Referat Marturii

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Marturii si de asemenea puteti face Download Referat Marturii

Citeste fragmente din Referat Marturii

MARTURII ARHEOLOGICE DESPRE RASPANDIREA CRESTINISMULUI IN NORDUL DUNARII IN SECOLELE III-IV Contextul politic a doua jumatate a sec. III – criza in imperiul roman => provincia Dacia – parasita de oamenii de afaceri , de negustori , de stapanii de sclavi 271-175 – retragerea oficiala a armatei si administratiei romane in sudul Dunarii = > noua provincie Dacia Aureliana in Dacia nord – dunareana – populatii migratoare : goti, huni, gepizi, avari sfarsitul sce. VI – sec. X = slavii teoria lui Robert Roesler : Dacia a fost complet evacuata de locitori in 271- 275 , iar poporul roman s-a format undeva in sudul Dunarii , de unde ar fi imigrat ( sau “remigrat” ) in teritoriul de azi al Romaniei in aceasta teorie – contraziceri in privinta locului de formare a poporului roman si a momentului istoric in care ar fi avut loc “remigrarea” pe teritoriile nord – dunarene teoria originii carpato-balcanice sau a continuitatii respinge teza roesleriana Argumentele teoriei continuitatii populatia saraca nu ar fi plecat in sudul Dunarii datorita regimului fiscal excesiv din imperiu cei ce marturiseau credinta crestina nu ar fi trecut intre granitele imperiului caci crestinismul era considerat “ religio illicita” ( pana in 313) 271-275 provincia Dacia era puternic romanizata popoarele migratoare atrageau populatia autohtona de agricultori si pastori , care le asigura mijloace de trai exista totusi un permanent schimb de populatie intre nordul si sudul Dunarii nici un izvor nu aminteste de vreo imigrare sau remigrare a romanilor din Peninsula Balcanica in nordul Dunarii , in sec. IX-XIII la Sarmisegetuza , Apulum , Porolissum – urme ale vietii populare s-au descoperit asezari satesti cu inventar agricol si mestesugaresc , vase care patreaza forma si ornamentatia ceramicii dacice Descoperiri arheologice paleocrestine in Transilvania descoperirile arheologice dovedesc existenta unei vieti in continuare in localitati din Transilvania Sarmisegetuza – urme arheologice din sec. IV Apulum si Porolissum – cimitire ale populatiei daco – romane Potaissa – obiecte romane din sec. IV Circulatia monetara in provincie = dovada a continuitatii populatiei locale Obiecte paleocrestine ( sec. IV-V) dovedesc vechimea crestinismului la noi si continuitatea populatiei daco- romane de limba latina. Obiecte paleocrestine ( sec. IV) descoperite in Transilvania : Tablita votiva ( donarium ) de la Biertan un donarium crestin si un disc , ambele din bronz pe donariu – inscriptie latina : EGO ZENO VIVS VOT UM POSUI (Eu Zenovius am pus ofranda , fagaduinta , danie ) tablita cu inscriptia , discul cu monograma si eventualul policandru de care atarna tablita duc la presupunerea ca exista un locas crestin de cult. Porolissum ( azi Moigrad ) – vas cu inscriptie si simboluri crestine fragmente ceramice si piese de fier si bronz ( sec IV) , probabil un disc cu monograma criptografica a lui Hristos si simbolurile crestine : un pom si o pasare + inscriptia : “ EGO …. …. VIUS” sau “ ULUS… VOT…P…” , adica EGO (ZENO)VIUS sau (PA)ULUS VOT(UM) P(OSUI). Potaissa - o gema (intaglio) din Onix care are sculptata pe ea scena “Bunului Pastor” si criptograma crestina ( Isus Hristos , Fiul lui Dumnezeu Mantuitorul) dateaza din sec. IV ( dupa unii arheologi din sec.III) intr-un loc necunoscut – o alta gema care infatiseaza tot scena “ Bunului Pastor” dateaza din sec. III Cluj-Napoca (1927) – o piatra funerara romana cu inscriptia “ D(IS) M(ANIBUS) CL(AUDIUS) VALENTINUS VIX(IT) ANNIS XX , VALERIA VALENTINA FILIO PIISSIM(O)” , iar dedesupt formula: “ S(IT) T(IBI) T(ERRA) L(EVIS)” Ampelum ( Zlatna) – partea superioara a unui monument funerar ( mijlocul secolului III) semnul crucii in Transilvania – opaite paleocrestine cu semnul crucii in sec IV-V Apulum – doua opaite de lut Dej – un opait de bronz Porolissum – un opait de bronz Sarmisegetusa – un opait de lut Sanmiclaus Alba ( 1973-1975) – un tipar de turnat cruci , din lut ars ( sec. V-VI) Ulpia Traiana Sarmisegetusa – un fund de vas ceramic cu un chrismon (monograma XP) incizat si altul pe care se zgariase o cruce simpla Obiecte de uz casnic ( amfore , srachini) cu simboluri crestine ( sec. II-VI) Banat – obiecte paleocrestine: un inel oval din aur cu gema , pe care sunt gravati un paun si un delfin , simboluri specific crestine un inel de bronz cu cruce , in raul Caras un opait de bronz in forna de peste la Lipova un capac de lut cu cruce la Tibiscum Banatul Iugoslav de astazi: o cruce de metal alb la Varset doua cruci mici , identice , la Dubovat Oltenia Romula : doua opaite decorate cu cruci , o cruciulita din bronz si o bucata de caramida imprimata cu pesti si cruciulite Geme din sec. III-IV Racari ( jud.Dolj) – un candelabru fragmentar din bronz ( sec. V-VI) Primele biserici paleocrestine in nordul Dunarii Slaveni – jud Olt – urmele unui lacas de cult crestin din a doua jum. A sec. IV in biserica : placa cu monograma XP si un mormant Porolissum ( azi Moigrad – Salaj ) – templu pagan refacut si refolosit ca lacas de cult crestin Viata crestina in Campia Munteniei si in Moldova Bartosi (Galati ) – urme romane si crestine ; aici au stationat Legiunile I Italica V Macedonica si 2 unitati auxiliare Soldatii crestini , negustorii si misionarii au facut cunoscuta noua invatatura si in randul populatiei din apropierea castrelor romane Descoperiri arheologice Barbosi – doua cruci de sidef , o amfora cu literele XP ( Hristos ) din sec. III Candesti ( Vrancea) – o cruciulita si o cupa getica cu cruce ( sec. I-II) Mitoc – Botosani- cruciulite din sidef ( sec. II-III) Tacuta – vase din lut cu semnul crucii ( sec. IV-V) , morminte specifice crestinilor In Campia munteana – tipare pentru cruciulite Numarul asezarilor in care s-au descoperit obiecte paleocrstine la noi din sec. III-VII , se ridica la 117 ,din care 31 in Moldova si Muntenia Concluzii: Materiale paleocrestine = o marturie puternica in sprijinul teoriei continuitatii = marturie a vechimii crestinismului la noi Dupa 313 se poate vorbi de o generalizare a crestinismului in lumea daco- romana din nordul si sudul Dunarii BIBLIOGRAFIE “ Unitate si continuitate in istoria poporului roman” sub redactia profesorului univeritar D. Berciu , Bucuresti, 1968 , 461p. D. Protase , “ Problema continuitatii in Dacia in lumina arheologiei si numismaticii” , Bucuresti, 1966 , p 141-158 ( toate obiectele) I. Barnea , “ Contributii la studiul crstinismului in Dacia” in RIR, vol. XII, fasc. 3 , 1943, p. 31-42. Mircea Rusu, “ Paleocrestinismul nord- dunarean si etnogeneza romanilor” , in AJJA , Cluj-Napoca ,XXVI, 1983-1984, p.35-84. INCEPUTURILE MITROPOLIEI UNGROVLAHIEI Contextul politic: sec. XIV-XVII – “ evul mediu romanesc” sau perioada feudala” .