Referat Crestinismul

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Crestinismul si de asemenea puteti face Download Referat Crestinismul

Citeste fragmente din Referat Crestinismul

Inainte de Inaltarea Sa la cer, Mantuitorul Iisus Hristos le-a vorbit Sfintilor Apostoli astfel: “Eu va spun adevarul. Va este de folos ca sa Ma duc Eu. Caci daca nu Ma voi duce ,Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi.”(Ioan 16, 7). Implinindu-se acest cuvant al Mantuietorului Hristos, din ziua Cincizecimii, prin Botezul crestin, toti credinciosii au inceput sa simta lucrand in sufletul si in viata lor cele sapte daruri ale Duhului Sfant: duhul intelepciuniisi al intelegerii, duhul sfatului si al tariei, duhul cunostintei si al bunei-credinte si duhul temerii de Dumnezeu (Isaia 11, 2-3). Credinciosii crestini care indeplinesc cu dreapta credinta poruncile lui Dumnezeu se bucura de roadele lucrarii celor sapte daruri ale Duhului Sfant care, dupa marturia Sfantului Apostol Pavel, sunt: dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infrangerea poftelor si curatia (Galateni 5, 22-23). Primele doua minuni, lucrate de Duhul Sfant in lume dupa Pogorarea Sa in chip de limbi de foc peste Sfintii Apostoli in ziua Cincizecimii, au fost mai intai cea a vorbirii lor in limbi straine, iar cea de a doua, aceea prin care Sfintii Apostoli, oameni simpli si nestiutori de invataturi inalte, s-au umplut de intelepciune duhovniceasca in propovaduirea Sfintei Evanghelii. Cu toata dragostea, multumitori, crestinii cinstesc sarbatoarea Pogorarii Preasfantului duh rostind o frumoasa cantare, numita tropar: "Bine esti cuvantat, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce preaintelepti pe pescari ai aratat, trimitandu-le lor Duhul Sfant si printr-insii lumea ai vanat, Iubitorule de oameni, slava tie!” (Raspandirea crestinismului prin predica Sfintilor Apostoli si organizare Bisericii. Drept aceea,mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (Matei 28,19) . “Cei trei mii de primi crestini martori ai evenimentului din ziua Pogorarii Sfantului Duh dovedesc succesul extraordinar al predicii apostolice. …Cuvantul cald si puternic al Apostolilor era crezut, incat numarul credinciosilor a crescut in curand ca la cinci mii de barbati” (prof. I. Ramureanu) Dupa ce la Pogorarea Duhului Sfant, prin predica Sfantului Apostol Petru, au fost botezati trei mii de oameni, acestia au plecat in locurile de unde erau, ducand cu ei cuvantul Evangheliei lui Hristos si vestindu-l si altora. In Ierusalim, numarul celor ce credeau in Hristos era tot mai mare, la un moment dat Apostolii nemaiputand face fata cu sfatul. Asa ca au hirotonit sapte diaconi ca ajutatori. Sfintirea lor ca diaconi a fost facuta prin punerea mainilor Apostolilor peste capetele lor si prin rugaciune. Mai-marii evreilor si cei necredinciosi au inceput deja sa-I prigoneasca, Sfantul Stefan fiind chiar ucis cu pietre pentru credinta lui. Saul din Tars, viitorul Apostol pavel, era unul din cei mai mari prigonitori ai crestinilor. Din cauza greutatilor facute de el, multi credinciosi au parasit Ierusalimul, ba chiar si unii Apostoli. Apostolul Iacob, fiul lui Zevedeu, a ramas insa in Ierusalim, predicand cuvantul Domnului, pana ce, in jurul anului 61 a fost arestat de conducatorul roman de atunci si, nedorind sa se lepede de credinta lui, a fost aruncat de pe aripa templului si ucis cu pietre. Sfantul Apostol Ioan, care a primit-o in grija pe Maica Domnului, a ramas si el in ierusalim pana la