Referat Poanta

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Poanta si de asemenea puteti face Download Referat Poanta

Citeste fragmente din Referat Poanta

Poanta Intr-o biserica pastorul si dirijorul nu se prea intelegeau. Cu trecerea timpului acest lucru a inceput sa fie observat tot mai evident in timpul programelor de inchinare. Prima saptamana pastorul a predicat despre dedicarea in lucrarea Domnului si renuntarea la dorintele noastre proprii. La sfarsitul predicii dirijorul a condus cantarea: "Nu, nu inapoi nu voi da". A doua saptamana pastorul a predicat despre zeciuiala si despre cum ar trebui sa daruim cu voiosie pentru lucrarea Domnului. Dirijorul a condus cantarea: "Fara nici o plata". A treia oara mesajul pastorului a fost despre barfa si cum ar trebui sa ne infranam limba. Cantarea care a urmat a fost: "Canta inima si spune marea minune la toata lumea…". Pastorul a devenit foarte frustrat si urmatoarea duminica a anuntat biserica ca doreste sa se retraga din slujba datorita celor ce se petreceau. Tot atunci dirijorul a condus cantarea: "De ce nu astazi?". A mai trecut o vreme, timp in care pastorul s-a retras intr-adevar. Intrebat fiind asupra motivatiei acestei hotarari el a informat biserica ca Isus a fost Cel care l-a pus in slujba si tot Isus l-a scos din ea. Cantarea urmatoare a fost: "Ce prieten si ce frate, am in Isus Domnul meu…". Inteleptii din vechime au sustinut ca nu este nici un pacat savarsit ale carui urmari sa loveasca numai pe cel ce l-a infaptuit; caci pe langa un bolnav, sufera si cei din casa lui. Pentru ca sa ilustreze mai bine acest argument, ei au spus urmatoarea intamplare: “Un vapor mergea catre Iope ducand calatori. Unul dintre calatori a facut in cabina lui o spartura mare, in coasta vaporului. Cand au aflat ceilalti calatori de fapta lui, i-au zis: “Nenorocitule, ce-ai facut?!”. Atunci acesta a raspuns: “Ce va intereseaza? Spartura am facut-o in cabina mea, nu in a voastra!”. Daca apa intra in cabina lui, ar fi umplut si cabinele invecinate si in curand vaporul s-ar fi scufundat, inecand toti calatorii. Lumanarea care palpaie strica vederea celor din jur. Viata ta pacatoasa otraveste sufletele celor din jurul tau. Nu vrei ca ei sa-si aduca aminte cu bucurie de tine? Daca da, atunci renunta imediat la orice pacat constient din viata ta. Un medic al unui regiment englez din India povesteste urmatoarele: "Un soldat a intrat odata in cortul meu foarte grabit ca sa ma informeze ca unul dintre camarazii lui a cazut in apa din apropiere, si nimeni nu-l putea scapa din cauza unor ierburi lungi si dese aflate deasupra apei. Cand am ajuns acolo, l-am gasit pe acel soldat in lupta cea mai crancena cu aceste ierburi ca sa se salveze; insa cu cat incerca, luptandu-se cu acele ierburi, cu atat ele il infasurau mai mult. El a intrat la fund si n-a mai iesit la suprafata. Dupa mai multe ore de lucru, am facut un fel de pod pana in acel loc, si unul dintre indieni a coborat pana in fundul apei si l-a scos mort la suprafata." La fel e lupta omului cu pacatul. Cu constiinta alarmata, omul se lupta impotriva obiceiurilor pacatoase, dar ele il leaga tot mai mult. Legaturile pacatului il infasoara tot mai mult, cu cat el se lupta cu ele. Numai Isus poate sa rupa aceste legaturi si poate elibera pe om de legaturile pacatului. Familia din tren Este duminica dupa-masa, urc in trenul supraaglomerat. Cat sunt de recunoscatoare ca am bilet cu loc! Doi ochi negri imi prin privirea si baietelul de aproximativ sapte ani imi cedeaza locul