- trei state romanesti independente , ajunse apoi sub suzeranitatea otomana : Tara Romaneasca , Moldova si Transilvania la sfarsitul sec. al XV-lea in sud-estul Europei nu mai existau decat doua state crestine libere : Tara Romaneasca si Moldova = continuitate statala , explicatia prin recunoasterea suzeranitatii otomane in schimbul unui tribut sau haraciu si prin rezistenta armata. Turcii au recunoscut individualitatea celor doua tari romanesti extracarpatice, iar dupa 1541 si a Transilvaniei. Credinciosii din cele 3 tari romenesti au fost scutiti de politica de “ islamizare” fortata dusa in tarile cotropite de catre turci . In aceasta perioada in Tara Romaneasca si Moldova s-a savarsit organizarea canonica a Bisericii Ortodoxe Romane , a inflorit cultura bisriceasca in limba slavona si romana , s-a dezvoltat arta bisericeasca cu toate ramurile ei , a inflorit monahismul , s-au stabilit legaturi cu alte Biserici Ortodoxe Surori Desi canonic Bisericile din Tara Romaneasca si Moldova se gaseau sub “ jurisdictia” Patriarhiei ecumenice , ele au ajuns sa detina o adevarata “ suprematie” in randul celorlalte Biserici Ortodoxe din sud-estul Europei , dar si o “quasiautocefalie” fata de patriarhia ecumenica. Intemeierea Tarii Romanesti in diploma cavalerilor ioaniti din 1247 > formatiuni politice ( cnezate si voievodate ) in teritoriul dintre Carpatii Meridionali si Dunare existenta unor biserici , episcopi si arhiepiscopi pe langa voievozii si cnejii pomeniti atunci : Litovoi , Ioan , Farcas si Seneslan a trebuit sa activeze si cate un ierarh 1324 – in locul formatiunilor politice anterioare exista un singur stat , iar in locul cnejilor si al voievozilor din sec. XIII exista acum un singur conducator , Basarab I Intemeietorul ( c. 1310-1352) ( numit Negru – Voda). Intemeierea Tarii Romanesti s-a datorat voievozilor de la Campulung si Arges. 1330 , prin lupta cu regele Ungariei Carol Robert de Anjou ( 1307-1342) Basarab a inlaturat pentru totdeauna pretentiile de suzeranitate ungara si a desavarsit independenta Tarii Romanesti. Lupta – redata in “ Cronica pictata de la Viena.” Basarab I moare in 1352 si este ingropat in biserica zisa “ a lui Negru –Voda” din Campulung , ctitoria sa. 1352-1364 – scaunul domnesc este ocupat de fiul sau Nicolae Alexandru. Organizarea bisericeasca paralel cu unificarea politica a cnezatelor si voievodatelor a avut loc si unificarea organizatiei bisericesti ( alegera unui singur ierarh cu titlul de mitropolit.) 1204 – in statul Asanestilor , Ionita a fost recunoscut ca “rege al bulgarilor si vlahilor” , iar conducatorul Bisericii a fost ridicat la treapta de arhiepiscop. 1217 – jupanul Stefan Dusan a luat titlul de “ tar” , arhiepiscopul sau a devenit “ patriarh al sarbilor si grecilor”. Nu cunoastem cu numele nici un ierarh muntean pana in anul 1359 , cand este atestat documentar Iachint. Iachint – mitropolit de Vicina in 1348. Dupa 1352 – Iachint este mutat la Campulung sau Arges. Aceasta organizare bisericeasca centralizata , in frunte cu un mitropolit , nu avea inca recunoasterea canonica a Patriarhiei ecumenice din Constantinopol Recunoasterea a obtinut-o Nicolae Basarab , in 1359 – o acceptare a unei stari existente si nu creerea unei noi institutii. S-au pastrat 2 acte privitoare la aceasta recunoastere , ambele din 1359 , scrise in limba greaca : “ Inscrisul” sau hotararea sinodului Patriarhiei din Constantinopol , prin care mitropolitul Iachint – fost de Vicina – era recunoscut ca mitropolit al Ungrovlahiei Scrisoarea patriarhului ecumenic Calist I ( 1350-1354 si 1355- 1356) catre domnitorul Nicolae Alexandru , prin care-I aducea la cunostinta hotararea sinodulului. din ambele scrisori reiese ca initiativa alegerii si mutarii lui Iachint a apartinut domnitorului. Nicolae Alexandru s-a adresat Patriarhiei ecumenice pentru recunoasterea organizarii canonice a Bisericii din tara sa si nu Bisericilor Ortodoxe invecinate din Bulgaria si Serbia din 3 motive: Mitropolitul de Vicina depindea direct de patriarhie , prin urmare numai ea si sinodul ei aveau dreptul sa aprobe mutarea lui la o alta eparhie. Scaunul patriarhal de la Constantinopol reprezenta suprema autoritate bisericeasca in Rasarit ( urmat de Alexandria , Antiohia si Ierusalim) Constantinopolul era capitala Imperiului Bizantin , pe atunci considerat inca cea mai insemnata putere politica in sud- estul Europei. Patriarhul avea interesul sa satisfaca dorinta domnului muntean din doua motive; ca sa aduca Biserica din Tara Roamneasca in dependenta ei directa integrarea directa a acestei Biserici in Ierarhia constantinopolitana insemna o intarire a rezistentei Ortodoxiei in aceste parti in care propaganda catolica se facea tot mai simtita. Resedintele Mitropoliei daca resedinta primilor doi Basarabi a fost la Campulung atunci este firesc ca si resedinta mitropolitului sa fi fost tot in acest oras , la biserica zisa “ a lui Negru –Voda” , cu hramul “ Adormirea Maicii Domnului.” Cand Vlaicu- Voda a mutat resedinta domneasca la Arges , atunci va fi luat si acolo si pe mitropolitul tarii ( la biserica domneasca cu hramul Sfantul Nicolae) 1439 – o noua biserica mitropolitana , cu hramul Adormirea Maicii Domnului la 2 km de Curtea de Arges ( pe mosia Flamanzesti) – Vlad Dracul Targoviste – sf. Sec. XV- Mircea cel Batran > mitropolitul la manastirea Dealu Gherghita – 1482 Targoviste – 1483 Bucuresti – 1494 , 1508 La 17 august 1517 resedinta mitropolitana a fost mutata definitiv la Targoviste > 1668> Bucuresti Jurisdictia noii Mitropolii se intindea asupra intregii Tari Romanesti , Iachint fiind numit in scrisirile patriarhale “ mitropolit a toata Ungrovlahia” Ungrovlahia= “ Vlahia de langa Ungaria” In timpul lui Mircea cel Batran hotarele tarii cuprindeau si Dobrogea , deci si acestea intra sub ascultarea mitropolitului Ungrovlahiei Jurisdictia Mitropoliei rezulta si din titulatura pe care o acorda patriarhul ecumenic mitropolitului Tarii Romanesti in 1401: “ Prea sfintit mitropolit al Ungrovlahiei , prea cinstit si exarh a toata Ungaria si a Plaiurilor” ( “ Plaiurile cuprind intreaga Transilvanie , iar titlul de “exarh” acordat mitropolitului muntean avea sensul de reprezentant , delegat sau imputernicit al patriarhului de Constantinpol peste credinciosii ortodoxi din Ungrovlahia si Transilvania) Concluzii: dupa intemeierea statului independent Tara Romanesca , prin stradaniile marelui domn Basarab I a urmat , in chip firesc , organizarea bisericeasca a tarii , prin fiul sau Nicolae Alexandru. Mitropolia Ungrovlahiei , recunoscuta oficial de patriarhia ecumenica in 1359, a avut un insemnat rol in indrumarea si intarirea vietii religioase in Tara Romaneasca Bibliografie : izvoare E. Hurmuzaki- N. Iorga , “ Documente privitoare la istoria romanilor” , vol. XIV , partea I , Bucuresti ,1915 lucrari Dimitrie Onciul , “ Originile Principatelor Romane” , Bucuresti ,1899 , VI , 252p. ( si in vol. “ Opere complete” , I , ed. A. Sacerdoteanu , Bucuresti , 1968, p 560-715) Serban Papacostea , “ Geneza statului in evul mediu romanesc” , Cluj-Napoca, 1988 , 258 p. Constantin C. Giurescu , “ Intemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei” , in B.O.R. , an LXXVII , 1959 , nr. 7-10 , p. 673-697. Ioan Ionescu , “ Localizarea Chiliei bizantine si imprejurimile in care s-a infiintat Mitropolia Tarii Romanesti” , in G.B. , an XXXVII , 1978 , nr. 9-12 , p. 1055-1071. BISERICA ROMANEASCA IN SUDUL DUNARII IN SECOLELE X-XIV Contextul politic asezarea slavilor si apoi a bulgarilor in sudul Dunarii => scaderea numarului populatiei romanice de aici cu tinpul , populatia de aici a fost dislocata , adica impartite in doua greupe mari: spre miazanoapte : daco-romanii ( => urmasii lor = istroromanii) spre miaza zi : macedoromanii sau aromanii (=> meglenoromanii) Valahii din sudul Dunarii in evul mediu – populatie de limba romanica in Peninsula Balcanica = valahi cuvantul “ valah” – de origine germanica = populatie de origine romanica sau celtica izvoarele latine – blacus , valachus sau vlachus in magiara ( olah) stiri despre vlahii din Balcani- in “ Cronica” bizantina a lui Skylitzes- Kedrenos : dupa moartea imparatului Ioan Tzimiskes (976) bulgarii sau rasculat vin la conducere patru frati : David , Moise , Aaron si Samuil numele biblice ale celor patru frati arata originea lor romaneasca balcanica si caracterul preponderent valah al statului lui Samuil a doua oara vlahii sunt amintiti de un cronicar bizantin anonim : in 980 imparatul Vasile II Bulgaroctonul il numeste pe Niculita conducatorul militar peste vlahii din Elasa Vlahia Mare = prima organizatie de stat romaneasca in sudul Dunarii 1066- miscare a vlahilor din Thesalia ( Elado) impotriva imparatului bizantin alte stiri despre vlahi – de la scriitorul bizantin Kekaumenos , din cartea principesei Ana Comnena ( 1083-1148) intitulata “ Alexiada” ( aminteste de un conducator al lor – Pudila – in anul 1094) ; de la calatori si unii cronicari ai cruciadelor in evul mediu , romanii ( vlahii) sud-dunareni – impartiti in trei grupuri : grupul sudic: Vlahia Mare in Thesalia , Vlahia Mica in Etolia si Acarnavia si Vlahia de Sus in Epir , Macedonia propriu-zisa , Peninsula Calcidica Grupul nordic : Muntii Balcani ( Haemus) , pana in Rumelia Grupul apusean : Serbia , Bosnia , Muntenegru , si Dalmatia, iar mai tarziu Croatia si Italia Cea maI veche stire despre vlahii apuseni – in “Cronica” preotului din Diocleea de pe la 1150 : romanii sunt numiti “ mavrovlahi” ( vlahii negrii) 40 de documente ( sec. XII-XV) mentioneaza pe vlahii apuseni. “ Imperiul vlaho- bulgar” 1185-1186 – racoala vlahilor si bulgarilor sub conducerea fratilor Petru si Asan (Asen) datorat impozitelor puse de bizantini trupele bizantine- infrante de romanii si bulgarii din sudul Dunarii => intemeierea unui nou stat – “ statul Asanestilor” , “imperiul vlaho-bulgar” sau “al doilea tarat bulgar” – capitala la Tarnovo. Primul conducator al noului stat = Asan , ucis in 1196 Apoi Petru fratele sau , ucis in 1197 su ulterior fratele mai mic , Ioanita , supranumit Caloianes ( 1197-1207) 8 noiembrie 1204 – ionita este incoronat la Tarnovo ca “ rege al bulgarilor si vlahilor ( rex Bulgarorum et Blachorum) imparatul imperiului latin de rasatit ( intemeiat 1204) – contele Baldun de Flandra – ciocniri armate cu Ionita la conducerea statului Asanestilor – nepotul lui Ionita : Ioan Asan II ( 1218-1241) izvoarele dovedesc originea romaneasca a Asanestilor : Cronica lui Nicetas Choniates Akominatus Cronica germana a lui Ansbertus Cronicele franceze Documente ale cancelariei papale - statul intemeiat de vlahi devine stat bulgar , dar documentele istorice toponimia atesta existenta unei populatii romanesti in sudul Dunarii in urma cu 7 veacuri. Viata bisericeasca a romanilor sud- dunareni Prima stire privitoare la viata bisericeasca – 1019-1020- cand Vasile II Bulgaroctonul , in urma desfiintarii statului bulgar , a suprimat si “ Patriarhia” bulgara de la Ohrida , readucandu-l la rangul de arhiepiscopie , dar tot autocefala In locul patriarhului David este asezat arhiepiscopul Ioan Imparatul a dat tre diplome( decrete) care se ocupau cu organizarea si jurisdictia bisericeasca a noii Arhiepiscopii Prin cea de a doua diploma ( mai 1020) imparatul stabileste ca intinderea Arhiepiscopiei de Ohrida sa fie aceiasi ca pe vremea tarului Simeon Diploma mentiona si cele 31 de episcopii care urmau sa-I fie supuse Vlahii – scosi de sub obladuirea duhovniceasca a episcopilor locali Acesti vlahi pot fi : cei din nordul Dunarii ( D. Onciul) si cei din nord si cei din sud ( N. Dobrescu) cei din Bulgaria – ipoteza cea mai acceptabila Episcopia vlahilor - lista din sec. XI a eparhiilor supuse Ohridei => ultima dintre ele , a 24-a , era “Episcopia vlahilor” dintr-o alta lista a acestor episcopii ( Notitia episcopatuum) – sec.XIII=> episcopul vlahilor se afla in “ Vreamoti” = 1) Orasul Vranse, asezat pe Morava de sud. 2) Vranovici , in Macedonia nu se cunoaste numele nici unui episcop , ci doar al unui preot pe un manuscris din sec XI episcopul vlahilor – mentionat in 1335 ( resedinta in Prilep sau in Lerin) vlahii din taratul sarbesc – pusi sub jurisdictia Arhiepiscopiei autocefale sarbe cu resedinta la manastirea Jicea. Scoaterea vlahilor de sub jurisdictia episcopilor locali si supunerea lor directa fata de arhiepiscopul de Ohrida si cel de Jicea = abatere de la randuielile canonice ale Bisericii Ortodoxe. Preotii vlahi din sudul Dunarii slujeau in limba Roanica , poate si in slavoneste si in greceste Predica si spovedania s-au facut in limba vorbita de credinciosi In dialectele aroman , meglenoroman si istroroman s-au facut o serie de termeni bisericesti de origine slava sau greceasca Arhiepiscopia ( Patriarhia) de Tarnovo Preotul Vasile devine arhiepiscop si totodata carmuitorul Bisericii Ortodoxe romano-bulgare cu resedinta la Tarnovo. Tarnovo devine singurul centru politic si bisericesc al vlahilor si bulgarilor din sudul Dunarii Asan a adus aici moastele Sfantului Ioan de Rila , iar Ionita pe ale Sfintei Filofteia si ale Sfantului Ilarion. Ionita incepe tratativele cu papa Inocentiu III- data fiind atitudinea potrivnica a bizantului fata de noul stat Papa ii pune conditii: Ionita si poporul sau sa il recunoasca pe papa ca suveran Sa se supuna Bisericii Catolice - Curand se creeaza un nou imperiu la Niceea ( 1204-1261) => Biserica romana- bulgara intra sub ascultarea Patriarhiei ecumenice ( cu resedinta la Niceea din 1204) 1235 – sinodul de la Lampsakos: patriarhul ecumenic Gherman Ii recunoaste autocefalia Bisericii de Tarnovo si conducatorul ei – Ioachim – titlu de “ Patriarh” la Tarnovo s-a infiintat o scoala telogica 1375 – Eftimie a fost ales patriarh de Tarnovo ( era vlah de neam) 1300-1321 ( Teodor Sviatoslan) si 1331-1371 ( Ivan Alexandru) se reface treptat situatia interna a statului dupa moartea lui Ivan Alexandru , Bulgaria a fost impartita in doua formatiuni distincte : un tarat la Tarnovo , condus de fiul sau Ivan Sisman un tarat cu capitala la Vidin , condus de fratele vitreg al acestuia , Ivan Stracimir 1393 – taratul de Tarnovo a cazut sub turci capitala a fost aparata de Eftimie , ultimul patriarh de aici ( exilat in Bulgaria de sud , unde a murit in 1400 ) => disparitia Patriarhiei de Tarnovo in locul ei a ramas o simpla mitropolie sub jurisdictia Patriarhiei de Constantinopol 1396 – cade sub turci si taratul bulgar de la Vidin => numeroase biserici au fost prefacute in moschei , preotii si calugarii – alungati sau ucisi. Concluzii; - romanii sud-dunareni au avut , in secolele X-XI , propria lor viata bisericaeasca , uneori cu scaune episcopale , in care au pastorit desigur vladici de neam roman. - scaunele episcopale sud-dunarene au fost sub jurisdictia Patriarhiei de Constantinopol , caci relatiile temporare ale lui Ionita cu papa Inocentiu III au ramas fara urmari. Bibliografie; Romanii