Referat Dumnezeu

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Dumnezeu si de asemenea puteti face Download Referat Dumnezeu

Citeste fragmente din Referat Dumnezeu

Dumnezeu Teologii sustin ca Dumnezeu ar fi spus tot ceea ce avea de spus oamenilor cu ocazia redactarii Bibliei, dupa care a intrerupt orice contact cu oamenii, n-a mai dat niciun semn de viata. Dupa cum se stie, textele Bibliei au fost transmise de spirite inteligente, prin medii aflate in stare de transa, in mai multe epoci istorice. Cei de dincolo n-au incetat insa niciodata sa transmita noi si noi comunicari oamenilor pe pamant, intr-o forma si cu un continut adaptat de fiecare data conditiilor istorico-sociale ale epocii. Comunicarile au loc si in zilele de astazi. Conform acestora, in univers exista un numar mare de nuclee energetice inteligente imateriale. Suma acestor inteligente este numita ca TOT CE ESTE (echivalentul Dumnezeului religiilor monoteiste). Biserica crede ca Dumnezeu ar dispune de un rezervor de suflete, care nu au apartinut niciodata unui corp, inainte de formarea embrionului uman. Sufletul ar fi creat de Dumnezeu abea in momentul in care este insuflat in materie. Aceasta afirmatie sta insa in contradictie cu idea transcedarii timpului de catre suflet dupa moarte. Comunicarile din cealalta lume afirma mereu ca TOT CE ESTE a creat sufletele nu la nasterea oamenilor, ci cu mult inainte. Sufletele sunt componente ale TOT CE ESTE. TOT CE ESTE (energie multidimensionala) s-a fragmentat voluntar, cu scopul de a se manifesta in cele mai diverse forme, de a experimenta cele mai variate cai de existenta, de a-si crea posibilitatea evolutiei sale proprii, neincetate. Sufletele s-ar afla deasemenea intr-un proces etern de evolutie. Ele urmeaza cicluri de incarnare voluntara, pe diferite planete din univers, inclusiv pe planeta noastra. Despre forta multidimensionala universala exista doua ipoteze: a) ar fi o faptura supranaturala, personificata, atotstiutoare, atotputernica, separata de creatii (Dumnezeul religiilor monoteiste). b) ar fi un principiu natural, imperfect, in eterna evolutie, parte integranta a propriilor sale creatii (TOT CE ESTE). Panteismul sustine omniprezenta a TOT CE ESTE. Dumnezeu (dupa mari fizicieni ca: Max Planck, David Bohm etc) nu este profesorul de la catedra iar oamenii, scolarii din banci, ci fiecare om, piatra, planta, animal, fiecare planeta, este o parte din corpul lui Dumnezeu. Stagnarea si involutia spirituala in cursul timpului a produs diferentierea sufletelor. Create egal initial, sufletele au evoluat inegal in cursul timpului. Nu exista (si nu va exista niciodata) un punct final, o stare de fericire eterna (promisa de religii). Aceasta stare de pseudo-fericire ar reprezenta adevarata moarte spirituala, plictiseala, stagnare. Fara reperul de contrast nefericire cum ar putea cineva simti ce e fericirea ? Cum ar putea cineva defini ce e intunerecul, daca nu vede lumina, cum ar putea cineva defini caldura, daca nu simte frigul etc ? Stiinta recunoaste ca materia este de fapt numai o forma de energie (energie condensata). Atomii sunt formati practic din spatii goale. Materia se aseamana unui balon umflat in care 99,999% din spatiu este gol, iar numai 0,001% este ocupat de particule materiale. Daca s-ar comprima intreaga omenire, cele 6 miliarde de oameni ar incape intr-o sfera cu raza de 1 cm, pamantul intr-o sfera de 100 m, soarele intr-una cu raza de 3 km. Ceace vedem noi drept materie nu reprezinta altceva decat orbitele electronilor care se rotesc in jurul nucleelor atomice. Daca electronii s-ar roti ceva mai incet, nu s-ar vedea lumea inconjuratoare. Acest fenomen este similar cu rotirea unei elice de avion. La o rotire obisnuita elicea nu se vede. Daca s-ar roti mai repede, s-ar putea din nou vedea. Daca se compara nucleul atomic cu un bob de mazare si daca acest bob s-ar aseza in mijlocul unui teren de fotbal, electronii ce se rotesc in jurul nucleului ar urma traiectoria pistei care inconjoara terenul. Raportata la dimensiunea universului, galaxia noastra are dimensiunea unui graunte de nisip cu diametrul de 0,1 mm, ratacit intr-un cub cu latura de 20 m (dimensiunea galaxiei). Reducand galaxia noastra (Calea Lactee) la dimensiunea continentului Asia, sistemul nostru solar ar avea dimensiunea unei pietricele de 2-3 cm. Dozarea fortelor energetice din univers este incredibil de exacta si potrivita cerintelor de existenta ale materiei si vietii. Cineva trebuie sa fi planificat inteligent aceasta minunata dozare, inainte de facerea lumii... Cateva exemple: Daca la creerea universului gravitatia si forta de atractie atomica ar fi fost numai cu ceva mai mari sau mai mici, nu ar fi fost posibila formarea materiei, planetelor, galaxiilor. De forta gravitatiei a depins expansiunea universului dupa presupusa explozie primordiala de acum cca. 15 miliarde ani (Big Bang). Daca viteza de expansiune a universului in prima secunda dupa Big Bang ar fi fost numai cu 0,00000001% mai mica, universul s-ar fi recomprimat dupa 50 milioane de ani. Daca gravitatia ar fi fost cu numai 0,00000001% mai mare nu s-ar fi putut forma galaxiile. De marimea gravitatiei si fortei electromagnetice a depins si aparitia vietii in univers. La cea mai mica abatere a