rezervat. In fata mea stau parintii; tatal are un alt baiat in brate, mama tine in poala o fetita. Ochii mai si chiar al celorlalti pasageri se indrepta mereu spre aceasta familie. Tatal emana liniste, ocrotire si tarie. Rolurile par sa fie impartite in mod firesc. Dragostea cu care se trateaza membrii familiei intre ei trezeste in mod vizibil interesul celorlalti pasageri. Se creeaza o mica oaza de relaxare si de intimitate, de caldura si creativitate spontana, caci nu dupa mult timp cei doi baieti ii implica pe ceilalti calatori intr-un joc simplu de perspicacitate. nu pot sa nu ma gandesc cat de atragatoare si de plina de vitalitate poate sa fie totusi viata de familie. Prin ea, Dumnezeu a creat o celula minunata in societateanoastra. Cu putin inainte sa cobor, coridorul vagonului este din nou ticsit de oameni si de bagaje. Cu gandul inca la "familia din tren", observ o fetita care incearca zadarnic sa-si croiasca drum in sens invers, pe coridor. - Vrei sa cobori si tu? o intreba cineva interesat. - Nu, eu cobor intotdeauna cu doua statii mai incolo, raspunde ea. - Ai fost in vizita la bunici? o intreba calatorul mai departe. Observ ca fetita strange in brate un ursulet cam jerpelit. - Nu, l-am vizitat pe tata, pe primul tata, si acum ma intorc la mama si la al doilea tata, se balbaie ea putin nesigura, si totusi curajoasa si ferma. Sinceritatea si vulnerabilitatea acestei fetite m-au urmarit mult timp dupa aceea. Divortul inseamna intotdeauna distrugerea unei familii. Copiii sufera prin pierderea tatalui sau a mamei si adesea si a mediului cunoscut. Pentru parinti, ranile primite de aduna cat un munte, insotite adesea de amraciune si disperare. Dar nu acesta este planul lui Dumnezeu pentru viata noastra. De aceea ne sfatuieste apostolul Pavel: nu va despartiti din motive religioase, caci binecuvantarea lui Dumnezeu cade peste casnicia voastra si o sfinteste. Deoarece este prin Insasi fiinta Sa Tata, inima lui Dumnezeu bate pentru toti cei franti si zdrobiti. Dragostea si grija Lui sunt indreptate de aceea si spre parintii celibatari si spre "familiile divortate". Lor vrea El sa le daruiasca in mod deosebit puterea si intelepciunea Lui, astfel din amaraciune si durere sa poata lua din nou fiinta o "celula familiala" plina de vitalitate. Judecata in ceruri Cu totii cunoastem din mass-media diferite cauze ajunse in fata completului de judecata. Va iau cu mine la o "judecata" in ceruri. Acuzarea iese in fata si spune: - Onorata instanta, iata acuzarea ce i se aduce doamnei Ana. Duminica, dupa incheierea serviciului religios, a stat de vorba cu doamna Maria. Doamna Maria a facut observatia ca predica pastorului despre virtutea umilintei a fost foarte frumoasa. Doamna Ana a raspuns citam: " Predica este foarte potrivita chiar pentru pastorul nostru in persoana! N-ai observat niciodata cat este de mandru si de arogant? " - Aceasta observatie se include la purtarea de vorbe urate, adica barfa. Propunem o pedeapsa de … - Stati! se aude o alta voce. Avocatul apararii iese in fata. Acuzatia adusa este conforma cu realitatea, dar am proiectat raza unui reflector in inima doamnei Ana, ca sa se cerceteze. Ea si-a recunoscut pacatul si ii pare foarte rau de cele intamplate. Tocmai este in drum spre doamna Maria pentru a-si retracta cuvintele. - Mult prea tarziu! intervine vehement acuzarea. Paguba a fost deja produsa. - Pedeapsa este meritata, dar a fost achitata in urma cu 2000 de ani! striga Apararea. - In cazul acesta: Achitat! da sentinta Judecatorul. Acuzarea iese ca vantul