moartea ei. In anul 50 a luat parte la Sinodul apostolic din Ierusalim unde s-au luat unele hatarari importante pentru cei dintai crestini. Apoi a predicat cuvantul Domnului prin Asia, intemeiand prin mai multe orase de acolo Biserici importante,precum cea din Efes.A murit in timpul imparatului Traian, fiind in exil pe insula Patmos. Despre activitatea celorlalti Apostoli aflam din Traditia Bisericeasca. Pe unde a mers, fiecare a predicat Evanghelia lui Hristos, iar multi dintre oamenii din acele locuri se crestinau, primindu-l ca parinte duhovnicesc pe Apostolul care L-a aratat lor pe Hristos. Astfel, Apostolii au intemeiat multe Biserici crestine locale cu care ramaneau in legatura, de multe ori prin intermediul scrisorilor. Saul, marele prigonitor al crestinilor, a fost convertit in chip minunat de catre Domnul Iisus Hristos. Astfel, pe cand mergea la cetatea Damasc, unde urma sa fie conducator ai celor ce-I chinuiau pe crestini, I S-a aratat in nor de Lumina Insusi Hristos, mustrandu-l bland pentru prigoana la care Il supune. Din acel moment, Saul s-a crestinat, devenind Pavel,si a pornit a invata pe oameni cuvantul Evangheliei. El a fost unul din cei mai mari apostoli crestini, calatorind prin foarte multe tari si intemeiind foarte multe Biserici crestine. In anul 67,impreuna cu Sfantul Apostol Petru, a murit la Roma prin moarte martirica. Ca sa poata avea o buna oranduire, Biserica crestina trebuie sa se organizeze. Trebuie sa amintim aici ca ea s-a numit de la inceput Biserica, avand intelesul de fratie, de comunitate crestina. La Ierusalim, comunitatea era grupata in jurul Apostolilor si traia in invatatura lor, in comuniune frateasca, in frangerea painii si rugaciune. Celelalta comunitati crestine erau organizate asemanator si erau conduse de Apostolii fondatori, care le vizitau sau le spravegheau prin unii barbati cu viata aleasa, care erau hirotoniti episcopi,preoti si diaconi. Vedem deci ca ierarhia bisericeasca exista de la Apostoli, iar cei care faceau parte din ea erau hirotoniti prin punerea mainilor de catre Apostoli in timp ce se rosteau anumite rugaciuni. Viata primilor crestini era plina de iubire, de rugaciune si de credinta, unii chiar murind pentru Hristos. ( Persecutiile impotriva crestinilor “Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o”(Apocalipsa 6, 9)“De ai fost prigonit de cineva, nu lua in seama cele de fata, ci asteapta cele viitoare si vei afla ca acela ti-a fost pricina de multe bunatati, nu numai in vremea de aici, ci si in veacul viitor” (Sfantul Marcu Ascetul) In epoca primara, crestinii au suferit unele piedici si chinuri in propovaduirea credintei crestine, persecutati fiind de imparatii romani si pagani. Persecutiile au inceput in anul 64d.Hr., sub imparatul Nero si au luat sfarsit in 313 d.Hr., sub Constantin cel Mare (in anumite zone restranse au continuat pana in anul 324). In timpul anumitor imparati, ele au fost intrerupte, astfel incat perioada persecutiilor propriu-zise inseamna in jur de 150 de ani. De ce erau crestinii persecutati? In primul rand pentru ca religia crestina era o religie noua, monoteista (crestinii crezand intr-un singur Dumnezeu), spre deosebire de religia pagana -care era politeista (paganii credeau in mai multi zei), idolara si decazuta. Mai mult, crestinii refuzau sa aduca sacrificii zeilor si sa-l adore pe imparat ca un zeu inchinandu-se Dumnezeului celui adevarat, Creatorul cerului si al pamantului. Persecutiile asupra crestinilor au atins apogeul in perioada cuprinsa