din Balcani: Silviu Dragomir, “ Vlahii si morlacii. Studiu din istoria roamnismului balcanic” , Cluj , 1924 , 135 p . N. Iorga , “ Istoria romanilor din Peninsula Balcanica( Albania , Macedonia , Epir , Tesalia etc.)” , Bucuresti , 1919 , 75p. G. Murnu , “ Istoria romanilor din Pind , Valahia Mare , 980-1250. Studiu istoric dupa izvoare bizantine” , Bucuresti , 1913 , 230 p. Statul Asanestilor Constantin C. Giurescu , “ Despre Vlahia Asanestilor” , 1931 , 18 p . ( extras din lucrarile institutului de Geografie al Universitatii din Cluj , vol. IV ) Iulian Miculescu , “ Romanii ( vlahii) in spatiul carpato- balcanic , pana la intemeierea imperiului romano- bulgar” , in B.O.R. , an CII , 1984, nr. 3-4 , 246-258. Viata bisericeasca Simion Reli , “ Istoria vietii bisericesti a romanilor “ , Cernauti ,1942, p. 129-168. Viata bisericeasca a romanilor din Transilvania Si Banat in secolele IX- XIII Contextul istoric Este legat de migrarea si increstinarea ungurilor ; 896 – se aseaza in Campia Panonica ; pornescexpeditii in : Moravia, Franta , Germania ; la E de Tisa au gasit o populatie romano-slava ( dovezi in “ Cronica rusa de la Kiev” – a lui Nestor si “ Gesta Hungaronum” – a notarului anonim “ Anonimus” , al regelui Bale ( 1131-1141) Primele formatiuni politice romanesti din Transilvania De la Anonymus aflam ca existau ducate siu voievodate : – in Crisana , condus de “ ducele” bihorean Menumorut; – in Banat , condus de Glad; – Intara “Transilvaniei” intre portile Mesesului si Izvoarele Somesului , condus de “ ducele roman Gelu”. Alte fomatiuni neamintite de Anonymus : - pe valea Muresului ( cetati la Teligrad si Balgrad – urme de locuire din sec. IX-X); - “ tarile” atestate documentar in sec. XIII-XIV : Tara Barsei , Tara Fagarasului ,Tara Amlasului , Tara Hategului , Tara Zarandului , Tara Maramuresului, etc. - in sec. XI Transilvania era condusa de Gyla ( Gyula sau Iula) , cu centrul la Balgrad. Ofensiva de ocupare a Transilvaniei a dutar cca. 200 de ani. In jurul vechilor cetati gasite aici s-au organizat , in sec. XII-XIII, comitate regale ( de exemplu ; comitatul Dabaca amintit in 1164). Din aceleasi institutii autohtone => voievodatul = dezvoltarea vechilor “ ducate”. Pentru apararea teritoriilor ocupate regii Ungariei s-au folosit de : secui , sasi. Inceputurile increstinarii ungurilor - inraurire puternic ortodoxa au primit de la populatia ramano-slava din Campia Tisei si de la romanii din Transilvania de la care : a) – au imprumutat termeni crestini ortodocsi; b) – au adoptat si au pastrat practici si obiceiuri ale Bisericii rasaritene. Alte mrturii ale increstinarii: - sub Stefan cel Sfant sunt anumite cele patru posturi ale Bisericii rasaritene “ cunoscute tuturor”; - incepeau postul cel mare ca in Biserica Ortodoxa; Viata crestina in Morisena - avem stiri din sec. XI - ‘ Vita Santi Gerhardi” – aminteste de Achtum , un urmas al lui Glad: a) era ortodox b) a ridicat o manastire in cinstea Sfantului Ioan Botezatorul in cetatea Morisena , cu egumen si calugari ortodoxi. - dupa 1029-1030 cetatea Morisena devine “ Cinadina” ( azi Cenad). Episcopia de Dibiscos Imparatul Vasile II Bulgaroctonul (976-1025) a reorganizat Arhiepiscopia de ohrida , prin trei diplome , date in 1019-1020. Intre eparhiile supuse exista episcopia de Branitza cu sase “castre episcopale” una fiind Dibiscos ( una si aceiasi cu Tibisco , azi Timisoara). Alte stiri despre Biserica romaneasca din Transilvania Incepand cu regele Coloman (1095-1116) incepe un proces de catolicizare a romanilor din Transilvania. Mai existau manastiri ortodoxe: - la Oroszlanus ; - Hodos ,langa Arad , amintita in 1117; - Mereseni , atestata in 1165 si 1281; - chilii si bisericute rupestre in Moigrad ,Jac , Creaca , Brebi , Cib , Varadia – datate in sec. XII ; - inainte de 1205 exista o episcopie ortodoxa in partile Bihorului sau Hunedoarei. Concluzii: - ritul ortodox era cunoscut de unguri la inceputul crestinarii lor; - dupa Stefan cel Sfant , adept al ritului latin , crestinismul s-a mentinut si in secolele urmatorare; - episcopii ortodoxe la : Dabaca, Alba Iulia , Biharea si Dibiscos; - sediul episcopiei ortodoxe a Transilvaniei era , inainte de 1025 , in partile Hunedoarei sau Bihorului. BISERICA ROMANEASCA IN SUDUL DUNARII IN SECOLELE X-XIV - asezarea slavilor si apoi a bulgarilor in sudul Dunarii a dus la schimbari majore in viata bisericeasca a populatiei romanice din sudul Dunarii; - populatia a fost impartita in doua grupe mari : a) la miazanoapte- daco-romanii-istroromanii b) la miazazi – macedoromanii( aromanii) Vlahii din Sudul Dunarii - vlahii sunt intalniti in evul mediu in Peninsula Balcanica de la Marea Egee la Dunare si de la Marea Neagra la Marea Adriatica; - cuvantul vlah are origine germanica = populatie de origine romanica sau celtica; - prima stire despre vlahii din Balcani se gaseste in “ Cronica Bizantina” a lui Skylitzes-Kedrenos –dupa anul 976 ,bulgarii s-au rasculat ; conducatorii au fost fratii : David , Moise Aron si Samuil, Samuil devine conducator al Bulgariei ( 976-1014). Concluzia istoricilor : numele biblice ale celor patru frati aratau originea romaneasca balcanica si caracterul valah al statului lui Samuil; - a duoa stire – sunt amintiti de un cronicar bizantin anonim – anul 980 imparatul Vasile II Bulgaroctonul numeste pe Niculita conducator militar peste vlahii din Elada; - alte stiri despre raspandirea si viata vlahilor ne sunt oferite de scriitorul bizantin Kekaumenus si Ana Comnena “ Alexiada” - in evul mediu romanii sud-dunareni erau impartiti inm trei mari grupe : - sudic - nordic - apusean - rolul politic insemnat al acestei populatii vlahe din sudul Dunarii: a) moartea tarului Simeon ( 893-927) a dus la decaderea statului bulgar b) 971 – Bulgaria de Rasarit , inclusiv dobrogea cade in mana imparatului Ioan Tzimiskes c) 1018 in timpul imparatului Vasile II Bulgaroctonul (976-1025) si partea apuseana cade in mana bizantinilor Impreiul vlaho-bulgar - 1185-1186- rascoala vlahilor si a bulgarilor condusa de Petru si Asan - cauza : datorita impozitelor mari puse asupra celor care aveau cirezi de vite sau turme de oi - participanti: - romani si cumani din sudul Dunarii - roamani si cumani din nordul Dunarii - urmari: intemeierea “ statului Asanestilor”, “ al doilea tarat bulgar” – capitala la Tarnovo. - conducatori: - Asan pana in 1196 - Petru ( 1196-1197) - Ionita Caloianes ( 1197-1207) – obtine recunoasterea oficiala a noului stat din partea bizantinilor si a papei - in 1204 incoronat “ rex Bulgarorum et Blachorum” - Ioan Asan al II-lea ( 1218-1241) sub care statul Asanestilor a ajuns la cea mai mare intindere - originea romaneasca a Asanestilor – izvoare: - cronica lui Nicetas Choniates care precizeaza ca erau “vlahi” - cronica germana a lui Ansbertus - cronici franceze - documentele cancelariei papale - statul intemeiat de ei a devenit stat bulgar , iar elementul romanesc in Balcani a disparut treptat Viata bisericeasca a romanilor sud-dunareni Sitri privitoare la viata bisericeasca : - 1019-1020 imparatul Vasile II Bulgaroctomul a suprimat “ Patriarhia” bulgara de la Ohrida reducand-o la rangul de arhiepiscopie ( autocefala) - Patriarhul David a fost inlocuit de arhiepiscopul Ioan -1020 – intinderea