din sala. Un mic semn si i se alatura o umbra intunecata, un ajutor de calau pe nume "Autocondamnare". Acuzarea il trimite la doamna Ana. Aceasta tocmai citeste in Biblie. "Autocondamnarea" se furiseaza la urechea ei si ii sopteste insinuant: - Repeta dupa mine: "In vecii vecilor nu-mi voi birui limba clevetitoare." - O, nu, niciodata, in vecii vecilor nu-mi voi putea stapani limba clevetitoare si pofta de a barfi, suspina doamna Ana. Biblia ii aluneca din poala. Ea se apleca sa o ridice si privirea ii ramane fixata pe pagina la care s-a deschis Biblia. Ca un magnet o atrage versetul: "Pot totul in CRISTOS care ma intareste!" Ajutorul de calau cu numele "Autocondamnare" o paraseste grabinc. Se va duce mai bine la oameni care nu citesc Biblia. Cine-I curata lui Dumnezeu pantofii? Un prieten ne-a povestit o istorie amuzanta care merita sa fie povestita mai departe. - Am o fetita mica, ne-a relatat el... Fetita este la varsta in care copiii isi innebunesc parintii cu intrebari. Si efectiv poti sa ajungi sa cazi pe ganduri cand apar tot felul de intrebari interesante. Nu demult, micuta a fost foarte preocupata sa-si ajute mama in gospodarie. In cele din urma, mama i-a zis: - Acum poti sa cureti si pantofii lui tata! Copilul nu a fost foarte entuziasmat de aceasta sarcina. Dar, ascultatoare, s-a pus pe treaba. Un timp a avut preocupare. Se vedea pe ea ca isi framanta capul cu intrebari serioase. Si apoi... Tata a intrat in camera. Dar inainte sa-si poata lauda fiica cea harnica, a fost uimit de intrebarea ei: - Taticu, lui Dumnezeu cine ii curata de fapt pantofii? Tatal a ramas traznit. Nu a putut sa-si aminteasca daca vreun teolog a spus vreodata ceva legat de acest lucru. Da, nu-i venea in minte nici un verset biblic, care sa lamureasca cat de cat intrebarea. Asa ca a spus numai: - Ei bine, trebuie ca exista vreun inger care are aceasta sarcina, pe care o considera drept o mare onoare. Si apoi tatal a fost fericit ca fiica a fost multumita cu acest raspuns. Cateva zile mai tarziu, tatal a citit linistit din Noul Testament. Brusc, a sarit in picioare, a iesit fugind din camera si si-a strigat fetita. Mama si copilul au venit speriate: - Ce s-a intamplat?! - Nu demult m-ai intrebat, cine-i curata lui Dumnezeu pantofii, s-a adresat tatal catre copil. Acum, fii atenta, tocmai am citit in Biblie ca nici nu este vorba de asa ceva: aici scrie ca Dumnezeu ne curata noua pantofii. Mama a dat din cap: - Ce vorbesti! Dumnezeu ne curata noua pantofii? - Da, a explicat tatal, ascultati! In Biblie scrie: "...Isus a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era incins..." Vedeti doar ca in Israel, spalatul picioarelor a fost tot una ca la noi curatatul pantofilor. Acum, ascultati mai departe! A citit toata intamplarea, asa cum o descrie apostolul Ioan in capitolul 13 al Evangheliei sale. Mama si fiica au ascultat uimite. Si toti trei au inteles cat de mult s-a umilit Dumnezeul cel viu in Isus. "S-a dezbracat pe Sine Insusi si a luat chip de rob..." spune Biblia intr-un alt loc. Si acest lucru merita adorarea noastra! O istorie biblica Barbatii s-au oprit speriati. Ultimii doi, care au ramas putin pe tarm si care tocmai voiau sa lege barca, s-au speriat atat de cat parama le-a scapat din mana si a cazut in apa. Acum nu se mai auzea decat plescaitul linistit al valurilor care se spargeau de larm. Altfel, era liniste de tot, nefiresc de liniste. Apoi - oamenii au tresarit de spaima - s-a auzit din nou - acel strigat infiorator! Este un animal? Un om?! Un urlet salbatic, un