intre domniile imparatilor Deciu si Diocletian. Astfel, in timpul imparatului Antonin Piosul a avut loc o persecutie la Smirna (Asia) in care au murit 11 crestini, dintre care cel mai cunoscut este batranul episcop de la Smirna, Sfantul Policarp, ars pe rug si strapuns cu un pumnal. In timpul imparatului Marcu Aureliu, la Roma, a suferit un martiriul filosoful crestin Sfantul Iustin Martiriul impreuna cu alti sase credinciosi. In Africa, in timpul domniei lui Septimiu Sever, au fost martirizati sase crestini printre care se aflau o nobila romana, Perpetua, si servitorul ei, Felicitas. Actul lor martiric este unul dintre cele mai interesante si frumoase din literatura crestina. Sub imparatii Diocletian, Galeriu, Maximian si Constantin Chlor, Biserica crestina a suferit cea mai grea persecutie. Acestia au dat patru edicte de persecutie prin care cereau daramarea locasurilor de cult crestine, interzicerea slujbelor crestine, arderea cartilor sfinte si pedepsirea aspra a clericilor si a crestinilor care nu se lepadau de credinta in Mantuitorul Iisus Hristos. Intre anul 303 si anul 305 au fost numerosi martiri, in special in Rasarit, precum Sfanta Varvara, in Egipt, Sfintii Cosma si Damian, in Capadocia, Sfintele Agapi, Irina si Hiona, in Tesalonic, preotul Montanus si sotia sa, Maxima, in Belgrad. Dumnezeu a binecuvantat cu multi sfinti marturisitori ai dreptei credinte si pamantul nostru romanesc. Astfel, in Dobrogea, au suferit martiriul pentru Hristos Sfintii Epictet si Astion (8 iulie). La Cernavoda au suferit Chiril, Chindeas si Tasius (20 noiembrie). La Noviodunum au suferit martiriul sub Diocletian (sau Liciniu) Sfintii Zotic, Attalus, Camasis si Filip, ale caror moaste au fost descoperite in cripta de la Niculitel, iar azi se afla la Manastirea Cocos (jud. Tulcea). La Alexandria a suferit pentru dragostea de Dumnezeu, Sfanta Mare Mucenita Ecaterina (25 noiembrie), iar in Armenia au suferit cei 40 de mucenici (9 martie), lasati sa inghete in lacul Sevastia. In ciuda masurilor luate de imparatii romani impotriva crestinilor, cu cat acestia erau mai persecutati, cu atat numarul lor crestea. Este bine de stiut ca in aceasta perioada a persecutiilor, Biserica a dat cel mai mare numar de martiri, cinstiti pana astazi ca Sfinti. Prin marturisirile lor in fata judecatorilor pagani, martirii ne arata credinta nezdruncinata in puterea lui Dumnezeu si dragostea lor pentru Domnul nostru Iisus Hristos, Care S-a rastignit pentru mantuirea oamenilor. De aceea, exemplul lor este de mare pret, caci ei se intaresc in credinta si ne arata cum sa traim in aceasta viata dupa poruncile lui Dumnezeu. Tot timpul persecutiilor, a luat nastere cultul Sfintilor si al Sfintelor Moaste. Noi ne rugam cu credinta Sfintilor mucenici, caci suntem incredintati ca ei se roaga lui Dumnezeu pentru noi. “Sfintilor mucenici, rugati-va lui Dumnezeu pentru noi!” Raspandirea crestinismului pe teritoriul tarii noastre “Hristos stapaneste si in tinuturile dacilor,germanilor, scitilor…”(Tertulian). Cand Dacia a fost cucerita de Traian (in 106) si transformata in provincie romana, aici au fost adusi colonisti din toate partile lumii : din Siria, din Asia Mica, din Peninsula Balcanica. Cum aceste teritorii fusesera deja crestinate de Sfintii Apostoli, e foarte probabil ca multi din acesti colonisti sa fi fost crestini. De asemenea, pentru paza militara, Traian si imparatii care I-au urmat au adus in Dacia unitati militare numite legiuni (legiunea a XIII-a “Gemina” la Apulum- Alba