Referat Referat Dogmatica

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Referat Dogmatica si de asemenea puteti face Download Referat referat dogmatica

Citeste fragmente din Referat Referat Dogmatica

RELAŢIA DINTRE HRISTOS SI DUHUL SFÂNT IN BISERICA . Prin Biserica si lucrarile sale tainice se ofera tuturor oamenilor putinta de a se impartasi din viata dumnezeiasca a Prea Sfintei Treimi, indreptata spre noi prin intruparea Cuvantului lui Dumnezeu si Pogorarea Duhului Sfant, Cele doua persoane dumnezeiesti trimise in lume. Astfel, prin intrupare, jertfa si inviere, Dumnezeu Fiul strabate cu noua Sa viata divin-umana intreaga fire umana, facand-o Trup al Sau in fiinta Bisericii, iar prin Pogorarea Duhului Sfant, bogatia si plenitudinea vietii dumnezeiesti, a Sfintei Treimi, insufleteste acest trup al intregii firi omenesti adunat in Hristos 1. Prin urmare, mantuirea se obtine in Biserica prin lucrarea celor doua Persoane dumnezeiesti, care nu numai ca nu se exclud Una pe Alta, ci actiunea uneia dintre Persoane este complementara Celeilalte.Hristos mantuieste pe oameni intrucat se extinde in ei, prin Duhul Sfant, intrucat ii incorporeaza in Sine si intrucat ii asimileaza treptat cu omenitatea Sa inviata. Biserica, ca singurul si unicul organ al mantuirii, dupa afirmatia Sf. Parinti, este aceasta extindere a lui Hristos prin Duhul Sfant in oameni, acest laborator in care se realizeaza treptat asimilarea oamenilor cu Hristos cel inviat. Daca oamenii sunt adunati in acelasi Hristos, daca acelasi Hristos ii incorporeaza pe toti cei ce se mantuiesc, ridicandu-i la starea umanitatii Sale prin energia harului ce o transmite din Sine, mantuirea nu se poate obtine in izolare. Mantuirea se poate obtine numai in Biserica, in organismul celor adunati in Hristos. Ea e campul de actiune al energiei harului ce tasneste din Hristos, adica al Duhului Sfant care salasluieste deplin in umanitatea lui Hristos cea inviata si din ea ni se comunica si noua 2.Dupa cuvintele Sf. Ap. Pavel, Biserica este trup al lui Hristos si in acelasi timp plenitudine de viata duhovniceasca prin Sf. Duh, care o insufleteste si o umple de dumnezeirea Sa, cum Acelasi Duh Sfant a umplut si a insufletit firea omeneasca a lui Hristos cel inviat si inaltat. Astfel, viata Domnului nostru Iisus Hristos este izvorul ce hraneste viata cea noua a firii omenesti cuprinsa in Biserica, iar Duhul Sfant este purtatorul acestei vieti prin toate madularele vii ale Bisericii. In Biserica, intreaga fire omeneasca este destinata sa se uneasca cu umanitatea indumnezeita a Mantuitorului, in plenitudinea harului ce se coboara in Biserica, ca viata a lui Hristos, impartasita de Duhul Sfant 3.De aceea, Hristos impartaseste necontenit Bisericii Trupul Sau indumnezeit, fiecarui credincios al Bisericii, dar nu in mod separat, ci intr-o unitate de iubire sau intr-o comuniune ce se adanceste tot mai mult. Din acest trup indumnezeit sau din Hristos euharistic, Duhul Sfant lucreaza prin energiile necreate, personalizante si creatoare de comuniune, la adunarea tuturor sub acelasi Cap Hristos Mantuitorul. Sfintii Parinti vad temelia unitatii Bisericii in prezenta aceluiasi trup jertfit si inviat si ca atare umplut de infinitatea iubirii dumnezeiesti in toate madularele Bisericii. Iar intrucat trupul lui Hristos este plin de Duhul Sfant, care iradiaza din El ca o energie unificatoare, a doua temelie a unitatii Bisericii este, dupa Sfintii Parinti, Duhul Sfant. Propriu-zis, ei infatiseaza trupul lui Hristos si pe Duhul Sfant ca o dualitate nedespartita producand, sustinand si promovand unitatea Bisericii 4.Asadar, unitatea Bisericii are ca izvor pe de o parte Trupul lui