arhiepiscopiei aceiasi ca pe vremea tarului Simeon - jurisdictia noului arhiepiscop si asupra vlahilor din Bulgaria Episcopia vlahilor - asezarea tuturor vlahilor din sudul Dunarii sub carmuirea duhovniceasca a arhiepiscopului de Ohrida era necanonica; - nevoia intemeierii unei episcopii proprii - secolul XI- eparhia a 24-a supusa Ohridei era “ Episcopia vlahilor” - secolul XIII- epicopul vlahilor se afla in ‘Vreanoti” = Vranje( Iugoslavia) - secolul XI – aflam despre “ Ioan preotul preasfintei episcopii a vlahilor manuscris pastrat in biblioteca bisericii Sfantul Climent din Ohrida - 1335- aflam despre un alt episcop vlah cu resedinta la Prislop sau in Lerin - vlahii din taratul sarbesc sunt pusi sub jurisdictia arhiepiscopiei autocefale sarbe cu resedinta la Jicea - de retinut: scoaterea vlahilor de sub jurisdictia episcopikor locali si supunerea lor directa fata de arhiepiscopul din Ohrida si cel din Licea , ca si crearea unei episcopii fara un teritoriu delimitat , era o abatere de la randuielile canonice ale bisericii ortodoxe; - nu se cunoaste limba in care au slujit preotii din sudul Dunarii- se presupune ca ar fi fost limba romanica , slavona sau greaca; - cert este ca predica si spovedania se faceau in limba cunoscuta si vorbita de credinciosi; - dialectele aroamn , meglenoromen si istroroman au pastrat o serie de termeni bisericesti asemanatori cu cei din daco-romana. Arhiepiscopia ( Patriarhia ) de Tarnovo - dupa intemeierea statului Asanestilor , scaunul arhiepiscopesc din Ohrida decade prin infiintarea unei arhiepiscopii la Tarnovo - anterior anului 1185 , Petru si Asan au ctitorit o bisericacu hramul Sfantul Dumitru langa Tarnovo - binecuvantarea pormirii rascoalei din anul 1185a dat-o preotul Vasile “ Valh” - dupa intemeierea statului , preotul a fost inaltat la rangul de arhiepiscop si hirotonit - nu s-a recunoscut independenta noii biserici , dar cu toate acestea , arhiepiscopul Vasile si-a organizat biserica , hirotonind episcopi vlahi si bulgari , reinviind viata manastireasca , randuind preotii in parohii - de retinut ca Tarnovo a devenit singurul centru politic si bisericesc al Vlahilor si bulgarilor din sudul Dunarii - in anul 1235 , dupa o luga “ lupta” , patriarhul ecumenic Gherman al II-lea a recunoscut autocefalia bisericii de Tarnovo iar pe Ioachim ca patriarh - Tarnovo a devenit un puternic centru bisericesc ; aici s-a infiintat o scoala teologica de mare prestigiu condusa de mari cartirari : - cuviosul Teodosie - patriarhul Eftimie - vlahul Grigorie Tamblac - dupa stingerea dinastiei Asanestilor (1257) imperiul de la Tarnovo si-a pierdut caracterul romanesc , ramanand in continuare ca stat bulgar; - in 1393 taratul de la Tarnovo a cazut sub turci – capitala a fost aparata , in absenta tarului , de insusi patriarhul Eftimie , dus de turci in exil in Bulgaria de sud - cu aceasta patriarhia de la Tarnovo a disparut. A ramas , in locul ei , o simpla mitropolie sub jurisdictia Patriarhiei de Constantinopol. CRESTINISMUL DACO-ROMAN IN NORDUL DUNARII IN SECOLUL IV MARTURII LITERARE-ISTORICE Contextul politic - mijlocul sec. III – urmare a crizei economice din imperiul roman – Dacia este parasita de oamenii de afaceri – 271-275 , sub Aurelian , parasirea oficiala a fostei provincii prin retragerea administratiei si a legiunilor in sudul Dunarii. - ulterior – populatii migratoare : goti , huni , avari , slavi , iar mai tarziu pecenegi si cumani. Migratia gotilor - gotii = popor de neam germanic , originar din peninsula Scandinavica si din nordul Europei Centrale - prima jumatate a sec. III – ciocniri intre goti si armatele romane din Dacia si Moesia - de partea gotilor – carpii din Dacia ramasa in afara provinciei romane – 251- imparatul Trobonianus Gallus incheie o pace cu gotii prin care cedeaza coalitiei geto- carpatice unele teritorii din Dacia - gotii( cele doua ramuri: rasariteana a ostrogotilor si apuseana a vizigotilor) – sfarsitul secolului III-sec. IV se aseaza pe teritoriul tarii noastre - ei nu au avut nici o influenta asupra autohtonilor romanizati din Dacia - limba daco-romanilor nu a fost inraurita de a gotilor - 332 infrangerea gotilor de catre ostile romane conduse de catre Constantin cel Mare - 367-396- imparatul Valens intreprinde doua expeditii impotriva gotilor , in nordul Dunarii, conduse de Athanaric - 376 – infrangerea gotilor de catre huni=> o emigrare masiva a lor in sudul Dunarii , unde au avut loc lupte cu imparatul Valens , acesta pierzandu-si viata(378) - procesul de romanizare s-a mentinut si intarit datorita urmatorilor factori: 1) mentinerea cetatilor imperiale de pe malul tang al Dunarii 2) predominarea economiei romene cu moneda ei in tota Dacia 3) existenta podului de piatra peste Dunare 4) refacerea soselei catre Transilvania 5) populatia din dacia vorbea limba latina Crestinarea gotilor - gotii au conscut crestinismul inca de cand locuiau in nodrul Marii Negre – Crimeea - ajungand la Dunare , invatatura crestina era raspandita printre ei de captivii pe care ii aduceau din Asia Mica si Peninsula Balcanica -332 – gotilor li se impune libertate pentru crestini - Sinodul I ecumenic de la Niceea ( 325) – participa episcopul Teofil “ al Gotiei” (Gothiei), care era ortodox ( probabil episcopul crestinilor din “tara Gothiei”) Ulfila - Socrate -> Teofil = invatatorul si predecesorul lui Ulfila ( Ulfilas) - Ulfila = descendentil unei familii grecesti din Capadocia , deportata in “ tara gotilor” pe la mijlocul sec. III - 341 – Ulfila este trimis la un sinod semiarian tinut in Antiohia , unde a fost hirotonit episcop de catre semiarianul Eusebiu al Constantinopolului - alta ipoteza : hirotonit de Eusebiu al Constantinopolului in 336( mai aproape de adevar) - Socrate si Sozomen : Ulfila a fost la inceput ortodox , in sens Niceean , si mai tarziu, din interese politice , a trecut la arianism - Ulfila a creat un alfabet propriu ,gotic si a inceput traducerea Bibliei in limba gotica - 348- prigoana impotriva gotilor crestini dezlantiuta de conducatorul lor Aorich=> emigrarea lui Ulfila in nordul Dunarii - activitatea sa misionara – continuata de episcopul Goddas , ocrotit de imparatii Constantiu II ( 337-361) si Valens ( 364-378) care erau arieni - Ulfila a creat in jurul sau o adevarat scoala teologica - a tradus din limba greaca “Biblia gothica” ce a circulat in numeroase copii – manuscrise ( cel mai vestit este Codex Argentus Upsaliensis din sec. V-VI) - 360 – Socrate si Sozomen : Ulfila participa la un sinod in Constantinopol si accepta marturisirea de credinta semiariana a acestui sinod - 370-372 – o noua persecutie anticrestina pornita de regele got Athanaric - Ulfila moare in 383 la Constantinopol Auxentius , ucenic al lui Ulfila , scrie dupa moartea acestuia un fel de panegiric despre dascalul sau : “ Epistula de fide , vita et obitu Ulfilae” ( Scisoare despre credinta , viata si sfarsitul lui Ulfila) Audius , calugar eretic originar din Mesopotamia – exilat in Scythia Minor sub imparatul Constantiu III ( 337-361) - condamnat de un sinod pentru propovaduirea unui rigorism exagerat - a hirotonit episcopii Uranius si Silvanus Persecutiile gotilor impotriva crestinilor din Dacia - 347-348- persecutia anticrestina a lui Aorich – atestata de o