Iulia, legiunea a V-a “Macedonica” la Potaissa-Turda). Multi dintre acesti soldati erau crestini. (Nu trebuie uitat ca primul roman crestinat a fost sutasul Corneliu).In secolul al III-lea, cand au fost inregistrati primii martiri ai tarii noastre, printre ei erau si multi soldati romani. Pana in 271, cat a durat stapanirea romana in Dacia, aici au venit si negustori, fie din Asia, fie din Grecia; multi dintre acestia, la randul lor, au contribuit la raspandirea crestinismului in tara noastra. Dovada ca noi am fost crestinati inca din timpul stapanirii romane este faptul ca multe cuvinte de baza din vocabularul religios sunt de origine latina: biserica (basilica); Dumnezeu (Domine Deus); Florii (Floralia, o sarbatoare de primavara la pagani); crestin (christianus); a inchina (inclinare); cruce (crux-crucem). De asemenea, in Tatal Nostru si in Simbolul de credinta foarte multe dintre cuvinte sunt latine. Concluzie: Crestinarea poporului roman s-a facut o data cu formarea lui, in timp, prin convertiri individuale, si nu dintr-odata, printr-un eveniment istoric, cum s-a intamplat la celelalte popoare crestine din Apus. De asemenea, poporul roman este singurul popor de origine latina in care s-a impus si s-a pastrat Ortodoxia. ( Organizarea Bisericii crestine in tara noastra in primele secole crestine Inca de la inceputul crestinismului, in tara noastra a existat o organizare bisericeasca. In secolul al III-lea- al XI-lea, in nordul Dunarii, sunt atestati asa-numitii “episcopi de sat” care locuiau in sate, dar lucrau numai cu imputernicirea episcopilor.Ei hirotoneau preoti si diaconi, savarseau Sfintele Taine, predicau celor care nu erau crestinati. Tot in nordul Dunarii activau si episcopii misionari.Ei predicau si slujeau in limba latina. Cea mai veche episcopie atestata documentar pe teritoriul tarii noastre este cea din Tomis (Constanta). Primul ei episcop, Efrem , a fost martirizat in 304. Alti doi episcopi din Tomis au fost mucenici:Evanghelicus si Tit. Se presupune ca la primul Sinod ecumenic (325, Niceea) ar fi participat si unul din acestia. Un alt episcop din Tomis, poate cel mai cunoscut, este Bretanion,aprig aparator al Ortodoxiei si al hotararilor primului Sinod ecumenic. Pentru viata sfanta si prigoanele indurate in numele credintei orodoxe, Biserica noastra il sarbatoreste pe 25 ianuarie.Gherontie, urmatorul episcop a participat la al II-lea sinod ecumenic (381, Constantinopol), fiind dat ca pilda pe imparatul Teodosie pentru credinta sa ortodoxa. Episcopul Teotim I a luat apararea, in cadrul unui sinod din Constantinopol, Sfantului Ioan Gura de Aur. Episcopul Timotei a participat la Sinodul IV ecumenic (431); ultimul episcop atestat, Valentinian, a fost corespondentul Papei Virgiliu al Romei. In secolul al VI-lea in Dobrogea existau 14 scaune episcopale care cu timpul, incepand cu anul 602, odata cu invazia slavilor, au disparut. Cei doi mari teologi din Scitia Mica au fost Sfantul Ioan Cassian (sec. Al V-lea), praznuit la 29 februarie si Sfantul Dionisie Exiguul. Sfantul Ioan Cassian a fost din Egipt si apoi a devenit un mare intemeietor de asezaminte monahale. Sfantul Dionisie Exiguul (Cel Mic) a trait in secolul al VI-lea si de la el ne-a ramas impartirea cronologica numita “era crestina” si “precrestina”(cu o eroare a calculelor de 4 ani). Cand Imperiul Roman a fost impartit in doua (de Apus, cu capiala la Roma si de rasarit, cu capitala la Constantinopol), Dobrogea a intrat in componenta Impepiului de Rasarit (sec. al IV-lea). 쥁@