Hristos in care ei sunt recapitulati, avand relatie nemijlocita cu Hristos, iar pe de alta parte, pe Duhul Sfant, Duhul lui Hristos, Care ii zideste ca <> intr-o casa comuna a lui Dumnezeu cu oamenii sub piatra unghiulara care este Hristos. In acelasi timp insa, Hristos si Duhul Sfant, uniti perihoretic intre ei si cu Tatal impartasesc continuu Bisericii viata din viata unitara si comunitara a Sfintei Treimi, sursa si modelul suprem al comuniunii 5.Biserica fiind trupul lui Hristos, peste care se odihneste ca si peste Capul ei Duhul Sfant (iar aceasta e valabil si pentru membrii Bisericii), prin Capul ei si prin Duhul Sfant se afla in relatie imediata cu Tatal. In felul acesta ne impartasim toti in Fiul si in Sfantul Duh de izvorul ultim si absolut al existentei care este Tatal, dar nu dupa natura ca Fiul si Duhul Sfant, ci dupa har. Ne impartasim de acest izvor ultim prin amandoua razele pentru a ne impartasi de acest izvor in ambele forme de relevare si de comunicare a lui 6.Impartasindu-ne cu Duhul lui Hristos, ne unim cu Hristos nu numai ca om, ci si ca Dumnezeu, iar prin El si cu Tatal, <> 7. Trimiterea Duhului Sfant in viata Bisericii este un act la care participa si firea omeneasca a Mantuitorului, devenind mijloc de comunicare si unirea intre firea cea dumnezeiasca si firea omeneasca renascuta in Hristos, incat Duhul Sfant in Biserica lucreaza atat ca Duh al lui Hristos, cat si ca persoana a Sfintei Treimi 8. Asadar, legatura unirii noastre cu Sfanta Treime, atat dupa trup cat si dupa duh o face Hristos, intrucat este in acelasi timp si om si Dumnezeu. Primind unul si acelasi Duh Sfant, ne unim cu Dumnezeu caci precum puterea trupului ii uneste pe cei in care se afla Hristos, in acelasi mod, Duhul lui Dumnezeu, cel neimpartit, salasluindu-se in toti, ii aduna pe toti intr-o unitate 9. Aceasta unitate si comuniune duhovniceasca in Hristos, pe care o aduce Duhul Sfant in Biserica, o zugraveste Sf. Irineu intr-o frumoasca comparatie: <> 10.Aceasta lucrare a Duhului in noi nu se poate realiza decat in Biserica. Biserica= face posibila parcurgerea actuala prin Duhul a drumului mantuirii credinciosilor uniti prin har cu Hristos, si pe care firea umana l-a parcurs virtual prin recapitularea sa, in Hristos. <> 11 .Impartasirea cu Sfantul Duh se face numai prin Tainele Bisericii. De aceea viata in Biserica se manifesta ca o necontenita impartasire cu Duhul lui Hristos, cu puterile spirituale ce le poarta firea noastra in persoana Mantuitorului. Aceste puteri noi le primim de la Hristos prin lucrarea Duhului Sfant in Sfintele Taine. Implinind poruncile lui Hristos, aceste puteri duhovnicesti ne poarta prin aceleasi osteneli si stari prin care a trecut Insusi Hristos in viata Sa pamanteasca, pana la curatirea deplina si dobandirea vredniciei de a dobandi energiile indumnezeitoare pe care le-a dobandit El Insusi de la Duhul Sfant prin firea Sa omeneasca. <> 12.Prin urmare, viata Bisericii este darul lui Hristos, dar si rodul lucrarii Duhului Sfant. Hristos si Duhul Sfant vietuiesc simultan in Biserica si credinciosi, dupa cum afirma si Sf. Ap. Pavel in mai multe randuri. Astfel, el zice ca <> .Aceasta impartasire se face in momentul cand Mantuitorul le face cunoscut apostolilor ca le incredinteaza puterea Sa de a impartasi tuturor oamenilor prin lucrarea Duhului Sfant, care pogoara peste ei in ziua Cincizecimii, ceea ce El facuse din firea Sa omeneasca dupa Inviere, izvor si putere de viata noua, dumnezeiasca si nemuritoare. Impartasirea efectiva a apostolilor cu aceasta putere a lui Hristos se produce, desigur, in ziua Cincizecimii, zi in care este implinita fagaduinta Mantuitorului ca-i va imbraca cu <> . Iar momentul instituirii lor cu puterea Sa asupra vietii noastre, ramane ziua cand Isusi Mantuitorul le-a zis: <>. Inzestrarea apostolilor cu <> a Duhului Sfant constituie caracterul obiectiv si institutional al Bisericii, ca purtatoare in fiinta ei a Duhului si vietii lui Hristos cel inviat, prin succesiunea apostolica a episcopatului, prin care El Insusi traieste in Biserica, aduna si asimileaza in Sine pe toti credinciosii prin lucrarea Sfintelor Taine. Tainele sunt mijloacele prin care aceasta realitate obiectiva a Duhului si a vietii lui Hristos in Biserica se actualizeaza necontenit prin lucrarea Duhului Sfant in ele. Prin aceasta prezenta obiectiva a lui Hristos in Biserica, continuata de Duhul Sfant in lucrarea apostolica a episcopului, <> .Prezenta si activitatea Mantuitorului in Biserica prin lucrarea Duhului Sfant incredintata apostolilor si urmasilor lor episcopii, face ca Biserica sa aiba caracterul unui organism teandric, o fiinta avand ca si Hristos, doua naturi, doua vointe si doua lucrari, inseparabile si distincte in acelasi timp. Avand aceasta structura hristologica, Biserica este inzestrata cu lucrarea permanenta si obiectiva a Sfantului Duh in toate actele ei. Lucrarea aceasta cuprinde puterea si Duhul lui Hristos, pe care El insusi a daruit-o colegiului apostolic, atat in ziua Invierii, cand le-a zis <>, cat mai ales in ziua pogorarii Duhul Sfant, cand i-a imbracat efectiv cu aceasta putere de sus>>. Cele doua persoane divine, Fiul si Duhul Sfant reprezinta cele doua maini ale Tatalui care au fost trimise sa lucreze in lume. Lucrarea Lor, specifica fiecarei Persoane se completeaza reciproc si se continua Una cu Alta: <> Datorita perihorezei, Cele doua Persoane divine, Fiul si Duhul Sfant, lucreaza Una in Alta, fara sa se separe, dar si fara sa se confunde: <> Vorbind de prezenta lui Hristos prin Sfantul Duh, Sf. Chiril al Alexandriei nu intelege o prezenta a lui printr-un reprezentant, ci considera pe Duhul Sfant ca Cel prin Care Hristos lucreaza in credinciosi si in Biserica, iar lucrarea lui Dumnezeu comuna Celor trei Persoane, isi are capat tot in Duhul, asa dupa cum mana este ultimul organ prin care puterea intregului corp omenesc se finalizeaza si se concretizeaza intr-o fapta. Sfanta Treime implineste intreaga orice lucrare, dar lucrarea se concretizeaza intr-un rezultat prin Duhul Sfant Ca izvor prim si ultim al fiintei divine, toata lucrarea o face Tatal, dar in Fiul si in Sfantul Duh. Dar nu pentru ca Tatal n-are suficiente puteri si Fiul la fel. Asa ar fi cand Tatal ar inceta sa mai fie activ in lucrarea ce se continua in Fiul si Fiul in lucrarea ce se implineste (se finalizeaza) in Duhul. Dar, de fapt, Cele trei Persoane sunt active de la inceput pana la sfarsit in fiecare lucrare. Nu insuficienta unei Persoane, ci comunitatea de fiinta este motivul pentru care Cele trei Persoane lucreaza in comun In acest sens, Sf. Grigorie de Nissa face doua precizari: 1. <> 2. <> Asadar, coborarea Sfintei Treimi in lume, precum si urcarea ei inapoi cu firea indumnezeita se face prin acest circuit de slava divina care se misca de la Tatal prin Fiul in Duhul Sfant si de la Duhul Sfant prin Fiul la Tatal. a) Primul criteriu si prima conditie a prezentei si a lucrarii Duhului Sfant este credinta in indumnezeirea lui Hristos. <> Aceasta nu inseamna numai ca in afara de Duhul nu se poate crede in dumnezeirea lui Hristos, ci si ca unde este Duhul se crede numaidecat in dumnezeirea lui Hristos. Iar intrucat unde se crede in Hristos se crede si in Tatal, primul criteriu al prezentei si al lucrarii Duhului implica si credinta in Sfanta Treime Pentru ca Treimea este izvorul harului de care