cateheza a Sfantului Chiril al Ierusalimului - Eutihie- ucenic al lui Ulfila originar din Capadocia- amintit intr-o corespodenta a Sfantului Vasile cel Mare de prin anii 373-374 -370-372 – Athanaric porneste o persecutie impotriva crestinilor din regatul sau ( potrivit istoricului bisericesc Sozomen) - numele martirilor – consemnate intr-un fragment de calendar got: preotii Verca si Batwin sau Bathusios cu cei doi fii si doua fiice , un calugar Arpila , 11 barbati , 7 femei si un altul , in total 26 de martiri - ramasitele acestor martiri au fost stranse de o crestina cu numele Gaatha , sotia unui conducator got , si fiica ei , Dulculla. - sinaxarele pomenesc si alti martiri : Sfantul Nichita , ars de viu poate intr-o zi de 15 septembrie - moastele duse in Cilicia si asezate intr-o biserica ortodoxa din orasul Mopsuestia Martiriul Sfantului Sava - Sfantul Sava – martir al persecutiei lui Athanaric - patimirea sa – reletata in “ Scrisoarea Bisericii din Gothia catre Biserica din Capadocia” scrisa prin 373-374 , scrisoare care este de fapt actul sau de martir=> Sava = grec de neam , credincios ortodox - preoti si credinciosi au fost nevoiti sa se refugieze “ din Gothia” peste Dunare , in “Romania” ( una din provinciile imperiului roman de rasarit , fie Moesia , fie Scythia Minor) - intre refugiati : preotul Sansala ( Sansalas) - Sansala si Sava au fost prinsi , supusi la chinuri si siliti sa aduca jertfa idolilor , lucru pe care l-au refuzat. - Sava- inecat in raul Museos – 12 aprilie 372 , a cincea zi dupa Pasti ( la 38 de ani) -Vestea despre acest martir -> Sfantul Vasile cel Mare , arhiepiscopul Cezareei din Capadocia - La cererea Sfantului Vasile cel Mare moastele Sfantului Sava sunt aduse in Cezareea impreuna cu mesajul guvernatorului Scythiei Mici – Iunius Soranus – “ Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Gothia catre Biserica lui Dumnezeu din Capadocia si catre toate Bisericile ( comunitatile) locale ale Sfintei Biserici universale” ( in limba greaca)= actul martiric al Sfantului Sava Concluzii : - in nordul Dunarii pulsa o viata crestina mai intensa , fiind aici biserici , preoti , cantareti si credinciosi care praznuiau anumite sarbatori - era posibila convietuirea “ barbarilor” ( taranii pagani) cu populatia daco-romana - crestinii din nordul Dunarii , desi au trait intre goti – din care multi erau arieni- tineau randuielile ortodoxe potrivit celor hotarate de Sinodul I ecumenic de la Niceea - populatia daco-romana a continuat sa existe si sub goti , pastrand legaturineintrerupte cu populatia de limba latina din sudul Dunarii ( Romania) - se observa o influenta daco- romana in crestinismul gotilor ( nume latine) - invatatura crestin ortodoxa era atat de puternica in teritoriile de azi ale tarii noastre in sec. IV incat din randul credinciosilor de aici unii si-au fertfit viata pentru Hristos. Bibliografie : Ulfila si increstinarea gotilor - C. Erbiceanu , “ Gotii in Dacia si Moesia . Crestinarea lor in sec. III si IV” , in B.O.R. , anul XII , 1888 , p. 134-139 - Ioan Ramureanu , “ Miscarea audienilor in Dacia Pontica si nord – dunareana ( sec. IV-V)”, in B.O.R. , anul XCVI , 1978 , nr. 9-10 , p. 1053-1070. Martiri crestini din Gotia - Gherasim Timus , “ Epistola Bisericii Gotiei” , in B.O.R. , xiv , 1890-1891 , p. 817-821. CRESTINISMUL DACO-ROMAN LA SFARISITUL SECOLULUI IV SI IN SECOLUL V Contextul politic - la ruina ereziei ariene au contribuit sinoadele care au luat atitudine impotriva arianismului si marii dascali ai crestinatatii Sfantii Vasile cel Mare , Grigorie de Nazianz si Grigorie de Nissa in Rasarit , Ilarie din Pictavium si Ambrozie din Milan in Apus , care au continuat opera Sfantului Atanasie cel Mare - 28 februarie 380 – imparatul Teodosie cel Mare ( 379-395) , prin edictul de la Tesalonic , interzice aceasta erezie - s-a continuat si lupta impotriva paganismului - imparatii Teodosie in Rasarit si Gratian in Apus au dat o serie de edicte impotriva paganismului - edictul din februarie 391 decreta crestinismul religie de stat ( Teodosie cel Mare) - urmasii lui , Arcadius in Rasarit si Honorius in Apus , au continuat masurile sale , si ulterior Tedosie II va face acelasi lucru Erezia Pnevmatomaha . Sinodul II ecumenic - in urma arianismului apar numeroase erezii si dispute teologice - apare o erezie a celor care nu recunosteau dumnezeirea Duhului Sfant , numita a pnevmatomahilorsau a ,acedonienilor ( dupa numele semiarianului Macedonie) - impotriva pnevmatomahilor ( mai multe sinoade si numeroase scrieri ale sfintilor Vasile cel Mare si Grigorie de Nazianz - 381- Sinodul II ecumenic de la Constantinopol convocat de imparatul Teodosie cel Mare – 150 de episcopi=> anatemizarea ereticilor ( deci si a pnevmatomahilor) - s-au alcatuit cinci articole , care au fost adaugate la simbolul de Niceea , formandu-se astfel “ Simbolul de credinta niceo-constantinopolitan” , prin care se marturisea si dumnezeirea Duhului Sfant - sinodul a dat si 7 canoane ( al 3-lea preciza ca episcopul de Constantinopol urmeaza in rang imediat dupa cel de la Roma) - din tinuturile dunarene au participat la sinod episcopii Gherontie ( sau Terentius) al Tomisului si Martirius al Marcianopolei , in Moesia Inferior Erezia nestoriana. Sinodul III ecumenic - inceputul sec. V – alti episcopi sud-dunareniangajati in dispute teologice - s-a pus si problema intruparii Logosului - 427 – ajunge arhiepiscop de Constantinopol Nestorie care sustinea ca Sfanta Fecioara Maria nu este “ Nascatoare de Dumnezeu” , cu numai “ Nascatoare de om” - impotriva noii erezii – Sfantul Chiril , episcoput Alexandriei => lungi polemici intre Sfantul Chiril si Nestorie - 431 – al III-lea Sinod ecumenic de la Efes convocat de imparatul Teodosie II > condamnarea invataturilor lui Nestirie si aprobarea celor “12 anatematisme” intocmite de Sfantul Chiril > s-a stabilit ca in Iisus Hristos sunt doua firi : una divina si una umana , dar o singura persoana , cea divina a Fiului lui Dumnezeu > Sfanta Fecioara Maria a fost numita “Nascatoare de Dumnezeu’ > Nestorie – excomunicat - din partile nostre a participat la Sinod epicopul Tomisului , care a semnat ca al 170-lea participant cele 12anatematisme si condamnarea lui Nestorie - au mai particiupat : Iulian al Sardiciei ,Dorotei din Marcianopolis , adept al lui Nestorie si Iacob al Durostorului - doi episcopi din partile dunarene s-au opus condamnarii lui Nestorie : Petronius din Novae si Marcianus din Abrittus - concluzie : majoritatea episcopilor dunareni participanti s-au aratat favorabili lui Nestorie Erezia monofizita. Sinodul IV ecumenic. - Eutihie – care a luptat impotriva lui Nestorie , a cazut intr-o erezie opusa : Mantuitorul , avand o singura persoana a avut numai o singura fire , cea dumnezeiasca pentru ca cea omeneasca , luata la intrupare , a fost absorbita cu totul de prima = monofizitism sau monofizism - 448- sinodul local convocat de episcopul Flavian al Constantinopolului l-a condamnat pe Eutihie - din partile dunarene – episcopul Saturnin din Marcianopolis - Ioan al Tomisului scria in acelasi timp lucrari de combatere a arianismului si monofizitismului - 449 – un nou sinod la Constantinopol intrunit la cererea imparatului Teodosie => o noua condamnare a ereziarhului - din tinuturile dunarene : Alexandru al Tomisului , Saturnin al Marcianopolei si Secundianus al Novaelor -Eutihie s-a adresat lui Leon I , episcopul Romei , care l-a considerat “ eretic periculos” si lui Dioscor al Alexandriei , care a gasit ca invatatura lui era ortodoxa - august 449 – un sinod ecumenic la Efesconvocat de Teodosie II => condamnarea invataturii despre cele doua naturi ( diofizism) in persoana Mantuitorului Iisus Hristos - din pricina abuzurilor savarsite (denumirea de “ sinod talharesc” - din partile dunarene – Diogenianus din Remesiana - 451 – al IV-lea Sinod ecumenic la Calcedon – 520-630 de episcopi - din partile dunarene nu intalnim pe nimeni ; numai episcopul Alexandru al Tomisului a semnat hotararile Sinodului dar ulterior , dupa inchiderea dezbaterilor : > anatemizarea lui Eutihie > depunerea lui Dioscor din scaun > semnarea “ Epistolei dogmatice a lui Leon I” , recunoscuta drept ortodoxa - Sinodul a dat 28 de canoane; ultimul canon stabilea ca scaunul din Constantinopol este al doilea dupa cel din Roma - s-a stabilit ordinea ierarhica onorifica a celor cinci patriarhate ( pentarhie) pe criteriul importantei lor politice : Roma , Constantinopol , Alexandria , Antiohia - tulburarile pricinuite de monofizitism au continuat in Palestina si Egipt - Leon I ( 457-474) , in 458 , adreseaza o scrisoare tuturor ierarhilor din imperiu cerandu-le parerea asupra hotararilor de la Calcedon - au fost consultati si unii episcopi din tinuturile dunarene - raspunsurile aprobau mentinerea hotararile Sinodului de la Calcedon si inlaturarea lui Timotei Elur din scaunul Alexandriei ( deoarece era monofizit) Sfantul Niceta de Remesiana - in Dacia Mediterranea - nu se cunoaste nimic despre inceputurile scaunului de la Remesiana - intr-o scrisoare din 367 se face amintire de un episcop cu numele Nichas ( probabil Nicetas) - stiri asupra vietii si activitatii sale misionare – din doua poeme ale Sfantului Paulin: 1) Poemul XVII : ( Niceta urma sa plece din Nola spre indepartata Dacie * Niceta predica in limba latina * Vasile Parvan : Niceta a predicat pe ambele maluri ale Dunarii , fiind “ apostolul dacoromanilor” * ipoteza acceptata : Niceta a predicat numai in sudul Dunarii , posibil si in Dacia Ripensis * de origine daco-roman * a lasat lucrari scrise , indeosebi catehetice , lucrari dogmatice , doua cuvantaricu caracter practicliturgic , imnul Te deum laudamus ( Pe Tine , Dumnezeule , Te laudam) * foloseste in scrierile sale opere ale Sfintilor Parinti rasariteni * ultima data Sfantul Niceta este amintit in anul 414 intr-una din scrisorile lui Inocentiu I , episcopul Romei * a fost trecut in randul sfintilor * a luptat pentru pastrarea credintei ortodoxe. Laurentiou de Novae - 401-417 a pastorit la Novae , in Moesia Inferior - a scris doua omilii: * De poenitentia ( Despre pocainta) * De eleemosyna (Despre milostenie) Jurisdictia bisericeasca asupra provinciilor romane sud-dunarene - 297 , sub Diocletian ( 284-305) imperiul roman a fost impartit in : - 4 prefecturi conduse de un prefect - 12 dieceze ( dioceze) in frunte cu un vicar ( numit uneori si exarh) - 101 provincii ( numite de greci eparhii) conduse de cate un proconsul - fiecare provincie – impartita in parohii - dupa organizarea politica se orienteaza si cea eclesiastica - episcopul din capitala diecezei s-a numit mitropolit - scaunul episcopal din Sirmium a ajuns la o stralucire deosebita deoarece aici a fost in secolul IV , resedinta imperiala - episcopul de Sardica devine mitropolit al Daciei - episcopul din Marcianopolis ( mitropoliei Moesiei Inferior - episcopul Tomisului ( mitropolit - mitropolitii erau subordonati unui exarh care-si avea scaunul in capitala diecezei administrative - din 381 – Moesia Inferior si Scythia Minor depind de scaunul din Constantinopol recunoscut oficial ca Patriarhie de la Sinodul IV ecumenic - episcopii din Singidunum , Ratiaria , Sardica si Scupi au devenit mitropoliti - tulburari in viata bisericeasca produse de dorinta episcopilor Romei de a se amesteca in treburile Bisericilor din Illyricum in ciuda canonului 2 al sinodului II ecumenic - conceptia despre “ monarhia papala” a fost dezvoltata de Damasus I , Siricius si Inocentiu I , toti amestecandu-se in probleme interne ale Illyricului -Bonifaciu I al Romei ( 418-422) a incercat , fara succes , sa-si supuna Illyricul , amestecandu-se in alegerea mitropolitilor din dieceza Macedoniei -14 iulie 421 – decret din partea imparatului Teodosie II ( hotarari impotriva amestecului episcopului Romei in treburile bisericesti din Illyricului si impotriva autonomiei locale a exarhului din Tesalonic ( toate bisericile prefectura Illyricului ( din imperiul de rasarit) erau supuse Constantinopolului ( 438 – “ Codicele teodosian” reconfirma aceasta hotarare Concluzii: - in secolul V Biserica daco-romana a trecut prin mari framantaripricinuite de unele populatii migratoare , dar mai ales de ereziile vremii : Nestorianismul si Monofizitismul - o parte din titularii scaunelor episcopale de aici s-au aratat favorabili nestorianismului - marea masa a credinciosilor a tinut si marturisit invatatura ortodoxa asa cum a fost formulata in simbolul Niceo-constantinopolitan - vechile scaune episcopale , care s-au mentinut in parte si acum , ca si disputele teologice ale timpului , la care s-au angajat si ierarhii de aici , arata ca in provinciile dunarene a pulsat o intensa viata crestina si in acest secol Bibliografie : * Pentru Sinoadele III si IV ecumenice : - Ioan Mihalcescu , “ Sinodlu III ecumenic din Efes ( 431)” , Bucuresti , 1931 - “ 1500 de ani de la Sinodul al IV-lea ecumenic din Calcedon ( 451) - mai multe studii in revista “ Ortodoxia” , an III , nr. 2-3 , 1951 , p. 173-492 * Sfantul Niceta Remesiana : - Stefan C. Alexe , “ Sfantul Niceta de Remesiana si ecumenitatea patristica in secolele IV si V” , Bucuresti , 1969 , 141 p. (extras din S.T. , an XXI , 1969 , nr. 7-8 , p. 453-587) - Ioan G. Coman , “ Aria misionara a Sfantului Niceta de Remesiana” , in B.O.R. , an LXVI, 1948 , nr. 5-6 , p. 337-356 * Jurisdictia bisericeasca in Illyricum : - Stefan Lupsa , “ Religia stramosilor” , in R.T. , an XXVIII, 1938 , nr. 7-8 , p. 341-355 si nr. 9 , p. 397-410 ( raspuns la lucrarea tendentioasa cu acelasi titlu a lui Nicolae Lupu , aparuta la Blaj in 1935) - Milan Sesan , “ Illyricum intre Roma si Bizant” , in M.A. , an V, 1960, 3-4, p. 202-224 CRESTINISMUL DACO-ROMAN IN SUDUL DUNARII IN SECOLUL IV. SINOADELE IMPOTRIVA ARIENILOR Contextul politic: - dupa retragerea aureliana ( 271-275) in sudul Dunarii se creeaza o noua provincie - Dacia Aureliana – impartita in doua : Dacia Ripensis si Dacia Mediterranea - legaturile dintre populatia din nordul si din sudul Dunarii au fost permanente - scriitorii Paul Orosius si Sdalvian din Galia sustin ca a existat o continua emigrare a populatiei din imperiu la barbari ( adica in nordul Dunarii) Crestinismul in sudul Dunarii : - invatatura crestina a patruns in Peninsula Balcanica prin lucrarea misionara a sfantului apostol Pavel si a ucenicilor sai , care au hirotonit episcopi , preoti si diaconi - la inceputul sec. IV ( episcopii in provinciile Illyricului mai ales pe malul drept al Dunarii: * in Panonia Inferior ( Secunda) – Mursa , sirmium , Bassianae * Moesia Superior – Singidunum , Vimanacium , Horeum Margi ,Margum * Dacia Ripensis – Aquae , Ratiaria , castra Martis , Oescus * in Bononia ( Vidinul de azi) * Dacia Mediterranea – Naisus , Remesiana , Sardica * Dardania- Scupi , Ulpiana * Moesia Inferior – Novae , Sexanta , Durostorum * Scythia Minor – Tomis si alte 14 episcopii - existau episcopii si in celelalte provincii ale Illyricului : Savia , Pannonia Superior (Prima) , Dalmatia si Praevalitania - numarul tuturor episcopiilor dunarene se ridica la peste 40 - episcopiile din Panonia Inferior , Moesia Superior , cele doua Dacii sud-dunarene si Dardania erau latine ( inscriptiile funerare , numele ierarhilor ) - in Moesia Inferior si Scythia Minor numele ierarhilor si inscriptiile sunt fie in Greaca , fie in latina - in mediul rural s-au instituit horepiscopi ( episcopi “ de stat sau de tara”) , care aveau hirotonie de episcopi - sunt intalniti din sec. II-III pana in sec. XI- XII - unii dintre ei au activat si in nordul Dunarii din imputernicirea episcopilor din sudul Dunarii sau a celui din Tomis - atributiile horepiscopilor: * hirotoneau preoti , diaconi sau hiroteseau grade inferioare * cercetau bisericile existente si pe preoti * instalau preoti * savarseau diferite slujbe * pregateau catehumenii pentru botez * predicau acelor care nu cunosteau inca invatatura crestina - in nordul Dunarii au activat si unii episcopi “ periodeuti” , numiti si “ exarhi” sau “ visitatores” (lat.) care aveau hirotonie de arhiereu - erau inferiori horepiscopilor - intalniti din sec. IV pana in sec. VIII-IX Sinodul I ecumenic. Tulburari pricinuite de arienii din sudul Dunarii - 325- Constantin cel Mare convoca primul sinod ecumenic la Niceea - s-a condamnat erzia lui Arie din Alexandria , care invata ca Fiul este o creatura a Tatalui , fiind creat din alta substanta sau fiinta decat Tatal si ca este schimbabil - s-au formulat primele 7 articole din simbolul creintei , care lamureau dumnezeirea Fiului ,( “Fiul lui Dumnezeu , unul nascut , care din Tatal s-a nascut mai inainte de toti vecii… …. Nascut, iar nu facut , Cel de o fiinta cu Tatal , prin care toate s-au facut…..”) - au participat 318 Sfinti Parinti ( Sfantul Atanasie cel Mare al Alexandriei) - episcopi din partile dunarene : Dominius sau Domnus din Sirmium , Protogenes din Sardica , Dacus din Scupi si Pistus din Marcianopolis , un episcop de Tomis ( probabil Marcu) - episcopul “Teofil al Goethiei” - Arie a fost exilat in Illyricum , unde a atras doi episcopi de partea arianismului : Valens din Mursa si Usacius din Singidunum - Episcopul Eusebiu al Nicomidiei pune in circulatie un termen nou : “ Fiul este asemanator cu Tatal in substanta sau fiinta” => o noua grupare eretica = arieni moderati , numiti si “ semiarieni” sau “eusebieni” - alte framantari=> convocarea unor sinoade locale: a) 335 – sinodul de la Tyr : semiarienii l-au condamnat pe Sfantul Atanasie cu depunerea din scaun, hotarare aprobata de Constantin cel Mare b) 338 – sinodul de la Alexandria ( ortodox) , Constantinopol ( semiarian) c) 340-341 – sinodul de la roma , convocat de papa Iuliu d) 341- sinodul de la Antihia numit “ al sfintirii” sau “ al innoirii” Sinodul de la Sadica - toamna anului 343 – cu aprobarea celor doi augusti , Constans al Occidentului si Constantiu al Orientului - 170 de episcopi - din: - Panonia Inferior : Eutherius din Sirmium - Moesia Superior : episcopul Zosimus din Horeum Margi ; preotul Maximus , reprezentantul lui Amantius din Viminacium - Dacia Mediterranea : Episcopii Protogenes din Sardica , Gaudentius din Naisus - Daci Ripensis : episcopii Vitalis din Aquae ,Calvus din Castra Martis si Valens din Oescus , Episcopul Silvestru ( sau Paulin ) din Ratiaria - Dardania : episcopii Pregorius din Scupi si Macedonius din Ulpiana - Valens din Mursa , Urascius din Singidunum - sinodul s-a ocupat de dreapta credinta atacata de semiarieni - a cercetat situatia episcopilor depusi din scaune de semiarieni - s-a ocupat de abuzurile si violentele savarsite de semiarieni ( eusebieni) impotriva multor episcopi, preoti sau credinciosi trimisi in exil sau inchisi pentru ca au respins erezia lui Arie si a lui Eusebiu din Nicomidia - s-a dovedit vinovatia arienilor si semiarienilor - s-a constatat ca invinuirile aduse Sfantului Atanasie , lui Marcel de Ancyra si lui Asclepios din Gaza erau neintemeiate - au fost excominicati arienii: Valens din Mursa si Urascius din Singidunum - s-au stabilit 23 de canoane referitoare la alegerea episcopilor, la drepturile si datoriile lor - hotararile sinodului nu au putut fi aplicate decat in provinciile Illyricului si ale Occidentului , caci in Rasarit imparatul Constantiu i-a sprijinit pe semiarieni - a II-a jumatate a sec. IV – noi sinoade impotriva arienilor Alte tulburari in Biserica sud-dunareana - au aparut noi erezii - 334- scaunul episcopal de la Sirmium este ocupat de ereziarhul Fotin ( Photinos) din Ancyra , ucenicul episcopului Marcel al acyrei - Fotin invata ca Isus s-a nascut in chip natural din Iosif si Fecioara Maria , deci nega existenta elementului divin in El - nu admitea ca Logosul divin a avut o existenta personala inainte de a se intrupa in Hristos - Isus Hristos nu a fost decat un om care , datorita virtutii Sale superioare , a meritat sa fie numit Fiul lui Dumnezeu - acesta invatatura gresita a fost condamnata de patru sinoade locale : * Antiohia - 344 * Mediolan – 345 * Mediolan – 347 * Sirmium – 348 - 351 – al doilea sinod de la Sirmium condamna pentru a cincea oara pe Fotin – exilat - membrii sinodului au alcatuit un simbol de credinta numit “ prima formula de la Sirmum” - 357 – al treilea sinod de la Sirmium ( arian) => “ a doua formula de la Sirmium” , care exprima principiile arianismului radical - 358 – Sinod de la Ancyra – condamna arianismul radical , adopta o formula de credinta semiariana sau omiusiana - vara 358 – Sinodul => “ a treia formula de la Sirmium” , care combatea arianismul radical, antitrinitarismul lui Pavel de Samasata si erezia lui Fotin ( Totusi sustinea doctrina semiariana) - sinoadele de la Ariminnium ( Italia) si de la Seleucia => “ a patra formula de la Sirmium” sau “ crezul datat” ( 22 mai 359), care cuprindea o formula de credinta omiana ( “Fiul este asemanator cu Tatal dupa Scripturi”) , acceptata in 360 de un sinod din Constantiopol ca formula oficiala de credinta in tot imperiul roman Ultimele sinoade impotriva arienilor - dupa 363 – reconsituirea ierarhiei ortodoxe in provinciile dunarene ale Imperiului Roman - 376 – ortodoxul anemius devine episcop de Sirmium => combaterea ereziei macedonienilor sau pnevmatomahilor , care tagaduiau dumnezeirea Duhului Sfant si deosebirea Sa cu Tatal su cu Fiul - 3 septembrie 381- sinodul de la Aquileea – 35 episcopi => anatemizarea episcopilor arieni Secundianus din Singidunum si Palladius din Rataria si a preotului attalus din Noricum = ultimul sinod impotriva arienilor tinut in Illyricum - dupa acest sinod arianismul si-a incetat oficial existenta in aceste provincii , mentinandu-se numai la goti - ultima tulburare doctrinara = erezia bonosiana ( episcopul Bonos din Naisus) = continuare a ereziei lui Fotin , care nega si pururea-fecioria Maicii Domnului - 391-