ras nebunesc... Oamenii au ramas din nou nemiscati, s-au privit unii pe altii dezorientati... Numai primul din ei, pe care il numeau "invatatorul", a pasit linistit inainte, de parca nu ar fi auzit nimic. Atunci, de dupa coltul unei stanci, a aparut un baiat fugind - alb ca varul. A trecut in goana pe langa invatator - direct in mijlocul barbatilor. - Indracitul! a strigat el. Indracitul! si apoi a alergat gafaind mai departe. Din nou s-a asternut linistea. Barbatii s-au uitat dupa baiat. A alergat de-a lungul tarmului lacului - pana la o padurice de stejari, unde o turma de porci se balacea in balti sau manca cu mare galagie ghindele cazute pe jos. - Ce s-a intamplat? l-a intrebat batranul pastor, care statea nemiscat pe o stanca. - Indracitul! a strigat baiatul - inca gafaind. Pastorul nu a spus nimic, dar si-a apucat ciomagul... Barbatii, care tocmai sosisera cu barca, l-au privit pe invatatorul lor. Acesta se apropia tot mai mult de stanca din spatele careia se auzise urletul ingrozitor. Si apoi - barbatii s-au dat inapoi - apoi a navalit o aratare: o fantoma groaznica in acel. loc sinistru. Era un barbat gol. Pletele ii falfaiau nebune in jurul capului. In mana dreapta avea o piatra mare, de parca ar fi vrut sa omoare pe oricine i s-ar fi pus in cale. De incheietura mainii lui stangi atarna un lant rupt. Dar toate acestea, barbatii abia au apucat sa le vada. Ceva ii forta parca sa-l priveasca pe omul salbatic direct in fata. O fata diavoleasca! in ochii tulburi se vedea manie satanica, chin de nedescris, pofta de fiara. Acum, indracitul s-a napustit asupra invatatorului - si-a ridicat mana si mai sus, ca sa arunce piatra - ucenicii au tipat... atunci... s-a petrecut un lucru ciudat: Invatatorul s-a oprit linistit. Indracitul a pus ochii pe tinta - apoi a tresarit... a dat drumul la piatra... si in momentul urmator a cazut ca un pom taiat la picioarele Invatatorului si a inceput sa scheaune ca un caine chinuit. Atunci, barbatii au prins curaj si s-au apropiat. Barbatul salbatic se afla in genunchi inaintea Invatatorului si isi intindea mainile spre el, a rugaciune. Gura lui era inchisa. Dar - sinistru si infiorator - din gura inchisa s-a auzit un tipat: - Nu! Nu! Nu ma chinui! Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu! Pleaca! Lasa-ma in pace! Pleaca odata! Nu ma chinui! Unul din barbati si-a dus mana la barba carunta: - Striga dracii din el. O, Doamne! Iadul este aici printre noi! - Iadul este aici printre noi..., au murmurat ceilalti. Si apoi totul s-a petrecut uimitor de repede. Invatatorul a intrebat foarte aspru: - Care-ti este numele? - Nu avem nume. Dar suntem multi! O, atat de multi! au strigat demonii. Suntem o legiune! Si apoi au scancit: Avem nevoie de un loc unde sa locuim! Apoi, alt tipat ascutit: Porcii! Porcii! - Fie! a spus Invatatorul maiestos. Apoi omul a cazut la pamant cu un strigat puternic. Se afla la picioarele Invatatorului ca mort. In clipa urmatoare, din paduricea de stejari s-a auzit un tipat speriat. Cand barbatii au privit intra-colo, au vazut porcii fugind ca nebuni, lovindu-se de copaci, ingramadindu-se unii peste altii, tipand sinistru... si apoi... totul s-a petrecut atat de repede - cativa au inceput sa fuga spre gardul dinspre tarm. Acesta a cedat. A fost aproape comic sa privesti cum s-au aruncat porcii in lac. si de parca lacul ar fi avut puteri de atractie magice, toti ceilalti porci s-au rostogolit in lac. Zgomot mare, valuri inspumate... apoi s-a facut liniste. Numai in departare se auzeau strigatele baiatului, care