţă, dacă nu este împiedicat de motive extreme. Coranul. Dumnezeu a trimis o serie de cărţi sfinte prin câţiva profeţi, înainte de Mahomed (Legea lui Moise, Psalmii lui David , Evanghelia lui Iisus), şi apoi, în sfârşit, Coranul, prin profetul Mahomed. Coranul încheie seria de cărţi divine. Coranul reprezintă integralitatea a ceea ce musulmanii consideră a fi făcut obiectul unei revelaţii a unui profet. El a fost scris în cer, de Allah . Mahomed n-a avut nici un rol de jucat în conceperea conţinutului, el a fost doar un mesager, o cale prin care Allah şi-a trimis mesajul revelat. Coranul(Quran) este termenul arab pentru „recitare” şi se referă la revelaţiile făcute de Allah lui Mahomed, păstrate şi considerate de musulmani ca fiind Scripturile Islamice. Coran-ul, cuvântul lui Allah (Dumnezeu) este considerat cea mai valoroasă lucrare literară în arabica clasică, iar orice traducere a ei ar fi o blasfemie, o falsificare de neiertat a mesajelor Fiinţei Supreme. Totuşi, în acest secol, Coran-ul a fost tradus în limba turca şi în limba vorbită de oamenii din Iran (farşi) şi este recitat în timpul serviciilor religioase din Turcia şi Iran, fapt greu de acceptat de către comunitatea musulmană externă. Coran-ul este un singur text, într-o singură limbă. Este memorat de milioane de musulmani din diferite părţi ale lumii (musulman este numele dat celui ce aderează la religia islamică; este un cuvânt arab înrudit cu termenul de Islam şi înseamnă cel ce se supune voinţei lui Allah). Coran-ul este compus din 6536 versete şi 114 şure (capitole), care trebuie citite şi recitate conform unor reguli. Musulmanul care îl atinge sau citeşte din Coran trebuie să fie într-o stare maximă de curăţenie şi puritate. Scopul vieţii, aşa cum apare în Coran, este să trăieşti pentru ce te-a creat Allah, să te închini lui şi să te supui poruncilor lui, care sunt date în interesul oamenilor. Conform învăţăturilor din Coran, cel mai mare câştig este să ajungi în rai, iar cea mai grea pierdere este să ajungi în iad. Cei care sunt atraşi numai de starea materială, de bogăţie şi plăceri, fără a-şi cultiva calităţi morale, sunt consideraţi de Allah, animale sau chiar mai rău ca ele. Cei care nu-l slujesc pe Allah şi nu respectă poruncile lui sunt numiţi morţi, surzi, muţi sau orbi. Nevoia de a învăţa, studia şi urma Coran-ul trebuie să fie mai importantă decât aceea de a respira, a mânca şi a bea pentru a supravieţui, deoarece viaţa trăită fără îndrumarea Coran-ului este o viaţă mizerabilă, care atrage pedeapsa veşnică. În Coran, comunitatea islamică este cea mai bună dintre comunităţi, pentru că „îndeamnă la bine şi interzice răul”. Binele înseamnă îndeplinirea obligaţiilor rituale însoţite de o serie de virtuţi, printre care cele de ordin social ocupă un loc important: ospitalitatea, protejarea orfanilor, respectarea semenilor, relaţii bune cu familia, etc. Îndeplinirea aceloraşi prescripţii de către toţi musulmanii duce la o anumită omogenizare, coeziune între membrii aceluiaşi grup( umma). De la moarte profetului, lumea musulmană a suferit numeroase impacturi: impactul de civilizaţie odată cu trecerea societăţii arabe la o societate cosmopolită, preponderent iraniană; impactul turco- mongol, impactul modernităţii occidentale. Modernitatea occidentala înseamnă un vast proces, care se manifestă începând cu secolul al VIII-lea. El implică industrializare, urbanizare, niveluri ridicate de alfabetizare, bogăţie, precum şi structuri ocupaţionale mai complexe şi diversificate. Modernitatea este privită ca o posibilă soluţie, prin care islamul să revină la „ veacul de aur”. Ideea de modernitate a pătruns