credinciosul are absoluta nevoie pentru mantuire, <> b) Al doilea criteriu si a doua conditie a prezentei Sfantului Duh o constituie necesitatea existentei Bisericii, pentru ca Duhul Sfant nu poate exista decat in Biserica, care de fapt este produsul Sfantului Duh. Biserica este constituita la Rusalii de catre Sfantul Duh pe baza credintei in Hristos si imediat Biserica incepe propovaduirea lui Hristos, pentru ca Duhul se pogoara intr-o comunitate preocupata de Hristos. <> .Un alt argument al conditionarii reciproce intre existenta Bisericii si prezenta Sfantului Duh il constituie faptul ca <> c) Alt criteriu al prezentei Duhului Sfant este marturia Sfintei Treimi in fiinta credinciosului. Aceasta reiese din <> d) Ca o consecinta a prezentei si lucrarii Duhului este elanul spre fratia cu toti oamenii <> e) O alta consecinta si implicit un nou criteriu al prezentei si lucrarii Duhului Sfant este sfintenia. Sfintenia isi are originea in Hristos, dar ea ne vine prin Duhul, care ne pune in comuniune cu Hristos. Sfintenia este procesul de transfigurare subiectiva a credinciosilor prin participarea nemijlocita la viata lui Hristos, Care este sfintenia insasi, adica prin consacrarea sau prefacerea darurilor, dar scopul acesteia este sfintirea credinciosilor. Crestinii sunt sfinti, deoarece sunt partasi ai lui Hristos si ai Duhului Sfant, impreuna lucrator cu Dumnezeu NOTE BIBLIOGRAFICE 1. Pr. Magistr. V. Ignatescu, Duhul Sfant in viata Bisericii, fata de invatatura neoprotestantilor, in Ortodoxia, anul IX (1975), nr. 1, pag. 768. 2. Teologia Dogmatica si Simbolica, vol. II, pag. 768. 3. Pr. mg. V. Ignatescu, op. cit., pag. 67-68. 4. Pr. prof. D. Staniloaie, Teologia dogmatica, vol. II, pag. 258. 5. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., pag. 155. 6. Pr. prof. D. Staniloaie, Relatiile Treimice si viata Bisericii, Otodoxia, XVI (1964) nr. 4, pag. 521. 7. Idem, Sinteze ecleziologica, S.T., seria II, nr. 5-6/1955, pag. 26. 8. Dumnezeu ne-a mantuit prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant pe care L-a revarsat din belsug peste noi prin Iisus Hristos Mantuitorul nostru (Tit III, 5-6). 9. Pr. prof. D. Staniloaie, op. cit.,pag. 269. 10. Sf. Irineu, Contra haereses, liber III, cap. XVII, Migne P.G. VII, col. 930; Pr. mg. B. Ignatescu, art. cit., pag. 68. 11. Pr. prof. Isidor Todoran, Aspecte eclesiologice, M.A. 1961, nr. 7-8, pag. 425. 12. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicesti, Omilia XLIV, trad. Din gr. Pr. Cicerone Iordachescu, Chisinau, 1931, pag. 125. 13. Rom. VIII, 10. 14. Rom. VII, 9-10. 15. I Cor. I, 9. 16. II Cor. XIII, 14; Filip. II, L. 17. I Cor. I, 2. 18. Rom. XV, 16. 19. Gal. II, 17. 20. I Cor. VI, 11. BIBLIOGRAFIA Bria Pr. prof. dr. Ioan, Dictionar de teologie ortodoxa, Bucuresti 1994, pag. 344. Ignatescu Pr. Magistr. V., Duhul Sfant in viata Bisericii, fata de invatatura neoprotestantilor, in Ortodoxia, anul IX (1975), nr. 1, pag. 768. Egipteanul Sf. Macarie, Omilii duhovnicesti, Omilia XLIV, trad. Din gr. Pr. Cicerone Iordachescu, Chisinau, 1931, pag. 125. 4. Staniloae Pr. prof. D., Teologia dogmatica, vol. II, pag. 258. 5. Staniloae Pr. prof. D., Relatiile Treimice si viata Bisericii, Otodoxia, XVI (1964) nr. 4, pag. 521. 6. Idem, Sinteze ecleziologica, S.T., seria II, nr. 5-6/1955, pag. 26. 7. Sf. Irineu, Contra haereses, liber III, cap. XVII, Migne P.G. VII, col. 930; 8. Pr. prof. Isidor Todoran, Aspecte eclesiologice, M.A. 1961, nr. 7-8, pag. 425. 9. Sf. Grigorie de Nissa, Quod non sunt tres Du, P.B. XLB, 125 C; Pr. prof. D. Staniloaie, op. cit., 106. 10. Idem, Adversus Macedonianos, P.G. XLB, 131 B; Pr. prof. D. Staniloaie, op. cit., p. 106. 쥁@