fugea in urma batranului pastor spre sat... Barbatii erau speriati. Apoi, cel cu barba a mai spus inca o data: - Iadul este aici printre noi! Dar atunci l-a intrerupt un barbat mai tanar. - Da, dar El... - a aratat spre Isus - El este mai puternic decat iadul! - El este mai puternic decat iadul, au murmurat ceilalli. - Da, si El il demasca pe diavol! a spus tanarul vesel. - Cum adica? a murmurat cel cu barba, pe care-l enerva putin faptul ca tanarul intelegea mai mult decat ei toti. Cum adica? Ai inteles tu, cumva, ce s-a petrecut aici? - Desigur! a strigat tanarul. Diavolul poate numai sa distruga. Dar Invatatorul nostru - El poate sa vindece! Si cu aceste cuvinte a aratat spre omul cel salbatic, care tocmai se ridica de jos si se uita in jurul lui ca un om trezit dintr-un cosmar. Si mai inainte ca cel cu barba sa poata sa spuna ceva, tanarul a alergat la omul gol si l-a acoperit cu mare grija cu mantaua lui. Rusinat si cu multumiri, omul s-a invaluit cu mantaua... O ora mai tarziu se aflau cu totii in umbra stancilor si mancau proviziile pe care si le adusesera cu ei. Omul vindecat statea chiar langa Invatator. Nu spunea nimic. Se uita numai la El. Si pe fata lui complet schimbata se oglindea o bucurie fara margini. Dintr-odata, s-au auzit voci. Si apoi au dat navala oamenii din sat. In frunte era chiar baiatul de la porci. - Asta aici! a strigat si a aratat spre Invatator. In urma lui alerga gafaind un bogatas gras care se tanguia intruna: - O, porcii mei! Porcii mei grasi si frumosi! si in spatele celor doi venea tot satul - strigand - gesticuland - razand - urland. Brusc, baiatul s-a oprit. - Indracitul! a soptit mirat. asta e... asta e..., mai mult nu a mai apucat sa spuna. Dar atunci, bogatasul gras s-a aruncat plangand la picioarele Invatatorului si i-a spus: - Nu stiu cine esti. Dar te rog - pleaca! Pleaca! Pur si simplu l-a impins de pe locul lui: Dar pleaca odata! Pleaca! Tu, cel care mi-ai risipit averea! Pleaca! Baiatul de la porci l-a tras de manta: - Stapane! Priveste! indracitul este vindecat! - Ei si! Porcii mei! O, porcii mei! a urlat bogatul furios si l-a impins pe baiat la o parte... Dupa ce barca se desprinsese deja demult de tarm, baiatul de la porci tot se mai afla pe larm si privea barca in departare, cum se face tot mai mica. - Ce fel de om este acesta?! Apoi a simtit o mana pe umarul lui. A tresarit speriat si l-a vazut langa el pe omul vindecat: - Vino, baiete! a spus el, sa mergem prin sate si sa povestim, ca Dumnezeu a trimis un Ajutor. Apoi au plecat mana in mana si din nou linistea a pus stapanire pe tarmul lacului... Cadoul Zi de vara peste intinsele campii. Autobuzul opintea pe o sosea cu prea multe gropi. Pe un scaun mai din spate, statea un batranel uscativ, tinand in brate un manunchi de flori de camp. Pe partea opusa, o fetiscana oachesa se uita fascinata la macii, margaretele si albastrelele din bratele batranului. Nu-si mai putea lua ochii de la ele. Razbatea din cand in cand pana la ea parfumul proaspat de flori. Incerca sa priveasca pe fereastra prafuita a autobuzului, dar degeaba. Ca un magnet o atrageau florile batranului. La urmatoarea statie, batranul dadu sa coboare. Ezita pentru o clipa, dupa care se adresa fetei. "Vad ca-ti plac florile mele. Cred ca sotiei mele i-ar face mare placere sa ti le daruiesc. Am sa-i spun ca ti le-am dat tie." Fata primi florile imbujorandu-se de placere. Urmari apoi pe batranelul uscativ cum se cobori din autobuz si intra pe poarta de fier forjat a unui mic cimitir din apropiere. 쥁@