in lumea islamica având următoarele caracteristici: separarea autorităţilor spirituale şi temporale, promovarea individualismului si pluralismului social şi politic. Individualismul se opune valorilor sociale, promovate de islam, care accentuează ideea de comunitate. Umma poate fi afectată si de pluralismul social, care militează pentru trecerea intr-un plan secundar a relaţiilor de sânge, dar şi cel politic, ce ar duce la sciziunea prin diversitatea opiniilor. Războiul sfânt (Djihadul) era considerat o condiţie, sau obligaţie, a credinţei, iar musulmanii de la începutul existenţei Islamului au crezut că era de datoria lor sacră de a ucide pe cei care nu adoptau singura credinţă "adevărată". Islamismul contemporan este mult mai moderat, deşi mulţi doresc restaurarea Djihad-ului ca fiind unul din elementele fundamentale ale credinţei islamice. Stimulentele Djihad-ului sunt atât de ordine materială, cât şi religioasă: promisiunea Paradisului Situaţia politică a Orientului Îndepărtat, Apropiat şi Mijlociu demonstrează ca Djihad-ul nu este, din păcate, doar ficţiune religioasă. Întreaga lume resimte profund răbufnirile acestui fel de război "sfânt", care a şocat atât de mult lumea noastră prin violenţa şi iraţionalul manifestărilor lui. Islamul nu accepta distincţii radicale intre domeniul secular si cel spiritual. Ca urmare, nici nu se poate vorbi de democraţie în viaţa ţărilor musulmane. Legea civilă nu este altceva decât aplicarea islamului, a şariei. Mesajul islamic nu îngăduie dezbateri. El provoacă luarea unei decizii, neascultarea având ca rezultat judecata cumplită a lui Allah. Prin Mahomed, Allah cere poporului să fie ascultat sau să plătească preţul, adică „ iadul”. În Islam, autoritatea nepusă la îndoială este transmisă într-o societate bazată pe supunere. Musulmanul se va supune fără cârtire autorităţii legii musulmane, autoritate care ajunge până la liderii fiecărei comunităţi musulmane. Cuvântul lor are o mare greutate, ei fiind reprezentanţi ai lui Allah în menţinerea adevărurilor islamului. Legea islamului decretează moartea apostaţilor(cei care trec de la islam la alta religie). În ultimii ani, musulmanii, in număr mare, s-au întors spre religie, căutând o soluţie în dogmele ei. Renaşterea islamică este asociată de societăţile ne-islamice cu valul de terorism ce zguduie lumea contemporană Islamul este văzut ca o sursa de proliferare nucleară, de terorism şi imigranţi Învăţăturile morale, curate şi frumoase, sunt însoţite de un întreg ceremonial de rugăciuni, genoflexiuni, spălări rituale, posturi, care sunt zilnice, afară de postul cel mare al Ramadanului etc. Aceste prescripţii morale sunt însă incompatibile cu latura senzuală, în care e conceput în islamism atât viaţa de aici, cât şi cea viitoare din preajma lui Allah în cer. De asemenea, ele sunt afectate ca valoare de principiul fatalismului, predicat de Mahomed. Acest fatalism a fost cel care a dat avântul războinic şi puterea de expansiune pe care a avut-o mahomedanismul. Cunoaşterea religiei musulmane duce la înţelegerea unui anumit mod de viaţă. Dincolo de judecarea adevărurilor teologice, pe care suntem datori faţă de propria conştiinţă să le facem, trebuie să existe înţelegerea şi respectul pentru cultura şi credinţa fiecărui om. Bibliografie: 1). Gaudin, Philippe- „ Marile religii”, Editura Lider& Editura Orizonturi, Bucureşti, 1995. 2). Revista „ Gândirea Militară Românească”, nr. 2/2003. 3). Eliade, Mircea- „Istoria credinţelor şi ideilor religioase”, Chişinău, 1992. 4). Revista „Spirit militar modern”, nr. 2/2002. 5). Delcambre, Anne-Marie-„Islamul”, Bucureşti, 1999. PAGE PAGE 7 쥁@