lor, nu ar fi aparut viata. In caz ca energia nucleara ar fi fost numai cu ceva mai redusa, in univers ar exista la ora actuala numai atomi de hidrogen. Nici macar heliul (elementul urmator din tabloul periodic) nu s-ar fi putut forma. Daca energia nucleara ar fi fost numai cu ceva mai mare, nu s-ar fi format apa, caci toti protonii si neutronii ar fi fuzionat formand elementul heliu. Daca electronii si quarkurile ar fi fost ceva mai grele, stelele ar fi demult consumate, inclusiv soarele nostru. Stiinta actuala nu poate explica gravitatia, electricitatea, magnetismul, forta nucleara... Sa admitem ca ar fi existat un Big Bang. Ce a existat insa inaintea declansarii lui ? Singularitatea, cum o numesc oamenii de stiinta, este imposibil de explicat, caci implica energie, temperatura si o densitate infinita. Alta intrebare: cum se poate explica ordinea actuala din univers, creata din dezordinea totala existenta dupa Big-Bang ? Aceast fapt contrazice flagrant principiul al doilea al legii termodinamice, principiu dupa care dezordinea ar trebui sa creasca pe masura scurgerii timpului, nu sa descreasca, cum s-a petrecut in realitate. Alt mister este cel al vietii. Atomii din lumea anorganica nu se deosebesc cu nimic de atomii corpurilor vii. Cum se poate explica paradoxul ca atomii anorganici se transforma in atomi organici dupa introducerea lor in organismul viu ? Calcule statistice au demonstrat ca probabilitatea aparitiei spontane a moleculelor mai complicate (DNS etc), ca rezultat al unui lant de pure intamplari, este practic zero. Originea vietii ramane in continuare o mare enigma. Probabilitatea nasterii intamplatoare a vietii pe pamant (sau pe alte planete din univers) este nula. Inexplicabil este si modul cum constiinta actioneaza asupra materiei. Cum poate un simplu gând sa puna in miscare muschii picioarelor spre a face cativa pasi prin camera sau muschii mainii spre a ridica o carte de pe masa ? Unde este loc in lumea determinismului (cu legile sale fizice previzibile) pentru libertatea de vointa ? Fiintele nu pot fi numai simple masini automate, dirijate de legi fizico-chimice. Unul din principiile fizicii cuantice este indeterminismul lumii microscopice. Misterul lumii microscopice (lume care nu se supune legilor macroscopice determinist-previzibile) consta in faptul ca nu se poate explica de ce (la depasirea unui anumit prag) lumea microscopica (nebuloasa, haotica, imprevizibila) se transforma brusc intr-o lume macroscopica ordonata, previzibila. Un scaun, de pilda, este compus dintr-o suma de particule nebuloase, care se misca haotic si imprevizibil. Macroscopic insa scaunul ne apare ca un corp stabil, supus unor legi fizice bine definite. Cum se explica atunci faptul ca dintr-o masa amorfa, haotica, lipsita practic de particule materiale, organele noastre de simt definesc scaunul drept a fi un obiect material solid, stabil, constant in spatiu si timp ? In incheiere, câteva citate: Newton: Acest extraordinar de frumos sistem format din soare, planete si comete a luat nastere numai prin proiectul si dominatia unei Fiinte inteligente si puternice. Darwin: A presupune ca ochiul, cu toate inimitabilele sale mecanisme de reglare a focalizarii la diverse distante, pentru a primi diverse cantitati de lumina si pentru a corecta aberatiile cromatice si de sfericitate ar putea sa se fi format prin selectie naturala, marturisesc ca pare absurd în cel mai înalt grad. Darwin: Unde sunt infinit de numeroasele verigi de trecere care ar ilustra actiunea selectiei naturale ? Ca si ochiul, urechea este si ea mult prea complexa pentru a fi produsul evolutiei. Max Planck: Punctul esential este ca lumea senzatiilor nu este singura lume a carei existenta o putem concepe, ci mai exista si o alta lume. Cu siguranta, aceasta lume nu ne este direct accesibila, dar existenta ei ne este indicata în repetate rânduri, cu o claritate care obliga, nu numai de viata practica, ci si de munca stiintifica. Einstein: Oricine este serios implicat în cautarea stiintei se convinge ca exista un Spirit, o Inteligenta Superioara, care apare evident în legile universului, un Spirit mult superior celui al omului si unul în fata caruia noi, cu puterile modeste, trebuie sa ne simtim umili. În aceasta consta slabiciunea pozitivistilor si a ateilor, care se simt mândri de convingerea lor ca au reusit sa dezbare lumea nu numai de zei, ci si de miracole. Frumusetea acestui lucru este ca trebuie sa ne multumim cu recunoasterea miracolelor dincolo de care nu exista cale de iesire. Einstein: Doresc sa stiu cum a creat Dumnezeu lumea. Nu ma intereseaza un fenomen sau altul, spectrul unui element sau al altuia. Doresc sa cunosc gândurile lui, restul sunt amanante. Carl Gustav Jung (dupa ce a trait o experienta extra-corporala): Ceea ce se întâmpla dupa moarte este atât de minunat, încât imaginatia si simturile noastre nu sunt suficiente pentru a ne forma macar o idee aproximativa. La 17.12.1273, Toma de Aquino a avut o viziune care l-a determinat sa rosteasca aceste cuvinte: "Mi s-au dezvaluit asemenea lucruri, încât tot ceea ce am scris mi se pare ca nu valoreaza nimic". El nu a mai pronuntat si nu a mai scris niciodata nici un cuvânt, si a murit dupa trei luni, la 7.03.1274, în drum spre Roma. 쥁